ICCJ. Decizia nr. 2334/2010. Comercial. Anulare incident plată. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2334/2010
Dosar nr. 509/268/2009
Şedinţa publică de la 18 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc sub nr. 509/268/2009, reclamanta SC V. SRL a chemat în judecată pe pârâta B.C.R. SA, solicitând instanţei să dispună anularea incidentului de plată înregistrat de pârâta, ca persoană declarantă, la data de 13 februarie 2009 la Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.) din cadrul B.N.R. şi în consecinţă, obligarea pârâtei la anularea incidentului de plată, respectiv la efectuarea cererii de radiere a acestei înscrieri din baza de date a C.I.P., inclusiv din Fişierul Naţional de Bilete la Ordin (F.N.B.O.) şi din cererea de consultare în F.N.P.R. referitoare la societatea reclamantă.
Prin sentinţa nr. 863/2009, pronunţată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc s-a dispus, în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 3 pct. 11 C. proc. civ., declinarea de competenţă a soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.
Prin sentinţa comercială nr. 2408 din 10 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 509/268/2009 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta B.C.R. SA. A fost anulat incidentul de plată înregistrat de pârâtă în ceea ce o priveşte pe reclamanta, la data de 13 februarie 2009 la C.I.P. din cadrul B.N.R., iar pârâta a fost obligată să anuleze incidentul de plată, respectiv la efectuarea cererii de radiere a acestei înscrieri din F.N.B.O. şi din cererea de consultanţă în F.N.P.R.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinţei evocate mai sus iar prin Decizia nr. 1/A din 8 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a fost admis apelul formulat, a fost schimbată în parte hotărârea atacată şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea formulată de SC V. SRL.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că în baza raporturilor sale comerciale cu alţi comercianţi, reclamanta a emis biletele la ordin, stabilind data de compensare la 13 februarie 2009, iar intimata reclamantă trebuia să asigure soldul necesar până la data de 12 februarie 2009 ora 13,00. La data introducerii la plată a biletelor la ordin, în contul reclamantei nu era suficient disponibil pentru onorarea celor două bilete la ordin, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 1 din 13 februarie 2001 al B.N.R. privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a C.I.P.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 11/2010, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs reclamanta SC V. SRL, recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea instanţei de apel este contradictorie reţinând o culpă inexistentă în condiţiile în care la data de 11 februarie 2009 au fost depusă în numerar suma de 9.700 lei iar conform extrasului de cont la ora 16,16 în ziua scadenţei în cont a mai rămas suma de 51,50 lei.
În consecinţă, al doilea bilet la ordin în valoare de 36 lei scadent la 9 februarie 2009 a şi fost plătit, însă biletul la ordin în valoare de 307,80 lei scadent la 9 februarie 2009 a rămas descoperit parţial deşi în cont exista numerar.
Instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit legea, prin aceea că, deşi în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. a admis apelul cu toate că incidentul de plată nu a fost determinat de lipsa de disponibilităţi.
În susţinerea recursului, au fost depuse la dosar acte.
Intimata B.C.R. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate Înalta Curte, constată că recursul este fondat.
Recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează atât nemotivarea unei hotărâri atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini şi cum decizia atacată cuprinde o motivare contradictorie în condiţiile în care reţine culpa intimatei pârâte în raport de lipsa de disponibil în cont la data introducerii la plată a instrumentelor bancare şi nu în raport de data scadenţei. Din extrasele de cont rezultă că la data scadenţei celor două bilete la ordin, recurenta pârâtă, avea disponibil în cont situaţie în care nu se poate reţine culpa pârâtei.
Deşi banca a procesat plata şi a încasat comisionul aferent, în ziua de 13 februarie 2009 a înregistrat la C.I.P. incidentul de plată, aspect reţinut de prima instanţă.
Biletul la ordin în valoare de 307,80 lei era scadent la data de 9 februarie 2009 dată când în contul recurentei se afla disponibilă o sumă mult mai mare. Biletul la ordin în valoare de 36 lei era scadent la 12 februarie 2009, dată la care în contul recurentei se aflau disponibilităţi.
Ambele instrumente de plată au fost prezentate la plată la data de 12 februarie 2009, deşi unul din biletele de ordin era scadent la data de 9 februarie 2009.
Modalităţile de stabilire a scadenţei sunt prevăzute de lege. Art. 36 din Legea nr. 58/1934 prevede că plata poate fi făcut de tras la un anumit timp de la vedere; la un anumit timp de la data emisiunii; la o zi fixă. Regulile care guvernează plata biletului la ordin sunt cele stabilite de art. 41-46 din lege pentru plata cambiei. Plata titlului de valoare se poate cere la scadenţă. Când scadenţa este o zi fixă, biletul la ordin trebuie prezentat la plată, fie în ziua scadenţei, fie într-una din cele două zile lucrătoare care urmează, conform art. 41 din Legea nr. 38/1934.
Biletul la ordin în valoare de 307,80 lei era scadent la data de 9 februarie 2009 fiind introdus la plată la data de 10 februarie 2009 de către beneficiar. Trasul a acceptat plata la prezentare, a încasat comisionul aferent, dar nu a efectuat plata deşi în contul emitentului se afla disponibil, fapt dovedit cu extrasul de cont nr. x/2009. La data scadenţei respectiv 9 februarie 2009 plus cele două zile de la scadenţă respectiv 11 februarie 2004 (de art. 41 din Legea nr. 58/1934) în contul emitentului se afla suma necesară pentru plata biletului la ordin, situaţie în care nu poate fi reţinută culpa emitentului, instanţa de apel interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile art. 2 lit. c) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.
Ca urmare, instanţa de apel în mod greşit a admis apelul pârâtei B.C.R. SA, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. admite recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Odorheiu-Secuiesc împotriva Deciziei nr. 11/A din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Odorheiu-Secuiesc împotriva Deciziei nr. 11/A din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta B.C.R. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2332/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2335/2010. Comercial. Anulare incident plată.... → |
|---|
