ICCJ. Decizia nr. 3939/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3939/2010
Dosar nr. 6185/101/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3 din 15 decembrie 2009, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.N. împotriva pârâtei G.A., constatând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, respingând acţiunea aceluiaşi reclamant împotriva pârâtei SC A.F. SRL Strehaia.
Prin acţiune reclamantul a solicitat instanţei să dispună anularea Hotărârii A.G.E.A. a SC A.F. SRL nr. 30/2009.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, acţiunea în anularea hotărârii adunării generale se soluţionează în contradictoriu cu societatea, iar faţă de aceste dispoziţii, pârâta G.A. nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că, menţiunea din convocator referitoare la art. 112 şi următoarele din Legea nr. 31/1990 nu pot atrage nulitatea hotărârii adunării generale, ci eventual anularea acesteia, iar reclamantul nu are calitate procesuală pentru a invoca acest motiv întrucât, în conformitate cu prevederile art. 196 din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 132 alin. (4), membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea privitoare la revocarea lor din funcţie.
De asemenea, s-a considerat că nici lipsa menţiunii cu privire la faptul dacă adunarea va fi ordinară sau extraordinară nu atrage nulitatea hotărârii şi nici pretinsa numerotare falsă a hotărârii nu poate atrage această sancţiune.
Instanţa a mai reţinut că prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate în condiţiile în care hotărârea s-a luat cu majoritate în adunarea generală, aceeaşi situaţie reţinându-se şi în privinţa aplicării dispoziţiilor art. 8 şi 6 din Statutul societăţii şi a dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, impunându-se luarea hotărârii în interesul societăţii.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins, ca nefundat, prin Decizia nr. 69 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, care a reţinut că sentinţa este legală, însă cu o altă motivare.
Astfel, s-a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect că dispoziţiile prevăzute pentru societatea pe acţiuni, în ceea ce priveşte dreptul de a ataca hotărârea adunării generale se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, iar în consecinţă devin incidente dispoziţiile art. 132 alin. (4) din lege, potrivit cu care, membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
În atare situaţie, instanţa de apel a statuat că acţiunea promovată de către administratorul social, care a fost revocat din funcţie este inadmisibilă şi se impune a fi respinsă pe cale de consecinţă conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., fără a mai fi necesară cercetarea criticilor din apel referitoare la nulitatea hotărârii adunării generale, indiferent dacă aceasta vizează nulitatea absolută sau relativă a hotărârii.
S-a concluzionat că legea nu dă asociatului administrator nici posibilitatea invocării încălcării art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pe calea acţiunii în anularea sau constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale, acestuia fiindu-i permis doar să exercite calea de atac a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat prin care se încuviinţează înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de modificare a actelor constitutive ale societăţii în legătură cu hotărârea adunării generale ce se pretinde a fi luată cu încălcarea prevederilor menţionate.
Împotriva deciziei, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului pe fond, iar, în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului cu consecinţa schimbării sentinţei, admiterii cererii şi anulării hotărârii A.G.E.A. nr. 30/2009.
Dezvoltând motivele de recurs‚ reclamantul susţine următoarele:
- Respingând apelul şi menţinând soluţia pronunţată de prima instanţă, în considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a înţeles să soluţioneze cauza pe excepţia inadmisibilităţii cererii în anulare, fără ca excepţia să fie pusă în discuţia părţilor.
Recurentul susţine că, prin modul în care a procedat instanţa apelului, s-au încălcat normele procedurale şi, mai mult, prin limitarea categoriilor de subiecţi de drept, titulari ai acţiunii în anulare, dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 s-au avut în vedere doar administratorii terţe persoane, nu şi asociaţii societăţii respective.
- Pe fondul cauzei, recurentul consideră că hotărârea adunării generale atacată ar fi trebuit să fie adoptată cu votul tuturor asociaţilor întrucât priveşte revocarea administratorului asociat ceea ce atrage modificarea actului constitutiv.
Se susţine că, nefiind în prezenţa unui administrator ales prin hotărârea adunării asociaţilor, care poate fi revocat tot prin hotărârea adunării asociaţilor adoptată cu majoritatea capitalului, revocarea reclamantului (numit administrator prin actul adiţional la actul constitutiv) nu se poate realiza decât prin votul tuturor asociaţilor.
Recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 296 teza II C. proc. civ., apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
În cauză, instanţa de apel a ignorat principiul „non reformatio in peius" consacrat de normele enunţate, în condiţiile în care prin sentinţa ce a făcut obiectul analizei în apel, acţiunea reclamantului a fost soluţionată pe fond, iar în apel s-a statuat asupra excepţiei de inadmisibilitate a acesteia, în raport de prevederile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte se constată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 132 alin. (4) din lege, potrivit cu care, membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
Textul de lege are în vedere acele categorii de persoane care nu sunt şi acţionari, ci doar mandatari convenţionali ori legali ai societăţii, precum şi faptul că în condiţiile unui raport de mandat, mandatarul nu-l poate acţiona în justiţie pe mandant decât în condiţiile precis reglementate de lege.
În cauza dedusă judecăţii s-a omis a se avea în vedere şi calitatea de asociat a reclamantului, faptul că acesta nu a fost prezent la A.G.A. în care s-a luat hotărârea atacată ceea ce-i atribuie legitimare procesuală activă în exercitarea demersului judiciar.
Aşa fiind, şi sub acest aspect, criticile recurentului apar ca fiind fondate, impunându-se admiterea recursului.
În privinţa criticilor ce vizează fondul cauzei, date fiind considerentele anterioare nu pot face obiectul instanţei de recurs.
În consecinţă, pentru argumentele arătate şi luând în considerare dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., teza 1, Înalta Curte va admite recursul şi va casa Decizia atacată cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul M.N., împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 69 din 15 aprilie 2010, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3937/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3941/2010. Comercial → |
|---|
