ICCJ. Decizia nr. 2417/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2417/2010
Dosar nr. 3162/30/2008
Şedinţa de la 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 7 aprilie 2008, reclamantul D.V. în calitate de lichidator judiciar al SC G.H.M. SRL Timişoara a solicitat ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată pârâta SC H. SA Băile Herculane la plata sumei de 3.465.276,23 lei reprezentând dobânda legală capitalizată cu actualizarea sumelor datorat cu indicii de inflaţie, prejudiciu determinat de achitarea cu întârzierea sumei de 2.758.832 lei constând în contravaloarea investiţiilor predate cu titlu gratuit, determinat până la data plăţii efective a sumei în cauză precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că Decizia nr. 1125/2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 3792/30/2005, a fost admis recursul reclamantei ori a anulat tranzacţia nr. 2519 din 12 martie 2003 în ceea ce priveşte restituirea contravalorii actualizate a investiţiilor predate cu titlu gratuit în cuantum de 4.128.144,24 Ron şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la restituirea acestei sume. Această sumă reprezintă actualizarea investiţiilor în valoare de 2.758.831,96 Ron de la nivelul lunii octombrie 2002 până la nivelul lunii decembrie 2006, până la care au fost actualizate prin raportul de expertiză dispus în cauză şi efectuat la data de 1 februarie 2007.
Apreciază reclamanta că pârâta trebuia obligată la repararea integrală a prejudiciului actualizat, respectiv la dobânda legală actualizată de la data efectuării raportului de expertiză din dosarul mai sus indicat şi până la data plăţii efective a debitului.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 298 din 24 martie 2009, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, că prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit dobânda legală capitalizată, aferentă perioadei 12 martie 2003 – 30 septembrie 2008, deşi instanţa de control s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor reclamantei, formulată până la data de 8 octombrie 2007, data emiterii deciziei nr. 1125, inclusiv a reactualizării investiţiilor cu indicii de inflaţie, în limita documentelor contabile, analizate de experţi la acea dată şi existente până în luna octombrie 2002.
Răspunzând criticilor formulate împotriva acestei soluţii de către SC G.H.M. SRL prin lichidator judiciar D.V. Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 182 din 12 noiembrie 2009, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a admis în parte acţiunea reclamantei obligând pârâta la plata sumei de 3.465.276,23 Ron cu titlu de dobândă legală capitalizată.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că în timp ce diferenţa de la suma de 9.758.832 Ron la suma de 4.128.144,24 Ron reprezintă valoarea actualizărilor potrivit indiciilor de inflaţie până în octombrie 2002 şi este menită să reechilibreze raportul creditor, debitor, reprezentând paguba suferită suma de 3.465.276,23 Ron reprezintă tot o reparaţie pentru neplata sumei de 2.758.832 Ron însă pentru o altă perioadă (12 martie 2003 până la plata debitului) care nu se suprapune peste prima perioadă şi reprezintă daunele interese, conform art. 1088 C. civ. şi este menită să acopere câştigul nerealizat.
Se mai arată că ambele sume, actualizarea iniţială şi dobânzile solicitate în prezenta cauză nu fac decât să protejeze pe creditor şi să acopere pierderile suferite prin neplata la timp a contravalorii investiţiilor făcute de reclamantă, investiţii recunoscute de către pârâtă încă din 12 martie 2003.
Instanţa de apel arată în final că, întrucât relaţiile dintre cele două părţi au fost şi sunt comerciale conform art. 43 C. com., de la data de 12 martie 2003, când datoria de 2.758.832 Ron a devenit exigibilă, dobânzile au început să curgă de drept.
Cu petiţia înregistrată, la data de 14 decembrie 2009, pârâta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, atât timp cât suma de 2.758.832 lei a fost reactualizată prin Decizia nr. 1125 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara până în luna decembrie 2006 inclusiv, prin raportul de expertiză din data de 1 februarie 2007, apreciindu-se eronat că pe perioada octombrie 2002 şi până la data introducerii acţiunii nu există acordată o altă reparaţie.
De asemenea, din analiza acestor aspecte se deduce şi incidenţa prevederilor pct. 9 art. 304 întrucât s-a dat o greşită interpretare textelor de lege aplicabile în speţă.
Obligaţia de plată a dobânzii legale, subzistă, în opinia recurentei numai în ipoteza în care creditorul dovedeşte că reparaţia obţinută prin actualizarea creanţei în raport de rata inflaţiei nu a acoperit întregul prejudiciu creat prin plata cu întârziere a obligaţiei, prin cererea formulată solicitând acordarea unei duble reparaţii.
De asemenea, se susţine că intimata, prin lichidator judiciar, avea posibilitatea conform prevederilor art. 83 din Legea nr. 85/2005, să solicite restituirea averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat către debitor.
Recursul este nefondat.
Frauda la care a participat H. SA împreună cu fostul administrator al intimatei a fost constatată definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 1125 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
În această situaţie nu mai poate fi pusă în discuţie buna sau reaua credinţă a SC H. SA referitoare la încheierea tranzacţiei nr. 2519/2003 şi astfel să beneficieze de efectele limitative ale art. 83 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 respectiv să restituie contravaloarea bunurilor doar la valoarea transferului respectiv suma de 2.758.832 Ron.
Instanţa a stabilit irevocabil incidenţa art. 83 alin. (3) teza 2 privind reaua credinţă a recurentei la încheierea tranzacţiei nr. 2519/2003 deci intenţia de a-şi înşela creditorul.
Deci a rezultat, fără putinţă de tăgadă că intimata are o creanţă asupra averii debitorului, rezultată din relaţiile comerciale conform art. 43 C. com.
Aşa cum a reţinut instanţa de apel ambele sume respectiv actualizarea iniţială şi dobânzile solicitate nu fac decât să protejeze pe creditor şi să-i acopere pierderile suferite prin neplata la timp a contravalorii investiţiilor făcute de reclamanta - intimată, investiţii recunoscute de către recurenta - beneficiară încă din 12 martie 2003.
Având în vedere că Decizia nr. 1125 din 8 noiembrie 2007 a intrat în puterea lucrului judecat recurenta nu mai beneficiază de limitarea legii, speciale respectiv Legea nr. 85/2006 în sensul obligării doar la restituirea valorii la data transferului.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC H. SA Băile Herculane împotriva deciziei civile nr. 182 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Obligă pârâta SC H. SA BĂILE HERCULANE la plata sumei de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta SC G.H.M. SRL, prin lichidator judiciar D.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2469/2010. Comercial → |
|---|
