ICCJ. Decizia nr. 2738/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2738/2010
Dosar nr. 5142/120/2008
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 145 din 5 martie 2009 Tribunalul Dâmboviţa a admis cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA şi a anulat pct. 1 din hotărârea nr. 20 din 24 iulie 2008 a A.G.E.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că pârâta SC C. SA Dâmboviţa a convocat A.G.A. pentru data de 24/25 iulie 2008, având ca ordine de zi, printre altele, vânzarea de active, terenuri şi clădiri în comuna Aninoasa. Deşi reclamanta arată că a solicitat cu adresa din 4 iulie 2008 conducerii societăţii pârâte, să transmită documentaţia în baza căreia au fost emise punctele de pe ordinea de zi în vederea emiterii mandatului special acordat reprezentantul A.V.A.S. pentru a putea vota în A.G.A., aceasta nu a transmis documentaţia, spre a lua o decizie în care nu s-au putut analiza deplină cunoştinţă de cauză.
Potrivit art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, convocarea adunării generale trebuie să cuprindă locul, data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. Această menţionare explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterii adunării, reprezintă dreptul la informare al acţionarilor care reprezintă atât o măsură de protecţie, cât Şi un mijloc eficient de control asupra societăţii. Astfel în lipsa unei fidele informări între administraţie şi acţionari este lipsită de scop însăşi funcţionarea societăţii, care a fost constituită pe principiul bunei credinţe contractuale dintre acţionari, din care derivă şi îndatoririle de loialitate şi cooperare.
Or, atâta vreme cât un acţionar nu este informat în mod corect, cu privire la problemele care fac obiectul dezbaterilor în vederea exercitării dreptului de vot, respectiv în cauza de faţă elementele esenţiale privind vânzarea imobilelor, este încălcat nu numai principiul egalităţii în drepturi a acţionarilor, dar şi principiul liberei exercitări a dreptului de vot, pentru că numai un acţionar care este bine informat asupra problemelor supuse dezbaterii A.G.A., poate vota în mod "liber" cu privire la acestea.
Astfel obligaţia de informare, în dreptul tehnic al societăţilor comerciale fiind strâns legată de exprimarea în cunoştinţă de cauză a consimţământului acţionarilor, Tribunalul a apreciat că nerespectarea acesteia conduce la anularea hotărârii A.G.A. în conformitate cu art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta. Prin Decizia nr. 130 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta ce a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că hotărârea este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Analizând Decizia prin prisma criticii formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Legea nr. 31/1990, republicată, cuprinde mai multe dispozitii ce au rolul de protectie al actionarilor minoritari si care le asigura acestora dreptul la informare asupra actelor si gestiunii societatii, cât si dreptul de control.
Astfel, dreptul la informare al actionarilor unei societati comerciale pe actiuni se realizeaza prin:
- informarea cu caracter general realizata cu ocazia adunarii generale, actionarul având dreptul sa i se comunice o copie de acte si documente, enumerate expus la art. 1172 alin. (1) si sa adreseze consiliului de administratie, respectiv directoratului, întrebari în scris referitoare la activitatea societatii, înaintea datei de desfasurare a adunarii generale, urmând a i se raspunde în cadrul adunarii [informatia poate fi publicata si pe pagina de internet art. 1172 alin. (3)];
- consultarea situatiilor financiare anuale, a raportului administratorilor si auditorului, a propunerii de distribuire de dividende, precum si a rapoartelor societatii. Aceste acte si documente sunt la dispozitiile actionarilor la sediul societatii de la data convocarii adunarii generale, putând fi obtinute si copii la cerere pe cheltuiala lor [art. 1172 alin. (1)].
- dreptul actionarilor de a controla registrele prevazute la art. 177 alin. (1) lit. a), b) si f) (registrul actionarilor, registrul sedintelor si deliberarilor adunarilor generale si registrul obligatiunilor), drept prevazut de art. 178 din Legea nr. 31/1990, republicată.
- informarea actionarilor cu privire la fuziunea sau divizarea societatii (art. 244 din lege);
- informarea realizata în conditiile Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului.
Mai mult, în exercitarea dreptului de control, actionariatul, reprezentând individual sau împreuna, cel putin 5% din capitalul social poate cere consiliului de administratie, convocarea adunarii generale, iar în cazul în care nu este convocata A.G.A., instanta va putea autoriza convocarea A.G.A. de catre actionarii care au formulat cererea (art. 119 din Legea nr. 31/1990).
De asemenea, în temeiul art. 136 din lege, unul sau mai multi actionari reprezentând (individual sau împreuna) cel putin 10% din capitalul social vor putea cere instantei sa desemneze unul sau mai multi experti însarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea societatii si sa întocmeasca un raport care sa le fie înmânat si totodata predat oficial consiliului de administratie, precum si actionarilor sau auditorilor interni ai societatii, dupa caz, spre a fi analizat si a se propune masuri corespunzatoare.
Nu în ultimul rând, dreptul de control se manifesta si prin posibilitatea atacarii în justitie a hotarârilor A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv, conform art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Prin faptul ca legea prevede în mod expres sau implicit dreptul de control al actionarilor minoritari, precum si modalitatile de exercitare a acestuia, inclusiv a dreptului de informare, Înalta Curte apreciaza ca un astfel de control trebuie să fie unul concret exercitat în condiţiile asigurării unei informări reale.
Faţă de considerentele reţinute, rezultă că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel în urma controlului judiciar, au pronunţat soluţii cu deplina respectare a art. 117 din Legea nr. 31/1990, dând eficienţă dreptului acţionarilor la informare.
Fiind la adăpost de criticile formulate, Decizia atacată va fi păstrată, iar recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Aninoasa împotriva deciziei nr. 130 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2549/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2776/2010. Comercial → |
|---|
