ICCJ. Decizia nr. 2089/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2089/2010
Dosar nr. 4457/325/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 10.892 din 15 septembrie 2008, a admis excepţia necompetenţei, materiale a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului de natură comercială dintre reclamanţii Municipiul Timişoara, prin primar, şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara în contradictoriu cu pârâţii SC E.C. SRL, SC N. SRL şi SC S.T.T. SRL, având ca obiect evacuare, în favoarea Tribunalului Timiş, având în vedere că acţiunea are caracter comercial şi neevaluabil în bani.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 349/PI din 31 martie 2009 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Municipiul Timişoara, reprezentat prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu pârâtele SC E.C. SRL, SC N. SRL şi SC S.T.T. SRL.
De asemenea a fost respinsă şi cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că potrivit contractului de asociere în participaţiune încheiat la data de 12 august 1995 între SC C.P. SRL şi SC N. SRL a fost pus la dispoziţie pârâtei SC N. SRL spaţiul comercial situat în Timişoara în suprafaţă de 65 m.p. Acest contract a fost prelungit până la data de 31 mai 2011 prin actul adiţional din 15 martie 2005.
Potrivit contractului de asociere în participaţiune încheiat la data de 20 decembrie 1994 între SC C.P. SRL şi SC E.C. SRL a fost pus la dispoziţia pârâtei SC E.C. SRL spaţiul comercial situat în Timişoara.
În cuprinsul acestui contract s-a precizat că drepturile SC C.P. SRL asupra spaţiului adus ca aport în asociere sunt prevăzute de extrasul de carte funciară şi de protocolul S.I.I.P. din 29 noiembrie 2004 încheiat cu Inspectoratul Şcolar al judeţului Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 213/A din 17 decembrie 2009 a admis apelul reclamantului Municipiul Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 349/PI din 31 martie 2009 a Tribunalului Timiş şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea reclamantului dispunând evacuarea pârâtelor SC E.C. SRL, SC N. SRL şi SC S.T.T. SRL (fostă SC C.P. SRL) din spaţiul proprietatea reclamantului situat în Timişoara.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că deşi s-a invocat în cauză un acord implicit al reclamantelor totuşi nu a fost făcută dovada potrivit art. 1169 C. civ. pentru a se constata neechivoc că trecerea reclamantelor semnifică acord pentru închirierea spaţiilor comerciale.
Referitor la contractele de asociere în participaţiune chiar dacă aceste convenţii se referă la punerea la dispoziţie cu titlu de folosinţă a spaţiilor comerciale, totuşi pârâta nu a avut în puterea sa proprie exerciţiul dreptului de a transmite folosinţa în favoarea altei persoane. Sub acest aspect este incident principiul aplicabil regimului juridic al universalităţii juridice a patrimoniului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi.
Împotriva deciziei nr. 213/A din 17 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC N. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, având în vedere existenţa justului titlu pentru folosinţa spaţiului, fiind complinite şi cerinţele art. 1169 C. civ. Preluarea spaţiului de către reclamantă ulterior încheierii contractului cu pârâta conducea la preluarea lui cu sarcinile existente.
Intimatul reclamant Municipiul Timişoara, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a fi admis recursul pârâtei SC N. SRL pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că la data de 12 august 1995 a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune între SC C.P. SRL Timişoara şi SC N. SRL Timişoara pentru o perioadă de 24 de luni, având ca obiect spaţiul comercial situat în Timişoara.
Ulterior, prin actul adiţional din 15 februarie 2005, aceleaşi părţi au procedat la prelungirea contractului de asociere în participaţiune, precizând expres la pct. 2 că valabilitatea sa este până la data de 31 mai 2011.
Pârâta SC N. SRL, în toate fazele procesuale a susţinut constant că deşi reclamantul Municipiul Timişoara a preluat în administrare imobilul în litigiu, era necesar să preia şi obligaţiile asumate anterior de foştii administratori.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, rezultă că, aşa cum a reţinut corect şi instanţa de fond, pârâta SC N. SRL, justifică titlul pentru a ocupa spaţiul comercial descris mai sus, prin aceea că are un contract de asociere în participaţiune legal încheiat la data de 12 august 1995 şi prelungit prin act adiţional până la data de 31 mai 2011.
De remarcat că Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 264/CA din 3 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 4717/30/2008 devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1264 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, împotriva pârâtei Primăria Municipiului Timişoara prin Primar şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 870 din 27 martie 2008 emisă de Primarul Municipiului Timişoara, reţinându-se în esenţă că potrivit adeverinţei emise de către SC C.P. SRL spaţiul aflat în folosinţa SC N. SRL nu se găseşte în interiorul unei unităţi de învăţământ, iar pentru spaţiul comercial în discuţie îşi produce efectele contractul de asociere în participaţiune, cu consecinţa impusă art. 970 C. civ. şi anume că toate convenţiile trebuie respectate cu bună credinţă.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul declarat de pârâta SC N. SRL împotriva deciziei nr. 213/A din 17 decembrie 2009 dată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, şi în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. va modifica Decizia atacată în sensul respingerii apelului ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga intimata la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC N. SRL Timişoara împotriva deciziei comerciale nr. 213/A din 17 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, modifică Decizia şi respinge apelul ca nefondat.
Obligă intimaţii la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2085/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2102/2010. Comercial → |
|---|
