ICCJ. Decizia nr. 2538/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2538/2010
Dosar nr. 1473/99/2007
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 1203/COM din 12 mai 2009 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Iaşi, excepţie invocată de pârâtul Municipiul Iaşi.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA (fostă RA J.A.C.) cu sediul social în municipiul Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iaşi reprezentată prin Primarul Municipiului Iaşi, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 86.624,81 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi a constatat achitat preţul în cuantum de 86.624,81 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin cererea introductivă reclamanta RA J.A.C. Iaşi a chemat în judecată numai pârâtul Municipiul Iaşi prin Primarul Municipiului Iaşi, impunându-se astfel respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale a Primarului Municipiului Iaşi.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că în baza contractului din 15 martie 2002 reclamanta RA J.A.C. (actuală SC A. SA) a furnizat servicii de alimentare cu apă şi canalizare pârâtei Primăria Municipiului Iaşi.
Pe baza serviciilor furnizate reclamanta a emis factura din 31 martie 2004 în valoare de 106.170,19 lei, iar această plată trebuia să se facă în termen de 30 de zile de la emiterea facturii conform art. 25 din Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărire comunală.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că preţul în cuantum de 86.624,81 lei a fost achitat şi cu privire la penalităţile de întârziere s-a constatat că acestea sunt în cuantum de 86.624,81 lei, neputând depăşi valoarea debitului.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 104 din 16 noiembrie 2009 a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Iaşi reprezentată prin Primarul Municipiului Iaşi şi a prematurităţii acţiunii.
De asemenea a respins apelul formulat de pârâţii Municipiul Iaşi, prin Primarul Municipiului Iaşi, şi Primarul Municipiului Iaşi împotriva sentinţei comerciale nr. 1203/COM din 12 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că excepţia prematurităţii acţiunii este nefondată, reclamanta făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, convocând partea adversă la conciliere, în condiţiile art. 7201 C. proc. civ.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Iaşi reprezentat prin Primarul Municipiului Iaşi s-a reţinut că în cauză Municipiul Iaşi reprezentat prin Primarul Municipiului Iaşi are calitate procesuală activă, contractul dintre reclamanta RA J.A.C. Iaşi şi Primăria Municipiului Iaşi, ca structură funcţională de autoritate permanentă fiind semnat de Primarul Municipiului Iaşi, în calitatea de reprezentant legal al unităţii administrativ teritoriale, Municipiul Iaşi.
Pe fondul cauzei au fost preluate, în esenţă, toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 104 din 16 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, au promovat recurs pârâţii Municipiul Iaşi prin Primar şi Primarul Municipiului Iaşi, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii excepţiilor, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că a fost greşit soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Iaşi prin Primar, întrucât în contractul invocat de reclamantă părţile contractante sunt Primăria Iaşi şi RA J.A.C. Iaşi.
Tot greşit soluţionată a fost şi excepţia prematurităţii acţiunii deoarece simpla adresă către primărie nu face nicio referire la factura menţionată şi mai ales la penalităţile cerute, nefiind respectate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
De asemenea nu s-a avut în vedere de instanţe că pârâta nu are contract cu reclamanta pentru a fi obligată la plata serviciilor de colectare a apei meteorice, astfel că nu există izvor al obligaţiei de a plăti penalităţile de întârziere.
Intimata-pârâtă SC A. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâţilor pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii aflate la dosarul cauzei, apare fără putere de tăgadă că reclamanta RA J.A.C. Iaşi prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 martie 2007 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a solicitat obligarea pârâtei Municipiul Iaşi reprezentată prin Primarul Municipiului Iaşi la plata sumei de 86.624,81 lei cu titlu de preţ factură neachitată aferentă lunii martie 2004 precum şi la plata sumei de 67.700,72 lei reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere.
În răspunsul dat de reclamantă la întâmpinarea depusă de Municipiul Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi a precizat fără echivoc că a chemat în judecată în calitatea de pârâţi Municipiul Iaşi şi pe Primarul Municipiului Iaşi, fiind stabilit cu certitudine cadrul procesual şi temeiul de drept.
Din această perspectivă corect a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Iaşi prin Primar, prin respingerea ei ca nefondată.
Amplu documentat, s-a expus că potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 Municipiul Iaşi, reprezentat de primar, este o persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică de plină şi patrimoniu propriu, fiind titularul drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public sau privat în care aceştia sunt parte precum şi din raporturile cu alte persoane fizice şi juridice în condiţiile legii. Primăria este numai o structură funcţională cu activitate permanentă care soluţionează problemele curente ale colectivităţii locale, în concordanţă cu art. 77 din aceeaşi lege.
În faza procesuală a apelului şi-a găsit o justă soluţionare şi excepţia prematurităţii acţiunii reclamantei.
Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ şi sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
De asemenea data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menţionate de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Chiar recurenţii în motivele de recurs recunosc existenţa unei corespondenţe fără a considera ca o procedură prealabilă în scopul concilierii directe a litigiului.
În realitate adresa din 10 noiembrie 2004 este cât se poate de edificatoare, prin aceea că Primăriei Municipiului Iaşi i-a fost adus la cunoştinţă debitul şi majorările de întârziere pentru perioadele corespunzătoare, modalitatea lor de calcul, şi actele doveditoare. Mai mult, s-a menţionat expres că în condiţiile art. 7201 C. proc. civ. pârâta este invitată la sediul reclamantei RA J.A.C. în data de 25 noiembrie 2004 orele 14 în vederea soluţionării litigiului prin conciliere directă.
Nu pot fi primite nici criticile vizând greşita obligare la plata penalităţilor de întârziere către reclamantă, în cuantum de 86.624,81 lei.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert economist C.M., care a avut ca bază verificările plăţilor efectuate cu privire la factura ce face obiectul cauzei, a concluzionat că factura din 31 martie 2004 emisă de RA J.A.C. beneficiarului Municipiul Iaşi, în sumă de 106.170,19 lei a fost achitată şi respectiv încasată în întregime, cu întârziere.
Calculul majorărilor pentru neachitarea în termen a facturii reprezintă suma de 94.178,07 lei, însă având în vedere prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărire comunală, valoarea penalităţilor nu va putea depăşi cuantumul debitului, respectiv suma de 86.624,81 lei.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâţilor Municipiul Iaşi şi Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 104 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio condiţie din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Iaşi şi de Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 104 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2537/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2539/2010. Comercial → |
|---|
