ICCJ. Decizia nr. 2539/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2539/2010
Dosar nr. 2214/2007
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1436 din 22 octombrie 2007 în baza art. 246 C. proc. civ. a luat act că pârâta reclamantă a renunţat la cererea reconvenţională.
A fost admisă acţiunea completată, formulată de reclamanta SC S.L. SRL Ploieşti în contradictoriu cu pârâta SC N.C. SRL Ploieşti în sensul că s-a dispus rezilierea contractului privind executarea lucrărilor de construcţie montaj din 8 mai 2006 încheiat între reclamantă în calitatea de beneficiar şi pârâtă în calitatea de executant.
De asemenea a fost obligată pârâta să restituie reclamantei extrasul de cont confirmat pentru suma acceptată, iar în cazul constatării de diferenţă să anexeze nota explicativă cuprinzând obiecţiile sale.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, că între părţi s-a încheiat un contract privind execuţia lucrărilor de construcţii montaj.
Potrivit art. 5.1 din contract, executantul se obligă să înceapă lucrările de construcţie la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: plata unui avans în sumă de 200.000 euro în termen de 10 zile de la data semnării contractului, predarea amplasamentelor pe bază de proces verbal de predare primire cu menţionarea utilităţilor puse la dispoziţia executantului şi obţinerea autorizaţiei de construcţie pe baza documentelor puse la dispoziţia beneficiarului de către executant, iar potrivit art. 5.2 durata execuţiei a fost stabilită la 7 luni de la data semnării procesului verbal de predare-primire a amplasamentului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că la data de 19 mai 2006 contractul nu a început să-şi producă efectele ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 5.1 din contract, fapt pentru care reclamanta a comunicat pârâtei intenţia de reziliere a contractului privind execuţia lucrării de construcţie şi montaj, angajându-se în considerarea faptului că au fost efectuate lucrări de proiectare de către SC N.C. SRL să suporte contravaloarea acestora.
Ulterior comunicării notei de reziliere, între părţi a avut loc o încercare de conciliere la data de 5 iunie 2006, prin care reclamanta declara că obiectul contractului nu mai poate fi realizat în totalitate propunând încheierea unui act adiţional care să conţină în esenţă următoarele clauze: beneficiarul va garanta cu ipoteca plata avansului de 200.000 euro, care va fi condiţia suspensivă a intrării în vigoare a actului adiţional preconizat, suma urmând să fie decontată pe baza de documente justificative; executantul îşi rezervă dreptul de exclusivitate pentru lucrările contractate iniţial, în limita finanţării obţinute de beneficiar peste sumă cu titlu de avans, iar după termenul limită de 3 luni calculat de la data semnării prezentului document suma de 200.000 euro + TVA va fi considerată creanţă certă, lichid şi exigibilă datorată executantului, totodată executantul se obligă să renunţe la garanţia imobiliară asupra terenurilor beneficiarului concomitent cu obţinerea unei alte forme de garanţie a plăţii sumelor datorate de beneficiar.
Potrivit notei de conciliere, documentul încheiat la data de 5 iunie 2006 nu a reprezentat o modalitate de modificare sau de suspendare a efectului contractului iniţial încheiat ci doar intenţia părţilor de a soluţiona pe cale amiabilă desfiinţarea contractului.
Executantul avea obligaţia să pună la dispoziţia beneficiarului documentele necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie, obligaţie neîndeplinită.
Neexecutarea contractului este imputabilă pârâtei şi faţă de depăşirea termenului de finalizare a contractului reclamanta a fost îndreptăţită să încheie contractul de execuţie lucrări de construcţii montaj cu un alt executant.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 164 din 16 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC N.C. SRL, prin reprezentant legal D. T., administrator judiciar fiind desemnată SC P. SPRL Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 1436 din 22 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 164 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC N.C. SRL, prin administrator judiciar SC P. SPRL Ploieşti, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului şi în subsidiar modificarea în tot a aceleiaşi decizii cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu s-a răspuns la criticile aduse, mărginindu-se la o negare a lor în bloc şi au fost ignorate dovezile depuse de pârâtă.
De asemenea motivarea dată deciziei este contradictorie, instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, finalizând cu greşita aplicare a legii.
Intimata reclamantă SC S.L. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că între reclamanta SC S.L. SRL în calitatea de beneficiar şi SC N.C. SRL în calitatea de executant a fost încheiat contractul privind execuţia lucrărilor de construcţii montaj din 8 mai 2006 având ca obiect construcţia unui ansamblu rezidenţial compus din 24 de case ce urmau a se realiza pe terenul situat în Snagov, conform celor 4 modele evidenţiate în proiectele anexate, realizate de pârâtă.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.
Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia instanţa de apel nu a răspuns criticilor aduse, mărginindu-se la o negare în bloc, astfel că hotărârea respectivă nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Este adevărat, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, că instanţa nu este obligată să răspundă detaliat fiecărui argument expus de parte în exercitarea căii de atac, dar în speţă apare neîndoios că instanţa de apel a expus, bine documentat, toate raţiunile care au condus la respingerea apelului pârâtei, prin enunţarea unor aspecte juridice cu valoare de principiu.
Astfel, corect s-a reţinut, că obligaţia achitării avansului contractual era subsecventă aceleia a înmânării documentaţiei de construire şi cum pârâta nu a făcut nicio dovadă în privinţa îndeplinirii obligaţiilor sale, aceasta nu poate susţine că nici reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.
Nici celelalte critici nu sunt confirmate de probatoriul administrat, deoarece din succesiunea derulării raporturilor contractuale, corespondenţa, clauzele contractuale stabilite de comun acord şi interpretarea în special a art. 5.1 din convenţie, conduc la existenţa culpei pârâtei în executarea obligaţiilor asumate, cu finalitatea rezilierii contractului.
Din cuprinsul art. 5.1, invocat anterior, rezultă că executantul s-a obligat să înceapă lucrările de construcţie, aşa cum s-a stabilit la pct. 2.2, la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: plata unui avans în cuantum de 200.000 euro în termen de 10 zile de la data semnării contractului, predarea amplasamentelor pe bază de proces-verbal de predare primire cu menţionarea utilităţilor puse la dispoziţia executantului şi obţinerea autorizaţiei de construcţie pe baza documentelor puse la dispoziţia beneficiarului de către executant.
De remarcat că neexecutarea contractului a fost imputabilă pârâtei, deoarece nu a predat reclamantei documentaţia tehnică necesară obţinerii autorizaţiei de construcţie, împrejurare determinată care a condus la admiterea acţiunii SC S.L. SRL.
Pentru aceste considerente urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S.L. SRL Ploieşti, prin administrator judiciar, împotriva deciziei nr. 164 din 16 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.L. SRL Ploieşti, prin administrator judiciar SC P. SPRL Ploieşti, împotriva deciziei nr. 164 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2538/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2542/2010. Comercial → |
|---|
