ICCJ. Decizia nr. 2145/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2145/2010
Dosar nr. 4613/110/2007
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 4613/110/2007, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SC P. SRL Bacău a numitei T.E., invocată de pârâta SC A.G. SRL Bacău şi garanta SC R. SRL Bacău şi a anulat acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Bacău prin administrator T.E.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei în interes propriu T.E. şi a respins pentru lipsa calităţii procesuale active cererea de intervenţie în nume propriu formulată de aceasta; a respins cererea de chemare în garanţie a SC R. SRL Bacău formulată de pârâta SC A.G. SRL Bacău ca nefondată.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că cererea principală viza evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Bacău, în baza titlului de proprietate reprezentat de sentinţa civilă nr. 356 din 29 septembrie 2005, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bacău.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva SC R. SRL, precizând că deţine spaţiul de la această societate, titular al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi spaţiu. A formulat, totodată, o cerere de arătare a titularului dreptului. Prin întâmpinare, a invocat o serie de excepţii, precum şi caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată.
Judecătorul a apreciat ca fondată excepţia lipsei calităţii de reprezentant al SC P. SRL Bacău a numitei T.E., motivat de faptul că societatea a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 1534 din 11 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8657/2000, pentru nemajorarea capitalului social, radierea din registrul comerţului intervenind la data de 9 mai 2006, conform menţiunii. Se mai reţine că deşi acţiunea a fost formulată anterior radierii societăţii comerciale, dizolvarea în care intrase societatea atrăgea deschiderea procedurii de lichidare; or, acţiunea în evacuare introdusă de societate prin T.E. excede operaţiunii de lichidare.
Judecătorul fondului a admis şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei T.E., motivat de faptul că societatea avea la constituire doi asociaţi, iar în urma intervenirii decesului unuia dintre asociaţi, reclamanta nu a efectuat demersuri pentru transformarea societăţii în societate cu asociat unic; de asemenea, s-a reţinut că la data formulării cererii de intervenţie în interes propriu, societatea era radiată din Registrul comerţului.
Cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A.G. SRL împotriva SC R. SRL a fost respinsă pe considerentul că nu funcţionează obligaţia de garanţie, nefiind îndeplinite prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.
Excepţia tardivităţii cererii de chemare în garanţie, invocată de reclamantă a fost analizată din perspectiva prevederilor art. 61 alin. (1) C. proc. civ., fiind constatat că această cerere a fost depusă o dată cu întâmpinarea; de altfel, depunerea ei la un alt termen nu ar fi atras sancţiunea tardivităţii, ci doar consecinţa judecării ei separat de cererea principală.
Faţă de modul de soluţionare a excepţiilor, expuse anterior, judecătorul a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte excepţii invocate în cauză, vizând lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a SC P. SRL şi inadmisibilitatea cererii de arătare a titularului dreptului; din acelaşi considerent nu a mai fost analizată nici cererea reconvenţională formulată de SC R. SRL şi cererea de arătarea titularului dreptului.
Chemata în garanţie SC R. SRL a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 1062/2008, motivat de faptul că judecătorul fondului nu s-a pronunţat cu privire la cererea reconvenţională formulată în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 162 din 29 aprilie 2009, judecătorul fondului a admis cerere de completare a sentinţei civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 şi a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de SC R. SRL. S-a reţinut incidenţa prevederilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.; pe fondul cererii reconvenţionale s-a reţinut că doar pârâtul poate formula o asemenea cerere, SC R. SRL neavând o asemenea calitate. Judecătorul a mai reţinut că nu a fost administrată nicio probă pentru dovedirea cererii reconvenţionale.
Împotriva sentinţei civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 au formulat apel reclamanta SC P. SRL, intervenienta T.E. şi chemata în garanţie SC R. SRL.
Reclamanta SC P. SRL şi intervenienta T.E. au criticat sentinţa de fond din perspectiva greşitei soluţionări a cauzei în baza excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant şi a lipsei calităţii procesuale active, invocând faptul că problema calităţii de reprezentant a fost tranşată în litigiul ce a vizat stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului, litigiu desfăşurat în contradictoriu cu SC R. SRL; or, în acest litigiu societatea a fost reprezentată de T.E., sentinţa definitivă şi irevocabilă pronunţată constituind temeiul formulării cererii de evacuare. A mai invocat prevederile art. 236 din Legea nr. 31/1990. Reclamanta a solicitat admiterea apelului şi casarea sentinţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Chemata în garanţie a criticat sentinţa de fond din perspectiva nesoluţionării cererii reconvenţionale, solicitând admiterea apelului şi pronunţarea asupra acestei cereri, precum şi asupra cheltuielilor de judecată.
Chemata în garanţie SC R. SRL a formulat apel şi împotriva sentinţei civile nr. 162 din 29 aprilie 2009 pe care a criticat-o tot raportat la faptul că judecătorul fondului nu s-ar fi pronunţat cu privire la cererea reconvenţională, deşi achitase o taxă de timbru considerabilă.
Prin Decizia nr. 58 din 30 noiembrie 2009, completul de apel din cadrul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC P. SRL Bacău şi a schimbat în parte sentinţa nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi evacuării pârâtei SC A.G. SRL Bacău din spaţiul comercial situat în Bacău; a anulat ca netimbrat apelul declarat de chemata în garanţie SC R. SRL Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe şi a respins ca nefondat apelul declarat de chemata în garanţie împotriva sentinţei civile nr. 162 din 29 aprilie 2009; a menţinut sentinţa civilă nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 în ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie.
Completul de apel a apreciat greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al SC P. SRL Bacău a numitei T.E., reţinând că împrejurarea dizolvării şi radierii societăţii nu exclude dreptul asociatului de reprezentant al societăţii, precum şi acela de a avea calitate procesuală activă în protejarea patrimoniului societăţii. S-a mai reţinut că după dizolvarea societăţii nu a fost numit un lichidator, astfel încât nu a încetat mandatul de reprezentant al lui T.E.
Pentru aceleaşi considerente, judecătorii apelului au apreciat ca fiind greşit soluţionată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei T.E.
Judecătorii apelului au apreciat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 297 C. proc. civ., dată fiind vechimea cauzei, înregistrată pe rolul instanţelor în anul 2005, precum şi faptul că a mai suferit o casare cu trimitere spre rejudecare. Aceştia au apreciat că o nouă casare cu trimitere spre rejudecare ar fi pur formală.
Judecătorii apelului au constatat neîndeplinirea obligaţiei legale de timbrare de către chemata în garanţie SC R. SRL Bacău, timbraj necesar pentru soluţionarea căii de atac declarate împotriva sentinţei civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008, astfel că au dispus anularea acestei cereri.
Apelul declarat de chemata în garanţie împotriva sentinţei civile nr. 162 din 29 aprilie 2009 a fost apreciat ca neîntemeiat, judecătorii reţinând că dată fiind respingerea cererii reconvenţionale de către judecătorul fondului, nu puteau fi acordate cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri.
Împotriva deciziei de apel au formulat recurs pârâta SC A.G. SRL Bacău şi chemata în garanţie SC R. SRL.
Pârâta SC A.G. SRL şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., criticând modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant şi lipsei calităţii procesuale active, apreciind că nu se poate reţine o confuziune a patrimoniului societăţii cu patrimoniul intervenientei, în condiţiile în care statutul societăţii nu conţinea o clauză expresă de continuare a activităţii acesteia cu moştenitorii asociatului defunct, iar asociatul T.E. nu a efectuat demersuri pentru transformarea în societate cu asociat unic; pârâta a criticat, de asemenea, şi modul de soluţionare a cauzei, menţionând că faţă de prevederile art. 297 C. proc. civ., se impunea soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare în condiţiile în care judecătorul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei; se invocă, totodată, acordarea a ceea ce nu s-a cerut, chiar reclamanta solicitând în cererea de apel casarea cu trimitere spre rejudecare.
Chemata în garanţie SC R. SRL Bacău a criticat Decizia de apel din perspectiva greşitei soluţionări a excepţiilor invocate (excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi excepţia lipsei calităţii procesuale active), invocând în esenţă aceleaşi considerente ca şi pârâta SC A.G. SRL Bacău; a invocat şi încălcarea prevederilor art. 297 C. proc. civ., completul de apel soluţionând cauza pe fond, deşi judecătorul fondului nu a efectuat o analiză în acest sens, limitându-se la analiza excepţiilor; or, era necesară o analiză aprofundată a cauzei pe fond, în condiţiile în care se susţine că imobilul proprietatea reclamantei este altul decât cel asupra căruia îşi exercită proprietatea chemata în garanţie.
Prin notele de concluzii scrise depuse la dosar, reclamanta SC P. SRL Bacău şi intervenienta T.E. au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind ca fiind legală soluţia pronunţată de completul de apel în ce priveşte cele două excepţii.
Nu au fost administrate probe în această fază procesuală.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază ca fiind întemeiate recursurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:
Se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. Astfel, se apreciază că judecătorii apelului au acordat mai mult decât s-a cerut: reclamanta SC P. SRL Bacău a solicitat prin cerere de apel casarea sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, prin raportare la prevederile art. 297 C. proc. civ., care impun această soluţie în situaţia în care se constată că judecătorul primei instanţe a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Or, judecătorii apelului, trecând atât peste prevederea legală imperativă, cât şi peste principiul disponibilităţii procesuale manifestată de reclamantă, a soluţionat cauza în fond, chiar dacă judecătorul primei instanţe nu a realizat o asemenea analiză.
Se reţine totodată că Decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, judecătorii apelului rezumându-se la analiza greşitei soluţionări de către judecătorul primei instanţe a excepţiilor invocate în cauză. Deşi prin dispozitiv, judecătorii soluţionează cauza şi pe fond, considerentele nu cuprind argumentele apreciate ca determinante pentru admiterea cererii de chemare în judecată.
În sfârşit, se reţine că Decizia de apel a fost dată cu încălcarea legii. Astfel, judecătorul primei instanţe a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului acesteia. Potrivit prevederilor art. 297 C. proc. civ. (prevederi cu caracter imperativ), în cazul în care completul de apel considera că în mod greşit au fost admise excepţiile invocate, avea obligaţia legală de a trimite cauza la prima instanţă pentru a se realiza analiza fondului cauzei. Nu poate fi reţinut considerentul completului de apel în sensul că o asemenea casare ar fi pur formală: în primul rând o asemenea motivare nu poate exclude de la aplicare o prevedere imperativă a legii; în al doilea rând casarea cu trimitere spre rejudecare nu poate fi considerată ca fiind pur formală în speţa de faţă, în condiţiile în care, aşa cum se arată în sentinţa de fond, judecătorul, ca urmare a admiterii unor excepţii, nu a mai procedat la analiza celorlalte excepţii şi a cauzei. Pe de altă parte, raţiunea avută în vedere de legiuitor în stabilirea soluţiei de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare în această situaţie a avut la bază asigurarea dreptului la un proces echitabil, părţile având dreptul de a-şi vedea analizate pretenţiile în fond în faţa judecătorului primei instanţe, iar nu direct în apel.
În consecinţă, se apreciază temeinicia recursurilor declarate în cauză, acestea urmând a fi admise în conformitate cu prevederile art. 312. Cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului, completul de apel având obligaţia ca în măsura în care va aprecia nelegala soluţionare a excepţiilor să facă aplicarea prevederilor legale în materie, în raport de modul de soluţionare a litigiului de către judecătorul primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta SC A.G. SRL Bacău şi chemata în garanţie SC R. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 58 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2311/2010. Comercial → |
|---|
