ICCJ. Decizia nr. 2310/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2310/2010
Dosar nr. 837/1/2010
Şedinţa publică de la 17 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin cererea formulată de reclamanta SC A.R.A. Bucureşti, pârâta A.L.S.I. C. Bucureşti a fost chemată în judecată pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate inexistenţa unui contract de reasigurare încheiat între reclamantă, în calitate de reasigurator şi pârâtă, în calitate de reasigurat, prin intermediul brokerului Z.S.A.L. (Offshore-Beirut, Lebanon) şi în subsidiar, în măsura în care instanţa apreciază că simpla corespondenţă comercială purtată între părţi poate constitui un contract de reasigurare, să constate nulitatea absolută a acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 12126 din 12 noiembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia necompetenţei instanţelor judecătoreşti române şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamanta SC A.R.A. Bucureşti împotriva sentinţei instanţei de fond a fost admis de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, aşa cum rezultă din Decizia nr. 161 din 7 aprilie 2009, potrivit căreia a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti.
Împotriva acestei decizii pârâta A.L.S.I. C. Bucureşti a formulat recurs.
Prin Decizia nr. 2865 din 12 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că societatea recurentă a fost citată cu menţiunea de a timbra cererea de recurs cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar (fila 8 dosar recurs), obligaţie pe care însă nu şi-a îndeplinit-o.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 446/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţiei în anulare petenta A.L.S.I. C. Bucureşti aducându-i următoarele critici.
1. Procedura de citare a petentei, în calitate de recurentă, pentru data când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform legii, citaţia nefiind înmânată personal la sediul de comunicare, în conformitate cu dispoziţiile art. 92 şi art. 921 C. proc. civ.
2. Petenta susţine că menţiunile din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru data când s-a soluţionat recursul sunt menţiuni neadevărate, deoarece, în cazul persoanelor juridice nu se poate face procedura de citare prin afişare şi, oricum, la sediul societăţii petente se află întotdeauna o persoană însărcinată cu primirea corespondenţei.
Analizând Decizia contestată, prin raportare la criticile formulate şi la lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei este nefondată, pentru considerentele ce urmează.
1. Susţinerile contestatoarei nu pot fi reţinute deoarece, dacă potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. proc. civ., citaţia se înmânează personal celui citat, potrivit dispoziţiilor alin. (4) al aceluiaşi articol, în cazul în care persoanele arătate la alin. (3) sunt lipsă, atunci agentul va afişa citaţia pe uşa principală a clădirii, încheind un proces-verbal despre toate acestea, fapt ce s-a petrecut şi în cauza de faţă.
2. Nu poate fi reţinută nici critica privind citarea persoanelor juridice, deoarece, dacă este adevărat că teza I a art. 921 C. proc. civ., prevede că în cazul persoanelor juridice, comunicarea citaţiei nu se poate face prin afişare, potrivit tezei a II a aceluiaşi articol, în cazul în care se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice, comunicarea citaţiei se poate face şi prin afişare, aşa cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă.
Cum petenta nu a cerut înscrierea în fals cu privire la menţiunile din procesul-verbal de comunicare a citaţiei, se prezumă că acestea corespund adevărului.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate de contestatoare nu se încadrează între cele strict şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.L.S.I. C. Bucureşti împotriva deciziei nr. 2865 din 12 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2307/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2313/2010. Comercial → |
|---|
