ICCJ. Decizia nr. 2443/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2443/2010
Dosar nr.124/42/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arbitral de pe lângă Colegiul Juriştilor Prahova la data de 17 septembrie 2008 şi precizată la 7 noiembrie 2008 reclamanţii Consiliul Local al Oraşului Băicoi şi Oraşul Băicoi prin Primar cheamă în judecată pe pârâta SC E.S. SRL Băicoi solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa potrivit Regulamentului Tribunalului, acesta să dispună anularea actului adiţional, fără număr, încheiat la contractul de concesiune, să constate cedarea concesiunii fără acordul concedentului de către concesionara SC Z.M.O. SRL, să dispună evacuarea pârâtei din staţiunea Băile V.S. Băicoi, pe care o deţine fără drept, şi să oblige pârâta să restituie toate bunurile mobile şi imobile ce au făcut obiectul concesiunii şi să achite suma de 6.872 ron cu titlu de redevenţă neachitată.
La data de 13 noiembrie 2008 pârâta informează Tribunalul Arbitral că se opune ca litigiul să fie soluţionat de instanţa în cauză faţă de absenţa unei convenţii arbitrale ori a unui compromis intervenit între părţi, aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 3431 C. proc. civ., invocând excepţia necompetenţei materiale a instanţelor de arbitraj în soluţionarea cauzei, arătând şi că în aceste condiţii tribunalul arbitral este nelegral constituit.
Prin Decizia nr. 16 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Arbitral de pe lângă Colegiul Juriştilor Prahova, compus dintr-un arbitru unic, respectiv jr. B.D., admite acţiunea reclamanţilor şi dispune anularea contractului de concesiune, constată cedarea concesiunii de către concesionarul SC Z.M.O SRL fără acordul concedentului Consiliul Local Băicoi în favoarea pârâtei, obligă pârâta la plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevenţă către reclamantul Oraşul Băicoi, reprezentat prin primar, respinge capătul de cerere al reclamantului Consiliul Local Băicoi de obligare a pârâtei la plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevenţă şi dispune evacuarea necondiţionată a pârâtei din staţiunea Băile V.S., judeţul Prahova, cu 6.023 ron cheltuieli arbitrale în sarcina pârâtei către reclamantul Oraşul Băicoi.
Împotriva deciziei de mai sus reclamantul Consiliul Local Băicoi formulează la data de 4 martie 2009 acţiune în anulare parţială în dosarul nr. 179/42/2009 solicitând instanţei, cu invocarea dispoziţiilor art. 365 C. proc. civ., admiterea acesteia şi anularea parţială a deciziei atacate, cât priveşte respingerea obligării pârâtei la plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevenţă, sumă la care consideră că este îndreptăţit faţă de H. nr. 9 din 29 februarie 2008 a Consiliului Local Băicoi vizând efectuarea demersurilor juridice în vederea rezilierii contractului de concesiune.
Împotriva aceleiaşi decizii a Tribunalului Arbitral, la data de 11 februarie 2009 formulează acţiune în anulare şi pârâta SC E.S. SRL Băicoi în dosarul nr. 124/42/2009 invocând dispoziţiile art. 361, art. 363, art. 364 C. proc. civ. şi arătând că litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului, că tribunalul arbitral a soluţionat cauza fără să fi existat o convenţie arbitrală respectiv nici o clauză compromisorie şi nici un compromis intervenită între părţile la contract sau între părţile litigante, care să stabilească atât soluţionarea litigiilor pe calea arbitrajului, cât şi modul de constituire a tribunalului arbitral, modul de numire, revocare şi înlocuire a arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, în cauză fiind încălcate dispoziţiile art. 341, art. 343,art. 3431 C. proc. civ. Petenta critică hotărârea arbitrală atacată şi pentru a fi fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3533 alin. (2) C. proc. civ. faţă de faptul că la data de 7 noiembrie 2008 recuzase pe arbitrul unic în şedinţă publică, iar hotărârea criticată s-a pronunţat înainte de soluţionarea cererii de recuzare obiect al dosarului nr. 1506/105/2009 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială, şi de contencios administrativ, cu termen la 9 iunie 2009 la 13 noiembrie 2008, fără ca petenta să fi fost citată, reţinându-se eronat că ar fi avut termenul în cunoştinţă prin intermediul avocatului, hotărârea arbitrală nefiindu-i, de altfel, nici comunicată, aflând despre aceasta prin intermediul executorului judecătoresc, comunicarea fiindu-i făcută ulterior, abia la 9 februarie 2009, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. civ., aceasta nerespectând nici cerinţele art. 361 C. proc. civ., în cuprinsul său neregăsindu-se excepţiile invocate de petenta pârâtă şi nici modul de soluţionare a lor.
Prin încheierea din 27 mai 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, şi de contencios administrativ şi fiscal, dispune conexarea dosarului nr. 179/42/2009 la dosarul nr. 124/42/2009 faţă de faptul că ambele cauze vizează anularea deciziei arbitrale nr. 16 din 13 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 16/2008 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Colegiul Juriştilor Prahova, instanţa constatând a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 105 din 3 iunie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, şi de contencios administrativ şi fiscal, admite excepţia tardivităţii acţiunilor conexe în anularea hotărârii arbitrale menţionate şi, în consecinţă, respinge ca tardiv formulate acţiunile conexe privind Decizia nr. 16 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Colegiului Juriştilor Prahova formulate de pârâta SC E.S. SRL şi pârâtul reclamant Consiliul Local Băicoi, reţinând că hotărârea arbitrală atacată a fost comunicată reclamantului Consiliul Local Băicoi la 16 decembrie 2008, acesta înregistrând acţiunea în anulare la 4 martie 2009, iar pârâtei SC E.S. SRL la 16 decembrie 2008 prin afişare la sediul acesteia, ca urmare a refuzului reprezentantului societăţii de a o primi, acţiunea acesteia în anularea hotărârii fiind înregistrată la 11 februarie 2009, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ. instanţa apreciind şi că au fost respectate dispoziţiile art. 92 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 5 lit. c) din procedura arbitrală, incidente când destinatarul refuză să primească actul de procedură, precum şi ale art. 86 alin.(1) C. proc. civ., comunicarea fiind făcută prin agentul procedural al instanţei arbitrale, B.D.
Împotriva sentinţei de mai sus petenta pârâtă SC E.S. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 3041 şi ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
În fundamentarea recursului său critică prima instanţă pentru a fi pronunţat sentinţa recurată fără a-i fi fost comunicată şi ei înscrisurile depuse la dosar prin fax şi fără a se fi putut discuta cererea sa de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea cererii de recuzare formulată de pârâtă, aşa cum rezultă din certificatul de grefă depus la dosar, prin registratură, în ziua pronunţării sentinţei atacate, instanţa punând în discuţie chiar excepţia tardivităţii acţiunilor în anulare în absenţa părţilor care le-au promovat, astfel că apreciază recurenta a fost lipsită de apărare şi prejudiciată grav în drepturile sale.
Recurenta reproşează instanţei judecătoreşti şi faptul că, deşi a solicitat Consiliului Juriştilor Prahova Tribunalul Arbitral comunicarea dovezii că B.D. este agent procedural al acestui Tribunal, a luat în considerare un înscris trimis prin fax, purtând trei semnături indescifrabile din care rezultă că respectiva persoană are această calitate de agent procedural în dosarul arbitral nr. 16/2008, el fiind însă şi arbitrul unic din dosar, recuzat de recurentă şi care i-a comunicat prin poştă citaţiile, copia acţiunii arbitrale şi înscrisurile depuse de reclamanţii arbitrali, în schimb a comunicat personal dar prin afişare hotărârea arbitrală, sub pretext că recurenta ar fi refuzat primirea acesteia.
Recurenta critică instanţa fondului şi pentru greşita aplicare a legii, aceasta referindu-se la art. 5 lit. c) din procedura arbitrală, deşi respectiva procedură este prevăzută de art. 358 - art. 35813 C. proc. civ., făcând şi o greşită aplicare la speţă a dispoziţiilor art. 86 alin. (1), (3) şi ale art. 92 alin. (2) şi art. 921 C. proc. civ., instanţa nereţinând corect situaţia de fapt, respectiv că recurenta a luat cunoştinţă de existenţa hotărârii arbitrale pronunţată şi redactată anterior soluţionării cererii de recuzare prin executorul judecătoresc R.C., solicitând la 6 februarie 2009 copie a hotărârii şi a comunicării, dar obţinând cu greutate doar o copie a hotărârii întrucât nu exista la dosar nici o dovadă de comunicare, nici chiar prin afişare.
Recurenta consideră, de asemenea, că în mod eronat instanţa nu a luat în considerare faptul că s-a respins cererea reclamantului arbitral Oraşul Băicoi de investire cu formula executorie a hotărârii arbitrale, tocmai pe motiv că nu s-a putut face dovada comunicării acesteia către pârâta arbitrală.
Examinând recursul recurentei în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., cu luarea în considerare şi a înscrisurilor noi depuse în recurs, se constată că acesta este fondat.
Se constată astfel că, faţă de încheierea nr. 2 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Arbitral (dosarul arbitral) prin care menţionatul tribunal ia act de cererea de recuzare formulată de pârâtă recurenta de faţă împotriva arbitrului unic şi faţă de dispozitivul încheierii care menţionează ca instanţa arbitrală, prin acest arbitru unic B.D., „se abţine să ia orice măsură de natură procedurală până la judecarea cererii de recuzare, potrivit art. 3511 C. proc. civ." şi faţă de certificatul de grefă depus de aceeaşi parte privind existenţa pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială, şi de contencios administrativ, a dosarului nr. 1506/105/2009 având ca obiect tocmai cererea respectivă de recuzare (dosar nr. 124/42/2009), instanţa criticată ar fi trebuit să reţină că hotărârea arbitrală în litigiu s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 31 alin. (3) C. proc. civ., astfel că nu s-ar fi putut pune în discuţie tardivitatea acţiunii în anulare a unei astfel de hotărâri, aspect confirmat, de altfel, de încheierea din 15 octombrie 2009 dată în Camera de Consiliu Tribunalul Prahova, secţia comercială, şi de contencios administrativ, act nou depus în recurs prin care cererea de recuzare formulată în cauză a fost admisă.
Se constată, de asemenea, că în mod greşit instanţa judecătorească a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în anulare de către recurenta-petentă pârâta-arbitrală ea neapreciind corect actele dosarului respectiv, pe de o parte, actele care, contrar deciziei nr. 10 din 18 septembrie 2008 a Consiliului Director al Colegiului Juriştilor Prahova (dosar de fond) prin care B.D. a fost numit agent procedural în dosarul arbitral nr. 16/2008 din litigiu, probează că citarea părţilor în acest litigiu arbitral s-a făcut şi de către agentul procedural C.M. (dosar arbitral), iar pe de altă parte că aşa cum se precizează şi în regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de arbitraj al Colegiului Juriştilor Prahova la art. 1 activitatea de arbitraj organizată de acesta se desfăşoară potrivit regulilor prevăzute de Cartea a IV C. proc. civ., iar potrivit art. 5 lit. b) din evocatul Regulament, comunicarea între părţi sau de către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiei, a hotărârilor arbitrale şi a încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată, cu recipisa de predare sau confirmare de primire, recurgerea la modalităţile de comunicare prevăzută de art. 5 alin. (c) reţinute drept incidente în cauză având un caracter facultativ, ele fiind, de altfel, contrare dispoziţiilor imperative ale art. 3581 C. proc. civ., dovedite de recurenta petentă a nu fi fost respectate de către tribunalul arbitral, aspect confirmat şi prin încheierea din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Prahova, secţia comercială, şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1502/105/2005 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului Oraşul Băicoi prin Primar de investire cu formulă executorie a deciziei nr. 16 din 13 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 16/2008, reţinând instanţa că nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii arbitrale intimatei-recurente de faţă (dosarul de fond), soluţie confirmată şi de încheierea din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, secţia comercială, şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 3292/105/2009 (dosar de recurs), şi, implicit şi de cererea adresată de pârâta recurentă Tribunalului Arbitral la data de 6 februarie 2009 de a i se transmite o copie a comunicării hotărârii arbitrale (dosar de fond).
Faţă de cele de mai sus se reţine că prima instanţă a pronunţat hotărârea recurată cu greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 3581 C. proc. civ., care au configuraţia unor dispoziţii imperative speciale, derogatorii, faţă de prevederile art. 92 alin. (2) şi art.86 alin. (1) C. proc. civ. cărora în mod eronat instanţa criticată le-a dat prioritate, deşi ele reprezintă norme de drept comun faţă de normele speciale anterior menţionate.
Se reţine, astfel, că în mod nelegal şi netemeinic prima instanţă a admis excepţia tardivităţii acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 16 din 13 noiembrie 2008 formulată de recurenta-pârâtă arbitrală şi a respins ca tardiv formulată această acţiune, fără a intra în analiza fondului acţiunii în anulare menţionate, astfel că, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 312 alin. (2), (5) C. proc. civ., recursul recurentei-petente pârâte urmează a fi admis, sentinţa recurată urmează a fi casată şi cauza urmează a fi trimisă spre soluţionare în fond aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care, de altfel, prin necomunicarea către recurenta-petentă, pârâta arbitral, a înscrisurilor depuse la dosar la data de 2 iunie 2009, parte care nu a fost prezentă la momentul dezbaterii cauzei, aşa cum rezultă din cele consemnate în sentinţa recurată, a prejudiciat-o pe aceasta prin neasigurarea posibilităţii de a-şi formula apărările.
Cu prilejul judecării acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale din litigiu, formulată de petenta pârâtă, instanţa va examina mai întâi pentru a cerceta acţiunea în anulare menţionată, existenţa legală a Tribunalului arbitral de pe lângă Colegiul Juriştilor Prahova ca instanţă permanentă de arbitraj comercial vizată de art. 3531 C. proc. civ., dat fiind că nici înscrisurile comunicate de Colegiul Juriştilor Prahova în dosarul nr. 124/42/2009 şi nici trimiterile făcute de tribunalul arbitral în încheierea nr. 2 din 7 noiembrie 2008 (dosar de arbitraj), la dispoziţiile Legii nr. 514/2003 nu sunt elemente care să convingă asupra legalei existenţe a menţionatei instanţe arbitrale, care cu totul nejustificat are arbitru, respectiv asistent arbitral şi agent procedural, aceleaşi persoane, adică pe B.D. arbitru unic şi agent procedural (dosar arbitral), respectiv pe C.E.E. asistent arbitral şi agent procedural (dosar arbitral).
Instanţa urmează să nu mai examineze acţiunea conexă de anulare parţială a hotărârii arbitrale atacate formulată de reclamantul Oraşul Băicoi, cu privire la care în mod judicios s-a reţinut tardivitatea introducerii sale, dar prin raportare la dispoziţiile art. 358 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamantului menţionat i s-a comunicat hotărârea arbitrală atacată sub semnătură (dosar de arbitraj) la 16 decembrie 2008, dată faţă de care înregistrarea acţiunii în anulare parţială la 4 martie 2009 s-a făcut cu depăşirea termenului prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL Băicoi împotriva sentinţei nr. 105 din 3 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2441/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2449/2010. Comercial → |
|---|
