ICCJ. Decizia nr. 251/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 251/2010
Dosar nr. 5705/1/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2009, pe rolul acestei instanţe, petenta SC C.I. SRL Braşov a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1240 din 9 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4337/62/2006, solicitând anularea hotărârii atacate dat fiind că, dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, în contradictoriu cu intimata M.R.Z. GMBH B.G.
Motivând contestaţia petenta arată că prin Decizia menţionată s-a anulat ca insuficient timbrat recursul pe care l-a declarat împotriva deciziei nr. 100 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov deşi, dispoziţiile instanţei cuprinse în citativul emis la 23 ianuarie 2009 prin care i s-a pus în vedere să depună dovada plăţii taxei judiciare de timbru de 243,39 lei şi timbru judiciar de 2 lei, au fost respectate.
Se susţine că taxa judiciară de timbru a fost achitată prin transfer bancar cu O.P. din 2 aprilie 2009 depus la dosar, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4106 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Braşov a admis în parte cererea reclamantei M.R.Z. GMBH B.G., în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL Braşov, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă, obligând pârâta la plata sumei de 13.433,53 euro echivalent în lei la cursul oficial din ziua plăţii, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă şi a sumei de 1.579 euro echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 14 iunie 2005 – 30 mai 2007, precum şi la plata în continuare a dobânzii legale până la plata efectivă a debitului principal.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis în parte, iar în consecinţă aceasta a fost schimbată, în sensul modificării cuantumului dobânzii acordate de la suma de 1.579 euro la suma de 3.157,7 euro şi la plata în continuare a dobânzii convenţionale de 12% pe an până la data debitului principal, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin Decizia nr. 1240 din 9 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de reclamantă şi a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C.I. SRL Braşov împotriva aceleiaşi decizii.
Cu privire la recursul pârâtei s-a constatat că aceasta a fost legal citată pentru termenul din 9 aprilie 2009 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 243,39 lei şi 2 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat în totalitate întrucât la dosarul cauzei s-a depus taxa judiciară de timbru în sumă de 244 lei şi timbru judiciar de 1 leu, lipsind diferenţa de 1 leu timbru judiciar.
Verificând actele şi lucrările din dosarul de recurs Înalta Curte constată că, într-adevăr pârâta a fost citată pentru termenul din 9 aprilie 2009 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, indicându-se atât cuantumul taxelor, cât şi nr. contului în care urma să se facă plata.
Recurenta s-a conformat obligaţiei impuse prin actul existent la dosarul instanţei de recurs (ordin de plată din 2 aprilie 2009) a făcut dovada achitării sumei de 244 lei taxă judiciară de timbru).
De asemenea, se constată că actul aflat la acelaşi dosar (verso) se află aplicat timbrul judiciar în valoare de 2 lei şi, mai mult fila 2 (verso) are aplicate timbre judiciare în valoare de 6 lei.
În atare situaţie, atunci când instanţa de recurs a verificat legalitatea învestirii sale cu soluţionarea cererii de recurs a dat o dezlegare ce este rezultatul unei greşeli materiale, neobservând că recurenta a depus la dosarul cauzei taxele de timbru, inclusiv timbrul judiciar.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ. – hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Conform textului menţionat, semnificaţia expresiei greşeală materială priveşte acele greşeli evidente, involuntare, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care nu presupun pretinse greşeli de judecată, de aplicare a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Greşelile materiale avute în vedere de prevederile art. 318 teza I C. proc. civ. sunt greşeli de fapt, evidente şi care au fost determinante în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată.
Neobservarea faptului că recurenta a depus timbrul judiciar de 2 lei, timbru aplicat pe cererea de recurs (cu mult peste cuantumul stabilit de instanţă) se încadrează în greşeala materială reglementată de art. 318 C. proc. civ., în sensul avut în vedere de legiuitor, motiv pentru care, Înalta Curte va admite ca fondată contestaţia în anulare, va anula Decizia atacată şi va stabili termen de soluţionare a recursului la data de 9 martie 2010 când, părţile vor fi citate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.I. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 1240 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, anulează Decizia atacată şi stabileşte termen de soluţionare a recursului la 9 martie 2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 253/2010. Comercial → |
|---|
