ICCJ. Decizia nr. 2311/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2311/2010
Dosar nr. 9526/1/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 169 din 22 septembrie 2008 a admis cererea de completare a dispozitivului formulată de apelanta reclamantă pârâta A.D.S. Bucureşti în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamanta SA I. Câlnău, în sensul că a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 87 din 29 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, cu obligarea intimatei pârâte reclamante SA I. Poşta Câlnău la plata penalităţilor de întârziere prevăzute la art. 5.4 din contract, până la achitarea debitului, precum şi la plata sumei de 672.977,095 lei TVA.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., prin aceea că în considerentele deciziei nr. 87 din 29 aprilie 2008 Curtea de Apel Ploieşti a argumentat că se impune şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor, fiind în culpă contractuală faţă de dispoziţiile art. 5 pct. 4 din contractul de concesiune din 16 noiembrie 2000, până la data stingerii debitului.
Împotriva deciziei nr. 169 din 22 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SA I. Poşta Câlnău care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, cu consecinţa respingerii cererii de completare a dispozitivului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că toate criticile expuse în motivele de recurs îndreptate contra deciziei nr. 87 din 29 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti se regăsesc şi în prezenta cauză, întrucât penalităţile şi TVA sunt accesorii al obligaţiei principale, care a fost contestată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurentă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SA I. Poşta Câlnău pentru următoarele considerente.
Este adevărat că potrivit reglementărilor cuprinse în art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentele, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acestei hotărâri.
Din verificarea întregii documentaţii rezultă că prin Decizia nr. 87 din 29 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admis apelul declarat de reclamanta pârâtă A.D.S. împotriva sentinţei nr. 534 din 19 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Buzău, modificată în tot această sentinţă şi admisă acţiunea conexă formulată de A.D.S. A fost obligată pârâta reclamantă SA I. Câlnău să plătească reclamantei 977.224,13 lei cu titlu de redevenţă pe perioada 1 ianuarie 2001 – 20 martie 2003 şi suma de 1.581.040,50 lei penalităţi contractuale. De asemenea s-a constatat rezilierea de drept a contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000 încheiat între părţi şi respinsă ca nefondată acţiunea conexă formulată de pârâta reclamantă SA I. Câlnău.
De remarcat că A.D.S. prin cererea de chemare în judecată a avut capăt de cerere la pct. 1 prin care a solicitat obligarea SA I. Poşta Câlnău şi la plata sumei de 672.977,095 lei cu titlu de TVA iar la pct. 3 obligarea la plata penalităţilor prevăzute la art. 5.4 din contractul de concesiune din 16 noiembrie 2000 până la data stingerii debitului.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA I. Poşta Câlnău împotriva deciziei din 22 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SA I. Poşta Câlnău judeţul Buzău împotriva deciziei nr. 169 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2312/2010. Comercial → |
|---|
