ICCJ. Decizia nr. 2338/2010. Comercial. Acţiune în anulare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2338/2010
Dosar nr. 9594/1/2009
Şedinţa publică de la 18 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin decizia nr. 2887 din 12 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionând recursul declarat de reclamanta SC E. SA Poşta Câlnău împotriva deciziei comerciale nr. 11 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi SC B.R.M. SA şi C.N.A.I.H.C. SA Otopeni a hotărât următoarele: a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale; a admis recursul declarat de reclamanta SC E. SA Poşta Câlnău, a casat decizia recurată şi sentinţa nr. 8564 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Curtea, a constatat că în raport de obiectul litigiului care a vizat anularea Rezoluţiei nr. 6675 din 8 iulie 2005, anularea hotărârii nr. 1 din 28 iunie 2005 emise de SC B.R.M. SA şi reluarea procedurii de atribuire a contractului de închiriere în faza examinării ofertei prezentate de ofertantul calificat SC E. SA pentru spaţiul situat în zona terminalului pentru îmbarcare din cadrul A.I.H.C. şi temeiurile acţiunii art. 80, 93 din O.U.G. nr. 60/2001 şi art. 86 din Regulamentul Bursei Române de Mărfuri, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, având în vedere şi calitatea ordonatorului licitaţiei C.N.A.I.H.C. SA de autoritate publică care desfăşoară un serviciu public, licitaţia pentru atribuirea contractului de închiriere şi incidentele legate de finalizarea acesteia se supun sub aspectul competenţei dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, fiind prin urmare de competenţa jurisdicţiei administrative.
Cererea de revizuire. Motive.
2. Împotriva acestei decizii, C.N.A.I.H.C. SA a formulat la data de 8 decembrie 2009 o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii şi schimbarea în tot a deciziei pronunţate.
Dezvoltând motivele de revizuire, se arată de revizuientă sub un prim aspect că instanţa de recurs, deşi admite recursul, din considerentele deciziei nu rezultă motivele invocate de recurentă în sensul promovat, motive întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine recurenta că instanţa de recurs era obligată să pronunţe o hotărâre cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil ceea ce atrage incidenţa ipotezei reglementate de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Sub un al doilea aspect, revizuienta arată că natura necompetenţei invocată de instanţă este identică cu cea asupra căreia Curtea de Apel Bucureşti, s-a pronunţat irevocabil în urma incidentului procedural creat de refuzul reciproc de a soluţiona prezenta cauză al celor două secţii ale Tribunalului Bucureşti, secţia comercială şi secţia de contencios administrativ, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti intrând în puterea de lucru judecat.
Sub un ultim aspect revizuienta arată că excepţia pe care instanţa de recurs în mod greşit a invocat-o din oficiu şi asupra căreia s-a pronunţat, nu intră în sfera competenţelor de ordine publică, absolute neîncadrându-se în niciuna din situaţiile reţinute limitativ de dispoziţiile art. 159 C. proc. civ.
3. Cererea de revizuire este nefondată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în codul de procedură civilă Titlul V - Căile extraordinare de atac Capitolul II - Revizuirea hotărârilor, care reprezintă sediul materiei, exercitarea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, este admisibilă numai în cazurile şi cu respectarea condiţiilor expres prevăzute de dispoziţiile legale susmenţionate.
În sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea priveşte hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Cu privire la hotărârile care pot face obiectul revizuirii prevăzute în alin. (1) al art. 322 se impune o primă precizare ce ţine de esenţa acestei căi extraordinare de atac.
Deşi textul de lege se referă la in terminis la evocarea fondului numai în legătură cu hotărârile instanţei de recurs, condiţia trebuie subînţeleasă pentru toate hotărârile susceptibile de revizuire, caracterul extraordinar al căii de atac implicând condiţia ca hotărârea să fi trecut în puterea de lucru judecat.
Această concluzie se impune şi din examinarea motivelor de revizuire limitativ prevăzute, motive care privesc judecata în fond sau erori formale cât şi de fond.
Or, în cauză, instanţa de recurs prin soluţia adoptată nu a evocat fondul cauzei, ci s-a pronunţat pe excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale de a soluţiona cauza, excepţie invocată din oficiu, ca motiv de ordine publică, deoarece viza încălcarea unor norme imperative atributive de competenţa unei alte jurisdicţii respectiv celei de contencios administrativ.
În sfârşit, chiar dacă s-ar considera că în ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de pct. 7 - dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite în una şi aceeaşi pricină, operează, deşi hotărârea instanţei de recurs invocată în temeiul acestui motiv, nu evoca fondul, dar este prin dezlegarea dată contrară unei alte hotărâri definitive având acelaşi obiect, părţi şi cauză, cu alte cuvinte încalcă puterea de lucru judecat, cerinţele nu sunt îndeplinite în cauză în raport de sentinţa civilă nr. 12/CC din 5 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, invocată de revizuienta, deoarece prin sentinţa susmenţionată instanţa investită cu regulatorul de competenţă a constatat că nu există conflict negativ de competenţă între secţiile tribunalului care şi-au declarat necompetenţa să soluţioneze cauza şi a trimis dosarul secţiei comerciale iniţial sesizate.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge , cererea de revizuire formulată de revizuenta C.N.A.I.H.C. SA Otopeni împotriva deciziei comerciale nr. 2887 din 12 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2335/2010. Comercial. Anulare incident plată.... | ICCJ. Decizia nr. 2342/2010. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
