ICCJ. Decizia nr. 2212/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2212/2010
Dosar nr. 3849/63/2009
Şedinţa publică de la 10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 782 din 2 iunie 2009 Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins cererea formulată de reclamantul L.R.Ş. reţinând că reclamantul nu a făcut dovada că după ce a subscris două acţiuni la societatea pârâtă la 21 aprilie 2003 a efectuat vărsămintele datorate urmând ca societatea în discuţie să fi procedat între timp la anularea acţiunilor neplătite, că reclamantul nu a probat nici faptul că societatea pârâtă nu a emis şi nu a eliberat acţiuni în formă materială, astfel că cererea privind obligarea pârâtei de a emite un certificat de acţionar pe numele reclamantului este neîntemeiat.
Apelul declarat de reclamantul L.R.Ş. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 288 din 17 decembrie 2009 a apreciat că faţă de răspunsul dat de Bursa de Mărfuri Oltenia prin care s-a arătat că nu deţine vreo relaţie în legătură cu apelantul şi nici în legătură cu SC F.C.U. Craiova, apelantul reclamant nu a făcut dovada efectuării vărsămintelor necesare potrivit buletinului de subscriere şi că operaţiunea s-ar fi derulat prin Bursa de Mărfuri.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs prin care a susţinut că atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au examinat cu profunzime şi acurateţe speţa dedusă judecăţii, ignorând nu numai dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată şi modificată, dar şi normele care guvernează şi reglementează procedura privind achiziţionarea de acţiuni prin prescripţie publică, fără a preciza ce dispoziţii legale au fost încălcate şi în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, neprecizând temeiul de drept al recursului.
Înalta Curte constată nulitatea recursului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nul recursul dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul L.R.Ş. împotriva deciziei nr. 288 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2282/2010. Comercial → |
|---|
