ICCJ. Decizia nr. 2312/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2312/2010
Dosar nr. 1286/54/2010
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2428/104/2009 reclamanta SC S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii N.A. şi SC O. SA, sucursala Dolj, obligarea în solidar la plata sumei de 158.444 lei reprezentând contravaloarea unui autotractor, cu cheltuieli de judecată.
Motivarea acţiunii reclamantei a vizat faptul că în calitate de angajat al său – şofer, pârâtul N.A. s-a deplasat în noaptea de 28/29 august 2007, pe raza localităţii Răcarii de Sus, judeţul Dolj, când datorită oboselii şi a vitezei neadecvate a avariat total autotractorul, ce era asigurat la SC O. SA Dolj.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că pârâtul N.A. este vinovat de producerea respectivului accident, însă la ora producerii incidentului învinuitul nu prezenta îmbibaţie alcoolică în sânge.
Acţiunii i-au fost ataşate adresa I.N.M.L.M.M., poliţia privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, raportul de expertiză medico-legală, sentinţa civilă din 14 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 2175/207/2009 – luându-se act de cererea reclamantei potrivit cu care s-a solicitat eşalonarea taxei judiciare de timbru de 4.416 lei, invocându-se reducerea volumului de activitate al reclamantei respectiv a bugetului pe fondul crizei economice.
S-a ataşat întâmpinarea depusă de pârâta SC O. SA, sucursala Dolj, conform căreia s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt, acţiunea reclamantei motivându-se pe prevederile art. 998 C. civ. sunt incidente speţei dispoziţiilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ. potrivit cu care cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit sunt de competenţa instanţei în circumpscripţia căreia s-a săvârşit acest fapt – respectiv Judecătoria Filiaşi, judeţul Dolj.
Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1265 din 24 noiembrie 2009 în temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii vizează reclamanta - societate comercială, pârâţii, persoană fizică şi terţul asigurător SC O. SA, sucursala Dolj, astfel încât calitatea reclamantei şi a uneia dintre pârâte, în virtutea dispoziţiilor art. 9 C. com. imprimă caracterul comercial al litigiului ce vizează un fapt ilicit.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. procesele în materie comercială al căror obiect are valoare de peste 1 miliard lei, sunt de competenţa tribunalelor, iar potrivit art. 5 C. proc. civ., cererile se formulează la instanţa în raza căreia îşi are domiciliul, în speţă sediul pârâtei, fiind incidente speţei dispoziţiile art. 10 pct. 8 – în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, este competentă instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
Cum incidentul s-a săvârşit pe raza localităţii Răcarii de Sus, judeţul Dolj, iar în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se poate face la instanţa în care bunurile sunt asigurate şi locul unde s-a produs accidentul.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 574 din 17 martie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea acestora.
S-a motivat că este adevărat că potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa de domiciliul pârâtului, în cererile izvorâte dintr-un fapt ilicit este competentă şi instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt (competenţa teritorială alternativă), însă potrivit art. 12 C. proc. civ., în această situaţie, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Prin urmare, întrucât dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului, potrivit art. 12 C. proc. civ., din moment ce alegerea a fost făcută, se stabileşte în mod definitiv competenţa acelei instanţe, astfel încât instanţa astfel sesizată, nu poate dispune nici din oficiu, nici la cererea pârâtului, declinarea competenţei.
Soluţionând conflictul de competenţă, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, ca instanţă comercială.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel o reţine, că potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. în afară de instanţa de domiciliul pârâtului, în cererile izvorâte dintr-un fapt ilicit este competentă şi instanţa în circumscripţia căreia s-a şi săvârşit acel fapt, respectiv o competenţă teritorială alternativă, însă se apreciază că potrivit art. 12 C. proc. civ., în această situaţie, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, pârâtul NIŢULESCU N.A., criticile vizând aspecte de nelegalitate din conţinutul motivelor rezultând că se referă la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că litigiul este de natură comercială iar evenimentul rutier s-a produs pe raza judeţului Dolj, cu atât mai mult cu cât alături de SC O. SA au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Olt, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 12 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Cererea de chemare în judecată formulată împotriva mai multor pârâţi fără a distinge după cum aceştia se află sau nu într-un raport de coparticipare procesuală pasivă, poate fi introdusă la instanţa domiciliului oricăruia dintre ei.
Art. 10 C. proc. civ. stabileşte expres că în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe. Textul invocă opt categorii de cereri, într-o enumerare limitativă, cu privire la care funcţionează o competenţă teritorială alternativă.
Pct. 8 al articolului precitat face referire la acţiunile în răspundere civilă delictuală care atrag şi competenţa teritorială a instanţei de la locul săvârşirii faptului ilicit cauzator de prejudicii, desigur, alternativ cu instanţa domiciliului pârâtului.
Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată investită una dintre instanţele competente teritorial, reclamantul nu va putea obţine o declinare ulterioară de competenţă în favoarea unei alte instanţe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Nici cererea pârâtului pentru declinarea competenţei nu poate fi admisă, iar instanţa nu ar putea să dispună din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti opţiunea fermă a reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilităţii în procesul civil.
Faţă de cele arătate, din economia textului precitat rezultă caracterul irevocabil al alegerii reclamantului astfel că,
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul N.A. împotriva sentinţei nr. 18 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2311/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2328/2010. Comercial → |
|---|
