ICCJ. Decizia nr. 2457/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2457/2010
Dosar nr. 7580/2/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii invocate de pârâta A.V.A.S., iar pe fond, a fost admisă cererea reclamantei S.I.F.M. SA Bacău şi s-a dispus întoarcerea executării silite în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantei suma de 1.332.920 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că executarea silită pornită de pârâtă împotriva reclamantei a format obiectul judecăţii în dosarul nr. 8127/2/2007, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 465 din 17 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ce a menţinut sentinţa comercială nr. 33 din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării tuturor formelor de executare silită întrucât dreptul de a cere executarea silită al A.V.A.S. Bucureşti era stins prin prescripţie.
Pornind de la autoritatea lucrului judecat prin cele două hotărâri judecătoreşti date în contestaţia la executare, în cauza de faţă, instanţa de fond a apreciat că întreaga executare silită a fost anulată şi nu numai actul prin care se comunicase debitoarei titlul executoriu, cum a susţinut A.V.A.S. Bucureşti, prescripţia extinctivă afectând întreaga executare silită aşa încât, excepţiile invocate de aceasta au fost respinse.
Pe fondul cererii, instanţa a reţinut că, din moment ce executarea silită a fost desfiinţată prin hotărâre irevocabilă, pârâta A.V.A.S. Bucureşti este obligată să restituie ce a încasat în contul acelei executări silite, aşa încât, fiind apreciate ca îndeplinite cerinţele art. 82 alin. (2) teza finală din OUG nr. 51/1998 cererea reclamantei a fost admisă iar pârâta obligată să restituie 1.332.920 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii pentru întoarcerea executării silite ca prematură, inadmisibilă sau ca nefondată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta arată că nu există identitate între persoana pentru care S.I.F.M. SA a fost executată silit cu persoana pentru care se solicită întoarcerea executării silite, respectiv între SC A.R.M. SA Tuşnad şi SC A.R. SA, că nu există identitate între formele de executare silită anulate prin sentinţa comercială nr. 33/2008 şi cererea de întoarcere a executării silite de faţă, instanţa de fond făcând în speţă o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 399, art. 4041-4042 C. proc. civ. în soluţionarea excepţiilor şi a cererii reclamantei.
În acest context recurenta susţine că prin sentinţa comercială nr. 33/2008, irevocabilă prin Decizia nr. 465 din 17 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţele s-au pronunţat doar în legătură cu adresa nr. 10121 din 6 aprilie 2006 prin care ea comunicase titlul executoriu debitoarei şi nicidecum asupra întregii executări silite, caz în care nu se poate dispune întoarcerea executării silite întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 4041-4042 C. proc. civ.
Nefiind anulat prin respectiva hotărâre şi Ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006, reclamanta nu poate solicita întoarcerea executării silite.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Critica recurentei privind lipsa de identitate între persoana pentru care S.I.F.M. SA a fost executată silit şi cea pentru care se solicită întoarcerea executării silite este nefondată deoarece, aşa cum rezultă din argumentarea cererii de chemare în judecată, din întâmpinarea A.V.A.S. Bucureşti depusă la instanţa de fond, obiectul întoarcerii executării silite îl formează echivalentul sumei de 470.000 dolari SUA înscrisă în biletul la ordin din 2 aprilie 1996, scadent în 2 aprilie 1997 emis de SC A.R.M.SA, acelaşi ce a format obiectul contestaţiei la executare în dosarul nr. 8127/2/2007 în care s-au pronunţat sentinţa comercială nr. 33/2008 irevocabilă prin Decizia nr. 465 din 17 februarie 2009.
Împrejurarea că în speţa de faţă reclamanta nu a indicat în argumentarea cererii în întregime denumirea emitentului biletului la ordin, avalizat de ea şi executat de recurentă, nu este de natură a justifica inadmisibilitatea cererii câtă vreme aceasta a făcut referire în permanenţă la biletul la ordin în discuţie şi la hotărârile judecătoreşti date în legătură cu executarea acestuia şi din care rezultă că emitentul era SC A.R.M. SA Tuşnad.
De asemenea Curtea apreciază ca neîntemeiate şi criticile recurentei privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 4041-4042 C. proc. civ. deoarece, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, prin sentinţa comercială nr. 33 din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, (f.27-30 dosar fond) au fost anulate „formele de executare începute de intimata A.V.A.S. în baza biletului la ordin menţionat mai sus" adică a celui „emis la 2 aprilie 1996 de către SC A.R.M. SA Tuşnad dat în favoarea B. SA, în valoare de 470.000 dolari SUA", după cum se menţionează în dispozitivul sentinţei.
A admite contrariul ar însemna încălcarea lucrului judecat rezultat şi din Decizia nr. 465 din 17 februarie 2009, opozabilă recurentei, prin care a rămas irevocabilă sentinţa comercială nr. 33/2008.
De altfel, recurenta susţine neîntemeiat că Ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006 ce viza 13 bilete la ordin emise de diferite societăţi comerciale şi avalizate de S.I.F.M. SA nu este anulat câtă vreme, la fond, exista depusă la dosar sentinţa comercială nr. 29 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, irevocabilă prin Decizia nr. 2480 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, (f.40-43) prin care toate formele de executare pornite în baza respectivului ordin fuseseră anulate.
În consecinţă, criticile recurentei A.V.A.S. Bucureşti sunt apreciate ca nefondate, instanţa de fond dispunând temeinic şi legal întoarcerea executării silite a biletului la ordin în cauză, făcând astfel o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 şi art. 4041-4042 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 2 din 13 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 246/2010. Comercial → |
|---|
