ICCJ. Decizia nr. 2447/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2447/2010
Dosar nr. 9749/1/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 460/C din 9 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 4324/62/2007 al aceleiaşi instanţe a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român.
A fost admisă excepţia prescripţiei extinctive.
A fost respinsă ca prescrisă acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii C.I., C.S.A., C.M. şi SC G.J. SA în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul ales la D.G.F.P. Braşov şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect despăgubiri pe perioada 21 ianuarie 1993 – 13 mai 2004.
A fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii C.I., C.S.A., C.M. şi SC G.J. SA în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect despăgubiri pe perioada 14 mai 2004 – 21 ianuarie 2092.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că Statul Român şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (ca organ al Statului Român) au calitate procesuală pasivă în cauză faţă de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului pentru pretenţiile aferente perioadei 21 ianuarie 1993 (data înfiinţării societăţii reclamante) – 13 mai 2004 a fost admisă faţă de dispoziţiile art. 3 raportat la art. 1, alin. (1) din Decretul nr. 150/1958 privind prescripţia extinctivă.
Cum cererea reclamanţilor a fost înregistrată la instanţă pe data de 14 mai 2007 pretenţiile reclamanţilor pentru perioada 21 ianuarie 1993 – 13 mai 2004 sunt prescrise.
Celelalte pretenţii ale reclamanţilor pentru perioada 14 mai 2004 – 21 ianuarie 2092 au fost respinse ca nefondate.
Societatea SC G.J. SA (fostă SC G.M. SA) s-a constituit prin participarea ca acţionar a societăţii cu capital integral de stat SC A.B. SA, aceasta dobândind 49,1% din capitalul societăţii SC G.M. SA prin aport în natură în sumă de 190.750.000 lei, aportul în natură fiind menţionat în anexa 1 la contractul de societate al SC G.J. SA (art. 7, din contractul de societate, fila 19 la dosar, vol. I.).
În anexa 1 la contractul de societate se menţionează că aportul în natură constând în dreptul de folosinţă al suprafeţei de 220 ha pentru baza furajeră a Fermei 4 Geamăna este în sumă de 44.742.513 lei, sumă ce a avut în vedere folosinţa terenului pe un an.
Această împrejurare rezultă din Raportul de evaluare efectuat în vederea participării SC B. SA la capitalul societăţii reclamante, raport însuşit de acţionarii societăţii reclamante, în contractul de societate menţionându-se că acţionarii acceptă valoarea aportului în natură în baza documentelor de evaluare prezentate de către SC A.B. SA
În Raportul de evaluare (studiu de fezabilitate întocmit de I., fila 38 la dosar, vol. I.) se menţionează că : „Dreptul de folosinţă a terenului agricol pentru baza furajeră se va reevalua anual, subliniere făcută de Agenţia Română de Dezvoltare în actul de confirmare nr. 17905 din 21 decembrie 1992."
În condiţiile în care reclamanţii nu au făcut dovada că până în anul 2004 când s-a predat terenul în litigiu la Comisia Locală de Aplicare a legii fondului funciar Codlea s-au făcut reevaluări ale dreptului de folosinţă a terenului în litigiu (şi implicit modificarea aportului în natură al SC A.B. SA la capitalul social al societăţii SC G.J. SA) pretenţiile reclamanţilor constând în despăgubiri pentru lipsa folosinţei acestui teren sunt nefondate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii SC G.J. SA, C.I., C.S.A. şi C.M. solicitând, în principal, admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin Decizia nr. 113/Ap din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis excepţia invocată din oficiu de instanţă şi în consecinţă a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi SC G.J. SA, C.I., C.S.A. şi C.M. împotriva sentinţei civile nr. 460/C din 09 aprilie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că înaintea termenului de judecată de la 3 septembrie 2009 apelanţii au solicitat prin cererea înregistrată la data de 31 august 2009 acordarea ajutorului public judiciar.
Prin încheierea din 1 octombrie 2009 s-a încuviinţat cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi s-a redus cuantumul taxei judiciare de timbru de la suma de 365.508,26 lei la suma de 243.672 lei.
La acelaşi termen de judecată pentru a da apelanţilor posibilitate să timbreze cererea de apel dedusă judecăţii s-a acordat termen de judecată la 5 noiembrie 2009.
Apelanţii au cerut la data de 2 noiembrie 2009 reexaminarea încheierii de şedinţă din 1 octombrie 2009, solicitând admiterea cererii de reexaminare, modificarea în întregime a încheierii criticate în sensul admiterii cererii de ajutor public judiciar în întreg, astfel cum a fost formulată: în principal, scutirea acestora de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru stabilite, iar în subsidiar, reducerea taxei de timbru stabilite, în aşa fel încât să se permită accesul efectiv la justiţie.
A fost respinsă cererea de reexaminare formulată de apelanţii SC G.J. SA, C.I., C.S.A. şi C.M. împotriva încheierii pronunţate la 1 octombrie 2009 în dosarul nr. 4324.1/62/2007 al Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Aşa fiind, văzându-se prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/ 1997 cu modificările ulterioare, Curtea a admis excepţia invocată din oficiu şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de către reclamanţii SC G.J. SA, C.I., C.S.A. şi C.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii SC G.J. SA, C.I., C.S.A. şi C.M. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., art. 312 alin. (5) C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea soluţionării pe fond, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenţii au susţinut următoarele:
- Cuantumul taxei de timbru a fost stabilit la data de 1 octombrie 2009 la nivelul sumei de 243.679 lei, urmare admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată anterior.
- Încheierea de admitere a cererii de ajutor public a fost comunicată recurenţilor la data de 29 octombrie 2009, iar termenul de judecată a apelului a fost fixat la 5 noiembrie 2009.
- La data de 2 noiembrie 2009 recurenţii au expediat prin fax, poştă, cu scrisoare recomandată cererea de reexaminare însoţită de o cerere de amânare a cauzei, iar la data de 3 noiembrie 2009, adică la mai puţin de 24 de ore de la sosirea faxului la sediul instanţei, un alt complet de judecată s-a pronunţat respingând-o.
- Având în vedere cererea de amânare pentru soluţionarea cererii de reexaminare, recurenţii nu s-au deplasat la Braşov în data de 5 noiembrie 2009, aşteptând comunicarea soluţiei adoptate.
- La data de 5 noiembrie 2009 instanţa de apel a decis anularea apelului ca netimbrat, iar la data de 9 noiembrie 2009 s-a primit comunicarea încheierii din 3 noiembrie 2009 din cuprinsul căreia a rezultat că cererea de reexaminare a fost respinsă.
- Instanţa de apel a încălcat normele legale de procedură, încălcări de natură să pricinuiască recurenţilor o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului criticat în condiţiile în care la data la care instanţa de apel a pronunţat Decizia criticată – 5 noiembrie 2009 – nu se comunicase încheierea din 3 noiembrie 2009 prin care cererea de reexaminare fusese respinsă.
Concluzionând s-a susţinut că instanţa de apel a soluţionat cauza fără să se comunice potrivit normelor procedurale recurenţilor că datorează taxa de timbru şi fără să se acorde termenul necesar, ulterior comunicării soluţiei de respingere a cererii de reexaminare pentru a putea plăti.
- Instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un fel cu privire la cererea de amânare formulată de recurenţi, cerere care faţă de motivele invocate era întemeiată.
Intimata D.G.F.P. Braşov a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat note de şedinţă solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Examinând recursul reclamanţilor prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat, criticile avansate împotriva deciziei recurate fiind întemeiate.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că prin încheierea din camera de consiliu din 1 octombrie 2009 Curtea de Apel Braşov a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de către reclamanţii SC G.J. SA, C.I., C.S.A. şi C.M. şi în consecinţă a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru stabilită în sarcina reclamanţilor de la suma de 365.508,26 lei la suma de 243.672 lei; prin încheierea din camera de consiliu din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel Braşov a respins cererea de reexaminare formulată de reclamanţi împotriva încheierii mai sus evocată; această din urmă încheiere a fost comunicată reclamanţilor la data de 9 noiembrie 2009, iar Decizia recurată a fost pronunţată la data de 5 noiembrie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 276/2009 privind aprobarea OUG nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru hotărârile judecătoreşti irevocabile se comunică părţilor.
În cauză se reţine că la data la care instanţa de apel a pronunţat Decizia recurată – 5 noiembrie 2009 nu se comunicase soluţia cu privire la cererea de reexaminare, comunicarea încheierii către reclamanţi realizându-se la 9 noiembrie 2009.
Soluţionarea apelului prin admiterea excepţiei de netimbrare fără comunicarea soluţiei asupra cererii de reexaminare şi fără a se pronunţa asupra cererii de amânare s-a făcut cu nesocotirea normelor procedurale menţionate mai sus şi prevederilor art. 156 C. proc. civ., ce atrag nulitatea actului criticat.
Instanţa de apel nu a dat posibilitatea reclamanţilor să ia cunoştinţă de soluţia asupra cererii de reexaminare şi în consecinţă să timbreze calea de atac promovată.
Procedând astfel instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul reclamanţilor, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii SC G.J. SA, C.I., C.S.A. şi C.M. împotriva deciziei nr. 113/Ap din 5 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2442/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2452/2010. Comercial → |
|---|
