ICCJ. Decizia nr. 2396/2010. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2396/2010
Dosar nr. 9002/212/2008
Şedinţa de la 23 iunie 2010
Asupra perimării recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, contestatoarea G.M. în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună nulitatea actelor de executare, inclusiv anularea publicaţiei de vânzare efectuate în baza convenţiei de credit nr. X/1996 şi addendumurilor nr. 1/1996, nr. 2/1996, nr. 3/1996 şi a contractului de garanţie imobiliară autentificat cu nr. 759/1996 la B.N.P. - P.G. şi înscris în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni sub nr. 2487/1996 la Judecătoria Constanţa, să constate prescripţia executării silite privind comandamentul notat privind imobilul din Constanţa, Str. Aleea Berzei.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 14810 din 8 septembrie 2008, în baza dispoziţiilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 9002/212/2008 la Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 11 din 2 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins excepţia prematurităţii ca neîntemeiată, a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare declarată de contestatoarea G.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia prematurităţii, instanţa a reţinut că dacă s-ar accepta susţinerea intimatei referitoare la nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de dispoziţiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, ar conduce automat la respingerea cererii ca prematur introdusă, chiar şi în ipoteza în care nu s-a făcut dovada că prin acest fapt s-ar fi pricinuit părţii reclamante o vătămare, ce putea fi înlăturată decât pe această cale, s-ar ajunge în mod evident la îngrădirea dreptului procesual fundamental al contestatoarei consacrat de art. 21 din Constituţie.
Referitor la excepţia tardivităţii, s-a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât contestaţia la executare a fost formulată cu depăşirea termenului de 12 luni, având în vedere data la care contestatoarea a luat cunoştinţă de titlurile executorii şi notificare, respectiv 7 februarie 2006 şi data înregistrării contestaţiei la executare pe rolul Judecătoriei Constanţa, respectiv 5 mai 2008.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea G.M. a declarat recurs prin care a dezvoltat critici de nelegalitate în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 octombrie 2009, judecata pricinii de faţă a fost suspendată de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Urmare referatului din data de 7 mai 2010, s-a luat în examinare situaţia actuală a recursului şi faţă de neefectuarea nici unui act de procedură în vederea judecării acesteia, cauza a fost repusă pe rol în vederea constatării perimării cererii de recurs.
Din examinarea lucrărilor din dosar, Înalta Curte, constată că judecata recursului declarat de contestatoarea G.M. împotriva Sentinţei nr. 11 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost suspendată la data de 21 octombrie 2009, prin încheiere, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii, în condiţiile în care nu s-a solicitat judecarea şi în lipsa părţilor de la dezbateri.
Art. 248 C. proc. civ. prevede că orice cerere de chemare în judecata, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an în materie civilă sau de şase luni în materie comercială.
Constatând că s-a împlinit termenul de 6 luni, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la data suspendării, în vederea constatării perimării cererii, cauza a fost repusa pe rol, din oficiu, prin referatul din data de 7 mai 2010.
Având în vedere aceste considerente şi faţă de împrejurarea că de la această dată până la termenul de judecată de astăzi, cauza a stat în nelucrare din vina părţilor, neefectuându-se timp de peste 6 luni nici un act de procedură în vederea judecării cererii, Înalta Curte, apreciază îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 248 şi 252 C. proc. civ. pentru a constata, din oficiu, perimarea cererii formulată de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de contestatoarea G.M. împotriva Sentinţei nr. 11 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2394/2010. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2397/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
