ICCJ. Decizia nr. 4167/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4167/2010
Dosar nr. 3605/118/2009
Şedinţa publică de la 30 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamanţii A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I., B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D., D.I., D.M., G.H., G.G., G.G., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R.B.M., M.A.F., M.V., M.V., M.Ş., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I., S.I., S.M., T.T., T.L, T.C., T., D.N., V.M., Z. C., M.L., Ş.H. , M.V., C.A., M.N., S.M., L.T., C.N., C.I., U.N. şi M.L. au solicitat iniţial - în contradictoriu cu pârâtul T.G. să se dispună pe cale judiciară suspendarea pârâtului din funcţia de preşedinte al R. SCM şi reprogramarea şedinţei Adunării Generale Ordinare a membrilor asociaţi, cu acceptarea tuturor membrilor marginalizaţi.
Se relevă în susţinere că reclamanţii s-au prezentat la şedinţa Adunării Generale Ordinare din 18 martie 2009 organizată pentru alegerea Preşedintelui societăţii R. SCM iar intrarea în sala de şedinţă a fost însă blocată de agenţii de pază, care au permis participarea la şedinţă a 25 de membrii cooperatori, săvârşindu-se astfel un abuz prin încălcarea dispoziţiilor art. 40, 42, 44, 55 şi 113-115 din Legea nr. 1/2005.
La termenul din 29 aprilie 2009 s-a învederat că prin cererea introductivă de instanţă se solicită anularea hotărârii adoptate la data de 18 martie 2009 de către membrii R. SCM şi suspendarea pârâtului din funcţia de preşedinte al acesteia, în calitate de pârât urmând a figura numai T.G.; la solicitarea autorităţii judiciare, mandatarul reclamanţilor I.P. a subliniat că nu înţelege să cheme în judecată şi societatea cooperatistă, singurul vinovat de încălcarea Legii nr. 1/2005 fiind T.G.; faţă de aceste precizări tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului amintit în ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea hotărârii din 18 martie 2009.
La 17 iunie 2009 şi 9 septembrie 2009 reclamantul I.P. a făcut dovada calităţii de reprezentant convenţional pentru o parte dintre reclamanţi, depunând originalul procurilor autentificate prin care a fost împuternicit să-i reprezinte în proces; în baza art. 114 alin. (5) C. proc. civ. instanţa a dispus reprezentarea şi a celorlalţi reclamanţi semnatari ai cererii de chemare în judecată de către I.P.
Întrucât reclamanţii L.D., M.V., M.L., D.A., M.E. şi A.I. nu au semnat cererea de chemare în judecată, a fost invocată din oficiu excepţia lipsei semnăturii, care a fost încuviinţată la termenul din 9 septembrie 2009; prin urmare, au fost valorificate dispoziţiile art. 133 C. proc. civ., urmând a se dispune anularea cererii formulate de persoanele menţionate.
Pe calea întâmpinării pârâtul T.G. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive, subliniind că reclamanţii nu mai au calitatea de membru cooperator şi nici nu au participat la şedinţa din 18 martie 2009; pe de altă parte, anularea hotărârii R. SCM şi suspendarea din funcţie pot fi dispuse doar în contradictoriu cu societatea de drept cooperatist, întrucât este emitentul hotărârii şi angajatorul pârâtului persoană fizică; în ce priveşte fondul litigiului, s-a învederat că hotărârea respectă integral dispoziţiile Legii nr. 1/2005.
Prin Sentinţa civilă nr. 5844 din 9 octombrie 2009, Tribunalul Constanţa, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor I.P., A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I., B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D., D.I., D.M., G.H., G.G., G.G., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R., M.B.M., M.A.F., M.V., M.V., M.Ş., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I., S.I., S.M., T.T., T.L., T.C., T.D.N., V.M., Z. C., M.L., Ş.H. , M.V. , C.A., M.N., S.M., L.T., C.N., C.I., U.N. şi M.L.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului T.G.; a anulat ca nesemnată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii L.D., M.V., M.L., D.A., M.E. şi A.I.; a respins cererea formulată de către ceilalţi reclamanţi – respectiv I.P., A.S., A.S., A.F., A.B., A.A., A.I., B.I., B.M., B.V., B.T., B.M., C.M., C.N., C.V.M., C.G., C.C., D.D., D.G., D.A., D.D., D.I., D.M., G.H., G.G., G.G.., I.E., L.C., L.D., L.S., M.E., M.C., M.R., M.B.M., M.A.F., M.V., M.V., M.Ş., M.I., M.I., P.M., P.I., R.G., S.E., S.I. S.I., S.M., T.T., T.L., T.C., T.D.N., V.M., Z. C., M.L., Ş.H. , M.V., C.A., M.N., S.M., L.T., C.N., C.I., U.N. şi M.L. ca fiind îndreptată împotriva unui subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă; a obligat reclamanţii la plata sumei de 2.000 de lei – cheltuieli de judecată - în favoarea pârâtului.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a examinat cu prioritate excepţiile invocate în cauză.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, instanţa a reţinut că art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 impune ca reclamantul în cererea în anularea hotărârii societăţii cooperatiste să îndeplinească cumulativ mai multe cerinţe: să aibă calitatea de membru cooperator, să fi participat la şedinţa Adunării Generale Ordinare a Membrilor Cooperatori şi să fi votat împotriva adoptării hotărârii ori să fi lipsit la şedinţă.
Atât timp însă cât reclamanţii îşi arogă calitatea de membru cooperator şi subliniază că au lipsit la şedinţă din motive imputabile organelor de conducere ale societăţii, ei beneficiază de legitimare procesuală activă.
Legitimarea procesuală pasivă presupune de asemenea existenţa unei identităţi între persoana îndatorată a da, a face ori a nu face în raportul obligaţional dedus judecăţii şi subiectul de drept chemat în judecată ca pârât.
Art. 44 alin. (3) și (5) din Legea nr. 1/2005 conferă calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale exclusiv societăţii cooperatiste, pentru bunul motiv că aceasta este emitentul actului iar consecinţele juridice sunt suportate tot de către societate.
În consecinţă, pârâtul T.G. nu poate sta în judecată în cererea privind anularea hotărârii nr. 1/2009.
Instanţa a apreciat că aceeaşi soluţie trebuie aplicată şi în privinţa cererii de suspendare a sa din funcţie, întrucât angajatorul său este societatea cooperatistă emitentă a actului de numire ca Preşedinte a R. SCM.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. reclamanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul I.P., solicitând admiterea acestuia, casarea ei, iar pe fond admiterea contestaţiei şi anularea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din 18 martie 2009.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin cererea adresată instanţei, reclamantul-apelant I.P., a solicitat suspendarea lui T.G. din funcţia de preşedinte al societăţii R. SCM Având în vedere că legiuitorul a stabilit în art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a introduce o cerere de chemare în judecată iar de asemenea, în lege se prevede în mod expres că hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în registrul comerţului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. Pe de altă parte, s-a stabilit că dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană. Cererea în anulare se introduce la secţia comercială a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea cooperativă.
Curtea a concluzionat că poate avea calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R. SCM iar întrucât reclamantul este cel care declanşează procedura judiciară, el are obligaţia de a justifica atât calitatea procesuală activă a sa cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Această obligaţie îşi are izvorul în art. 112 C. proc. civ.
Drept urmare, Curtea a reţinut că pârâtul-intimat nu are calitate procesuală pasivă.
Prin cererea formulată la data de 16 martie 2010, intimatul pârât T.G. a solicitat completarea Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, conform art. 2812 şi art. 2811 alin. (3) C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 a admis cererea de completare a deciziei sus menţionată formulată de pârâtul T.G. şi a dispus completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010, în sensul că a dispus obligarea reclamantului I.P. la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 şi a Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, a formulat recurs reclamantul I.P.
Prin cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 12/2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi pe fond admiterea acţiunii.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că intimatul pârât T.G., a fost chemat în judecată în calitate de preşedinte al SCM R.. În raport de dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 1/2005, preşedintele consiliului de administraţie deţine calitate procesuală pasivă în cauză.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că a chemat în judecată pe R. SCM prin preşedinte, cerere la care reclamantul nu a renunţat. Interpretarea greşită a cererii de chemare în judecată a dus la soluţia greşită pronunţată de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Prin criticile circumscrise art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că Hotărârea A.G.A. a R. SCM este lovită de nulitate absolută.
Prin cererea de recurs formulată împotriva Deciziei civile nr. 40/2010, recurentul a arătat că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este mare în raport cu valoarea pricinii.
Recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează:
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează două ipoteze şi anume când hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau este dată cu aplicarea greşită a legii.
În opinia recurentului, aplicarea greşită a legii, se reflectă în interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 1/2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei:
( 3) „Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în registrul comerţului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.
(4) Dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii, societatea cooperativă va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre membrii cooperatori, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată în acest scop va alege o altă persoană.”
Textul de lege evocat stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul pentru a formula o acţiune în justiţie împotriva unei hotărâri a adunării generale.
Potrivit dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., reclamantul are obligaţia de a justifica calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă.
Din coroborarea dispoziţiilor precitate, în mod corect a apreciat instanţa de apel că în litigiul de faţă, având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a unei societăţi cooperatiste, calitate procesuală pasivă poate avea numai societatea cooperatistă care a emis actul contestat, respectiv R. SCM şi nu preşedintele Consiliului de Administraţie.
Deşi pârâtul T.G. deţine funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, raportul juridic de drept procesual nu se poate stabili între reclamanţi şi pârât, ci numai între reclamanţi şi societatea cooperatistă.
Critica recurentului privind faptul că nu a modificat cererea de chemare în judecată pe parcursul procesului, urmează a fi înlăturată, în condiţiile în care din considerentele sentinţei Tribunalului Constanţa, reiese cu claritate că la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2009, reclamantul I.P. a subliniat că nu înţelege să cheme în judecată şi societatea cooperatistă, singurul vinovat de încălcarea legii fiind pârâtul T.G.
Recurentul reclamant a invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul schimbării naturii juridice a actului juridic dedus judecăţii, în opinia recurentului acesta fiind cererea de chemare în judecată. Critica nu poate fi primită, Înalta Curte precizând că actul juridic dedus judecăţii este reprezentat de Hotărârea Adunării Generale nr. 1 din 18 martie 2009 a R. SCM astfel încât criticile subsumate acestui motiv nu pot fi încadrate acestui motiv de nelegalitate.
Criticile privind nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 18 martie 2009, încadrate de recurent în art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi examinate în raport de soluţia pronunţată de către ambele instanţe, care nu au soluţionat fondul cauzei, acţiunea fiind soluţionată prin prisma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează:
Cheltuielile de judecată efectuate de către părţi vor fi suportate în final de partea care cade în pretenţii, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părţii.
Dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instituie posibilitatea, iar nu obligativitatea pentru instanţă de a reduce onorariul avocaţial.
În speţă, micşorarea onorariului avocaţial reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei care a admis cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, în raport de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat, astfel încât Înalta Curte apreciază legalitatea stabilirii întinderii cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de reclamantul I.P. împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 şi Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurentul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.P. împotriva Deciziei civile nr. 12/ COM din 25 ianuarie 2010 şi Deciziei civile nr. 40/ COM din 19 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul I.P. la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului T.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2164/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2454/2010. Comercial → |
|---|
