ICCJ. Decizia nr. 2411/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2411/2010
Dosar nr. 1541/1/2010
Şedinţa de la 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 18 aprilie 2004 şi precizată la data de 21 octombrie 2004, reclamanta SC N.C. SRL Ploieşti a chemat în judecată pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanţa solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 16.171.076.332 lei contravaloare lucrări executate şi neachitate, dobânzi plătite la creditele contractate. Totodată, se solicită şi rezilierea contractului de construcţii montaj nr. 148 din 6 iunie 2002.
Se susţine că părţile au perfectat contractul de construcţii montaj nr. 148/2002 având ca obiect executarea lucrărilor de construcţie montaj la obiectivul „Dezvoltare biconcesiune Dacia – Renault", reclamanta începând executarea lucrărilor la data de 17 iunie 2002, fără ca pârâta beneficiară să-şi fi îndeplinit obligaţia de plată a avansului de 400.000 dolari S.U.A. şi de prezentare a scrisorii de garanţie.
Arată reclamanta că a efectuat lucrările a căror execuţie a fost îngreunată de întârzierile nejustificate de pârâtă la plata facturilor chiar dacă, au existat momente în care, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, a fost în imposibilitate de a desfăşura lucrările de construcţii, aspecte care au fost clarificate, agreate şi consemnate prin acte adiţionale.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la următoarele sume: 5.920.763.764 lei contravaloare materiale de construcţie; 4.000.000 lei diferenţă dintre valoarea lucrărilor facturate şi valoarea plăţilor efectuate în derularea contractului 50.000 dolari reprezentând suma achitată cu O.P. nr. 3744/2003 în considerarea reluării lucrărilor, penalităţi de întârziere de 1 % din valoarea contractului, determinat potrivit clauzei penale aferente perioadei 6 iunie 2003 – 25 iunie 2003 cuantificate la suma de 261.800 dolari S.U.A.
S-a motivat că sumele reprezintă diferenţe de cantitate între valoarea facturată şi achitată şi valoarea livrată.
La data de 24 martie 2005, reclamanta SC N.C. SRL a depus declaraţie de renunţare la judecata capetelor de cerere privind rezilierea contractului de construcţii montaj nr. 148/2002 şi obligarea pârâtei la plata de daune echivalent dobânzilor bancare în cuantum de 292.972.067 lei.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5396 din 19 octombrie 2007, a admis în parte acţiunea reclamantei astfel cum a fost restrânsă, delegând pârâta să plătească reclamantei suma de 1.303.079,8 Ron reprezentând preţ al lucrărilor.
Prin aceiaşi hotărâre s-a dispus respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente preţului lucrărilor.
Totodată, instanţa de fond a admis, în parte, cererea reconvenţională obligând reclamanta să plătească reclamantei pârâte suma de 450.069,2 Ron reprezentând daune echivalente preţului lucrărilor executate de terţi, respingându-se celelalte capete de cerere reconvenţională.
Instanţa de fond a reţinut că. potrivit concluziilor raportului de expertiză că, reclamanta SC N.C. SRL a executat lucrări de bază în valoare de 43.005.491.928 ROL şi lucrări suplimentare în valoare de 11.753.663.522 ROL. iar pârâta reconvenientă a plătit celei dintâi pentru lucrările de bază. suma de 39.688.273.372 ROL şi pentru lucrările suplimentare, suma de 2.040.084.000 ROL. rezultând o diferenţă de plată în cuantum de 13.030.798.078 ROL (3.317.218.556 ROL + 9.713.579.522 ROL).
Faţă de obiecţiunile formulate de părţi, instanţa a reţinut că. prin suplimentul la raport, s-a calculat la suma de 4.500.692.421 ROL valoarea lucrărilor realizate de terţi.
Totodată, s-a apreciat că expertiza contabilă efectuată de către doamna expert C.A. şi suplimentată, ca urmare a obiecţiunilor pârâtei reconveniente a confirmat. În urma examinării documentelor privitoare la încasări şi plăţi, din arhiva ambelor părţi valoarea plăţilor executate de SC R.C.S.L. SRL şi a încasărilor primite de SC N.C. SRL, respectiv 41.728.357.372 ROL.
S-a reţinut, în suplimentul la raportul de expertiză contabilă, că facturile sub formă de avans procurări materiale achitate de pârâta reconvenientă se înscriu ca plăţi efectuate în contul lucrărilor de construcţii-montaj executate.
Totodată, că suma achitată conform facturii nr. 0179566 din 06 mai 2003 este justificată, reprezentând plată pentru restul lucrărilor de executat la 05 mai 2003.
Toate reţinerile sus-expuse, au făcut ca instanţa de fond să aprecieze în sensul că, acţiunea reclamantei SC N.C. SRL, astfel cum a fost restrânsă, este fondată în parte, deoarece:
În calitate de executantă, desemnată prin contractul de construcţii montaj nr. 148 din 06 iunie 2002, reclamanta SC N.C. SRL a realizat la obiectivul „Dezvoltare Biconcesiune Dacia - Renault" lucrări de bază, contractate conform devizului ofertă. în valoare de 43.005.491.928 ROL şi lucrări suplimentare în valoare de 11.753.663.522 ROL.
Lucrările suplimentare convenite de părţi şi executate de reclamantă au fost determinate, prin expertiza tehnică imobiliară, pe baza măsurătorilor, a notelor de comandă suplimentare, a listei de lucrări neexecutate la data de 30 mai 2003 a listelor de cantităţi de lucrări de bază. a proceselor-verbale de lucrări ascunse, precum şi a fişei de control.
Pentru lucrările efectuate suplimentar, expertiza a identificat pentru fiecare deviz lista de resurse, cantităţile şi preţurile pentru materialele folosite.
În ceea ce priveşte valoarea lucrărilor, rezultă din cuprinsul raportului că, încheierea de deviz şi tariful orar de manoperă de 50.000 rol/oră se regăsesc în toate situaţiile de plată întocmite de reclamantă şi însuşite de pârâta beneficiară.
Pârâta SC R.C.S.L. SRL şi-a îndeplinit numai în parte obligaţia de plată a preţului lucrărilor executate, achitând cu acest titlu, pentru lucrările de bază, suma de 39.688.273.372 ROL. iar pentru lucrările suplimentare, suma de 2.040.084.000.
Instanţa de fond a apreciat că, pârâta este ţinută să plătească reclamantei, cu titlul de preţ al lucrărilor, suma de 1.303.079.8 RON (13.030.798.078 ROL), potrivit art. 969 C. civ. şi art. 1073 C. civ., coroborat cu clauzele contractului nr. 148/2002.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente preţului lucrărilor, instanţa a apreciat în sensul respingerii acesteia, pentru următoarele.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 16.171.076.332 ROL (12.964.517.122 ROL cu titlul de preţ şi 3.206.559.210 ROL cu titlul de dobândă aferentă perioadei septembrie 2003 - septembrie 2004.
Ulterior depunerii suplimentului la raportul de expertiză tehnică imobiliară, reclamanta şi-a însuşit suina stabilită prin acesta cu titlul de preţ, 13.030.798.078 ROL, fără a mai înfăţişa dovezi privind cuantumul dobânzii legale pe perioada vizată şi nici un calcul al dobânzii, în raport de noul cuantum al creanţei principale.
Instanţa de fond, examinând probatoriul administrat în cauză, a reţinut că cererea «convenţionala formulată de pârâta SC R.C.S.L. SRL, este fondată, în parte, deoarece:
Alăturat culpei pârâtei reconveniente în ceea ce priveşte nesocotirea obligaţiei de plată a preţului, este şi culpa reclamantei însăşi pentru întreruperea activităţii pe şantier.
Astfel, reclamanta, care a motivat sistarea activităţii pe şantier la începutul lunii iunie 2003 de neîndeplinirea prestaţiilor la care se îndatorase pârâta beneficiară, nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând instanţa cu o cerere în reziliere abia în luna august.
Constatând întrunite condiţiile angajării răspunderii contractuale a reclamantei pentru daunele echivalente preţului lucrărilor de bază executate de beneficiară cu alte societăţi, cuantificate la 450.069,2 RON (4.500.692.421 ROL), instanţa admite acest capăt.
S-a apreciat ca fiind nefondat capătul de cerere din cererea reconvenţională privind cererea de obligare a reclamantei la plata penalităţilor aferente perioadei cuprinse între data încetării lucrărilor şi data de 25 iunie 2003. cuantificate iniţial la suma de 7.691.885.800 ROL şi restrânse la suma de 594.416.90 RON. pentru că. din redactarea art. ll lit. g) din contract rezultă că, prin clauza penală invocată de pârâta reconvenientă, părţile au convenit să sancţioneze depăşirea de către constructor a termenului de execuţie stabilit, iar nu şi neexecutarea.
Or, pârâta impută reclamantei o neexecutare a obligaţiei, prin părăsirea şantierului şi nu o întârziere în îndeplinirea prestaţiei contractuale.
Totodată, întrucât, astfel cum s-a reţinut mai sus, faţă de volumul şi valoarea lucrărilor de construcţii, montaj executate, pârâtei îi incumbă obligaţia de plată a unei diferenţe de preţ, instanţa de fond reţine că, apar ca lipsite de suport şi urmează a fi respinse cererile de obligare a reclamantei SC N.C. SRL la restituirea sumei de 400 RON şi a sumei de 50.000 dolari S.U.A. în echivalentul în lei din ziua plăţii.
S-a apreciat ca fiind nefondat şi capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii materialelor, atât timp cât proba cu expertiza administrată a evidenţiat că, materialele de construcţie sunt incluse în cantităţile de lucrări real executate, atât în lista lucrărilor de bază, cât şi în lista lucrărilor suplimentare.
Urmare apelului promovat de ambele părţi prin Decizia civilă nr. l56/ COM din 08 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanta, secţia comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC R.C.S.L. SRL şi s-a admis apelul formulat de reclamanta SC N.C. SRL PLOIEŞTI, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: obligă pârâta să plătească către reclamanta suma de 725.931,97 lei, reprezentând dobânda legală calculată conform raportului de expertiză contabilă.
Urmare recursului declarat de reclamantă prin Decizia nr. 1384 din 12 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul reclamantei SC N.C. SRL, a casat în parte Decizia recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea aceleiaşi instanţe, în vederea soluţionării motivului 3 de apel. menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei.
În considerente s-a reţinut în esenţa că, motivarea deciziei recurate nu referă la critica relevată de recurentă constând în obligarea sa de către instanţa de fond la plata lucrărilor efectuate de terţi, în condiţiile deja reţinute, respectiv la pct. 3 din motivele de apel, aşa încât, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul a fost apreciat, ca fondat, concluzionându-se în sensul neanalizării/nepronunţării cu privire la acest motiv de apel.
În rejudecare prin Decizia nr. 167/ COM din 10 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul reclamantei şi intimatei SC N.C. SRL PLOIEŞTI, SC N.C. SRL PLOIEŞTI prin administrator judiciar P. S.P.R.L. şi se schimbă în parte sentinţa nr. 5396/ COM din 19 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 77/118/2004, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii reconvenţionale formulată de SC R.C.S.L. SRL.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În motivarea soluţiei instanţei de control judiciar a reţinut că, prin acte adiţionale şi note de conciliere succesive, părţile au convenit asupra stadiului lucrărilor realizate, asupra lucrărilor suplimentare, asupra plăţilor şi a termenelor de execuţie.
În consecinţă, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, în speţă pot fi reţinute ca fiind întrunite condiţiile angajării răspunderii contractuale ale apelantei - reclamante pentru daunele echivalente preţului pentru lucrările de bază executate de beneficiară cu alte societăţi, cuantificate la 450.069.2 RON, admiţând acest capăt de cerere din cererea reconvenţională deoarece, pretenţia pârâtei - intimate, nu a fost probată în sensul art. 1169 C. civ.
Astfel, aşa după cum rezultă din cererea privind încuviinţarea probelor depusă la dosar de apelantă la data de 24 martie 2005., s-a solicitat intimatei pârâte a produce dovezi prin depunerea unor acte în circumstanţiere, privind valoarea lucrărilor achitate către alte societăţi, contractele încheiate cu alte societăţi, agrearea acelor societăţi de către finanţatorul lucrării, B.R.D., fără însă a se fi dat curs unei astfel de solicitări.
Pe de altă parte, atât timp cât s-a stabilit cu certitudine că, derularea contractului intervenit între părţi a fost împiedicată de întârzierile la plată a lucrărilor executate, recepţionate de intimată, fapt atestat prin corespondenţa iniţiată de apelantă şi care a avut ca obiect permanent neplata sumelor restante, este de principiu că. pârâta nu poate pretinde celeilalte părţi să-şi execute obligaţiile contractuale, aceasta putând opune excepţia de.
Situaţia de fapt rezultă şi din modul în care a fost redactat art. 14 din contractul privind executarea lucrărilor de construcţii, montaj, perfectat de părţi sub nr. 148 din 06 iunie 2002.
S-a mai reţinut de către instanţa de apel inexistenţa unei culpe comune/concomitente a părţilor contractului de antrepriză, aceasta pentru că. odată ce instanţa a considerat justificată suspendarea de către SC N.C. SRL a lucrărilor de şantier (lucrări contractate iniţial şi lucrări suplimentare), pentru neplata acestora, nu poate considera culpabilă necontinuarea lucrărilor, până la executarea în totalitate a contractului iniţial.
Împrejurarea că ulterior sistării lucrărilor, intimata în funcţie de resursele financiare a efectuat lucrări cu alţi executanţi, nesocoteşte principiul relativităţii efectelor contractului.
Împotriva acestei soluţii SC R.C.S.L. SRL Constanţa, prin administrator judiciar, a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta consideră că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii contractuale ale intimatei SC N.C. SRL pentru daunele echivalente preţului pentru lucrările de baza executate de beneficiară cu alte societăţi în cauză, hotărârea fiind sub acest aspect pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
În conformitate cu art. 14 din contract „dacă în timpul derulării contractului se constată că una din părţi nu respectă obligaţiile stabilite prin contract, cealaltă parte poate solicita în scris luarea măsurilor de soluţionare a situaţiilor apărute. În cazul în care partea în culpă nu răspunde favorabil, partea păgubită poate cere rezilierea contractului cu daune interese care a motivat sistarea activităţii din şantier la începutul lunii 2003 de îndeplinirea prestaţiilor la care se îndatorase SC R.C.S.L. SRL nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând instanţa cu o cerere de reziliere abia in luna august 2004.
Astfel că, instanţa de apel a făcut o aplicare/interpretare greşită a prevederilor art. 14 din contract reţinând confuz şi nearticulat în considerente „inexistenţa culpei comune/concomitente a pârtilor contractului de antrepriza", concluzionând eronat că, în cauză, a fost încălcat principiul relativităţii efectelor contractului, cată vreme „ulterior sistării lucrărilor, intimata în funcţie de resursele financiare a efectuat lucrări cu alţi executanţi".
Instanţa de apel a considerat eronat ca intimata - reclamantă ar putea „opune excepţia de neexecutare".
Condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea excepţiei de neexecutare nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, întrucât sistarea activităţii pe şantier la începutul lunii iunie 2003 nu poate fi justificată de neîndeplinirea prestaţiilor la care s-a obligat recurenta, în condiţiile în care intimata nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând instanţa cu o cerere de reziliere abia în luna august 2004.
Instanţa de apel ignorând înscrisurile depuse în probaţiune şi expertiza efectuată, a hotărât nelegal ca pretenţia recurentei în valoare de 450.069,2 RON „nu a fost probată în sensul art. 1169 C. civ.".
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate.
În acest context se vor examina numai aspectele de nelagalitate şi în limitele indicaţiilor date de instanţa de casare, respectiv modul de interpretare a clauzelor contractului încheiat.
Astfel prin convenţia intervenită între părţi acestea au stabilit asupra împrejurării că lucrările să fie decontate pe bază de facturi emise de executant la data de 20 a fiecărei luni însoţite de procesele verbale, preliminare, din care să reiasă volumul lucrărilor şi calitatea acestora, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi.
Din toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că părţile au convenit asupra stadiului rezultă că părţile au convenit asupra stadiului lucrărilor realizate, asupra lucrărilor suplimentare asupra plăţilor şi termenelor de execuţie.
În aceste condiţii justificat instanţa de apel a reţinut eroarea instanţei de fond ca fiind întrunite condiţiile răspunderii contractuale pentru daune echivalente produsului pentru lucrările de bază executate de beneficiară cu alte societăţi.
Art. 14 din contractul privind executarea lucrărilor de construcţii montaj prevede că „dacă în timpul derulării contractului se constată că una din părţi nu respectă obligaţiile stabilite prin contract, cealaltă parte poate solicita în scris luarea măsurilor de soluţionare a situaţiilor apărute. În cazul în care partea în culpă nu răspunde favorabil, partea păgubită poate cere rezilierea contractului cu daune interese cu un preaviz de 10 zile".
În aceste condiţii justificat s-a reţinut inexistenţa unei culpe comune, concomitente a părţilor contractului atât timp cât s-a considerat că suspendarea de către reclamantă a lucrărilor de şantier s-a făcut pentru neplata acestora.
De asemenea, s-a apreciat că recurenta a nesocotit principiul relativităţii efectelor contractului având în vedere că aceasta a efectuat lucrări cu alţi executanţi.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. şi art. 274 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 167/ COM din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanţa la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta SC N.C. SRL Ploieşti, prin administrator judiciar P. S.P.R.L. Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2373/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2417/2010. Comercial → |
|---|
