ICCJ. Decizia nr. 2490/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2490/2010
Dosar nr. 266/99/2009
Şedinţa publică din 29 iunie2010
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 11 martie 2009 a Tribunalului Iaşi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul O.D.V. împotriva pârâtei SC C. SA Iaşi, precum şi cererea de suspendare a executării H.A.G.A. nr. 16 din 16 decembrie 2008, cu obligarea reclamantului la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că Adunarea Generală a fost legal convocată.
De asemenea, că dispoziţiile art. 67 alin (2) din Legea nr. 31/1990 invocate conţin doar o menţiune privind modalitatea de distribuire a dividendelor, fără să prevadă un termen de realizare a acestei operaţiuni, termenul de 6 luni calculat începând de la data probării situaţiei financiare anuale fiind prevăzut doar pentru plata acestor dividende în situaţia stabilirii prealabile de către A.G.A. a cuantumului acestora.
S-a mai reţinut că Legea nr. 31/1990 sau actul constitutiv nu interzic repartizarea doar parţială a profitului net, acumularea sau reinvestirea beneficiilor şi nu distribuirea lor, adunarea generală a acţionarilor fiind singura în măsură să aprecieze asupra oportunităţii unei astfel de măsuri de natură financiară, dacă interesele sociale o cer.
Nu a fost reţinut punctul de vedere al reclamantului conform căruia dividendele se cuvin de drept acţionarilor în situaţia în care ele nu au fost determinate prin hotărârea adunării generale ordinare în termen de 6 luni de la momentul aprobării situaţiei financiare anuale, întrucât, potrivit art. 67, 111 şi 194 din Legea nr. 31/1990, doar adunarea generală este în măsură să stabilească dividendul ce se poate acorda, iar în cazul în care un asociat este nemulţumit, cu excepţia situaţiei constatării unui abuz de drept al acţionarilor majoritari, singura posibilitate a acestui aceste să se retragă din societate.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 93 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate, iar în situaţia în care dividendele se plătesc mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, societatea comercială va plăti acţionarului interesat daune - interese pentru perioada de întârziere, astfel că, nu poate fi lovită de nulitate o hotărâre A.G.A. aprobat repartizarea profitului cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut la art. 67 alin (2).
S-a mai reţinut că aceste dispoziţii legale trebuie coroborate cu cele ale art. 211 din aceeaşi lege, conform cărora stabilirea dividendelor este o obligaţie a adunării generale, iar în lipsa fixării acestuia nu se poate naşte un drept de creanţă în patrimoniile acţionarilor reprezentând partea din profit ce li s-ar cuveni conform acţiunilor deţinute.
În ceea ce priveşte convocatorul, s-a reţinut că el cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 117 alin (6) din Legea nr. 31/1990, ordinea de zi fiind trecută cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care au făcut obiectul dezbaterilor.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi anulării hotărârii A.G.A. nr. 16 din 16 decembrie 2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul invocă greşita aplicare a legii, invocând prevederile art. 12 din actul constitutiv, conform căruia acţiunile conferă dreptul la dividende şi susţinând că acestea trebuiau repartizate şi achitate în perioada de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, creanţa sa asupra dividendelor fiind născută şi scadentă anterior convocării adunării generale a cărei anulare o solicită.
Recurentul susţine că nu poate fi primită interpretarea instanţelor de fond potrivit căreia dividendele nu există până când nu sunt stabilite în adunarea generală a asociaţilor.
Sunt criticate şi cele reţinute de instanţă cu privire la respectarea art. 11 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, recurentul susţinând că în adunarea generală s-au luat în discuţie şi probleme care nu au fost cuprinse în convocator.
Prin întâmpinarea înregistrată la 13 mai 2010 intimata a invocat excepţia tardivităţii recursului, precum şi nulitatea acestuia, deoarece motivele pe care se întemeiază nu se încadrează în niciunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că, potrivit H.A.G.A. şi a dispoziţiilor art. 12 din actul constitutiv, societarea are la dispoziţie termenul de 6 luni de distribuire a dividendelor către acţionari, după plata impozitului aferent, termen care începe să curgă de la data şedinţei adunării generale unde s-a decis astfel, respectiv din data de 16 decembrie 2008.
De asemenea, arată că la 16 iunie 2009, s-au acordat integral aceste dividende, inclusiv recurentului, care a semnat statul de plată şi a ridicat contravaloarea acestora.
Recursul nu este fondat.
Recurentul contestă hotărârile adoptate în adunarea generală a acţionarilor SC C. SA din 16 decembrie 2008, prin care s-a decis reinvestirea profitului pentru anul 2006 şi a cotei de 90 % din cel corespunzător anului 2007, întrucât prin aceasta i s-a încălcat dreptul la obţinerea de dividende prin nerespectarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990.
Acest text de lege prevede că „dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaţilor dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere".
Decizia de a distribui dividende este de competenţa adunării asociaţilor, fiind o componentă a atribuţiei acesteia de a decide cu privire la realizarea profitului şi care poate să decidă fie reinvestirea profitului în societate, pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare şi mărire a capitalului de lucru, fie să distribuie dividendele.
Dreptul de creanţă al asociaţilor asupra societăţii, căruia îi corespunde obligaţia corelativă de a-l plăti se naşte doar după ce dividendul a fost aprobat de adunarea generală a asociaţilor, urmând ca plata să se efectueze în condiţiile şi la termenul aprobate, care însă nu va putea fi mai mare de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că termenul de 6 luni curge doar în situaţia în care s-ar fi stabilit în prealabil de către A.G.A. cuantumul dividendelor.
Or, în speţă, dimpotrivă, prin hotărârea a cărei anulare se cere votul majorităţii a fost în sensul aprobării reinvestirii profitului, fără ca prin această soluţie societară să se fi încălcat dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, ori vreo altă dispoziţie legală sau statutară.
Nici prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privitoare la convocarea adunării generale nu au fost încălcate, întrucât aşa cum corect s-a reţinut de către instanţele de fond, convocatorul a cuprins toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 117 alin 6 din Legea nr. 31/1990.
În baza acestor considerente, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O.D.V. împotriva deciziei nr. 93 din 26 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C. SA IAŞI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2486/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2508/2010. Comercial → |
|---|
