ICCJ. Decizia nr. 2545/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2545/2010
Dosar nr. 10815/3/2008
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 aprilie 2002 reclamanta SC G.C. SRL a chemat în judecată pârâtele SC S.I.E. SRL şi SC B.O. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută pentru cauză imorală a contractului de închiriere din 15 octombrie 2001 şi să se dispună evacuarea primei pârâte din spaţiul de 76 mp din incinta magazinului B.O. care a constituit obiectul contractului încheiat.
După parcurgerea mai multor cicluri procesuale în fond după casare Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia inadmisibilităţii formulată de SC S.I.E. SRL, dar s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă şi ca o consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC G.C. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâta SC B.O. SA s-a modificat contractul de asociere în participaţiune din 28 noiembrie 1995, contract în temeiul căruia reclamanta a dobândit dreptul de a folosi spaţiul comercial în suprafaţă de 76 mp.
Raporturile dintre părţi au devenit litigioase, iar reclamanta s-a văzut lipsită de folosinţa spaţiului.
Invocând existenţa contractului de asociere în participaţiune reclamanta a fost reintegrată în spaţiu prin sentinţa nr. 2 din 7 ianuarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Cu ocazia reintegrării s-a constatat că reclamanta nu a putut fi pusă în executare deoarece spaţiul a fost ocupat între timp de către pârâta SC S.I.E. SRL.
Contractul de asociere în participaţiune a fost reziliat la data de 10 iunie 2003 prin hotărârea C.C.I.R. rămasă definitivă prin Decizia nr. 1715 din 18 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti irevocabilă prin Decizia nr. 5190 din 2 decembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât indicarea greşită a temeiului de drept pentru promovarea acţiunii nu leagă instanţa sau părţile.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, Tribunalul a reţinut că reclamanta justifică această calitate la data introducerii acţiunii, însă cum contractul de asociere în participaţiune din 28 noiembrie 1995 a fost desfiinţat, aceasta nu mai poate invoca un interes personal decurgând din dreptul de a folosi spaţiul în litigiu.
Întrucât acţiunea în constatarea nulităţii este dată de interesul invocat, lipsa interesului înseamnă implicit şi lipsa calităţii procesuale active, împrejurare în care Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, şi a respins acţiunea.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanţa de fond a obligat reclamanta la plata sumei de 20.470 lei către SC B.O. SA şi la plata sumei de 17.065 lei către pârâta SC S.I.E. SRL.
Ulterior, urmare cererii formulată de SC B.O. SA, de îndreptare eroare materială prin încheierea din 3 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Camera de Consiliu, în temeiul art. 281 alin. (2) C. proc. civ. s-a admis cererea şi s-a îndreptat eroarea materială în sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 27.610 lei către pârâta SC B.O. SA.
Răspunzând criticilor formulate de părţi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 209 din 15 aprilie 2009 a respins apelul promovat de SC B.O. SA ca nefondat.
A admis apelul formulat de SC G.C. SRL a schimbat în parte sentinţa criticată în sensul că a obligat SC G.C. SRL către pârâta SC B.O. SA la plata sumei de 10.950 lei către SC S.I.E. SRL la plata sumei de 5.760 lei reprezentând cheltuieli de judecată, menţinând celelalte dispoziţii.
S-a admis apelul formulat de SC G.C. SRL împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 3 noiembrie 2008.
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că respinge cererea de îndreptare ca nefondată, obligând pârâtele la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că, cheltuielile neacordate SC B.O. SA reprezentau cheltuieli de judecată rezultate din căile de atac pierdute de această societate.
Justificat, instanţa de fond a arătat că în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială din contractul de asistenţă privind reprezentarea avocatului SC B.O. SA, acesta a fost plătit pentru dosarul nr. 10567/2/2006, care nu au făcut obiectul pricinii respectiv dosarul nr. 10568/2/2006.
Primul argument al apelantei SC G.C. SRL în sensul că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale este neîntemeiat, a fost înlăturat motivat de faptul că a avut parte de un proces echitabil, public, într-un termen rezonabil, iar judecata s-a făcut de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.
Cu privire la motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată instanţa de control judiciar a reţinut că cheltuielile de judecată la care trebuia să se oprească instanţa după ce a respins cererea de chemare în judecată erau de 5.000 lei (dosar de fond nr. 8916/2002) şi de 5.950 lei (dosar rejudecare nr. 10815/3/2008) pentru SC B.O. SA şi de 5.760 lei (dosar fond) pentru SC S.I.E. SRL.
Celelalte cheltuieli de judecată au fost depuse de intimatele pârâte în dosare de apel ori în recurs care reprezintă onorarii de avocat pentru reprezentarea în respectivele căi de atac, şi care trebuiau să fie respinse de instanţa de fond.
Cu privire la apelul formulat împotriva încheierii din 3 noiembrie 2008, în Camera de Consiliu Curtea îl va admite.
Aşa cum s-a arătat intimata-pârâtă SC B.O. SA a investit Tribunalului Bucureşti cu o cerere de îndreptare eroare materială, solicitând instanţei să îndrepte eroarea cu privire la suma la care ar fi fost reclamanta obligată să o plătească.
Apelul urmează să fie admis, pentru faptul că, aceste cheltuieli „îndreptate" erau cheltuieli din căile de atac pierdute de SC B.O. SA, aşa cum s-a mai arătat.
De altfel din considerentele încheierii de îndreptare, rezultă că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri de îndreptare ci asupra unei cereri de completare a hotărârii pronunţată fără citarea părţilor.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs atât SC B.O. SA cât şi SC S.I.E. SRL.
Criticile SC B.O. SA fac referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. care prevede în mod expres că „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Se arată că, după 7 ani de la promovarea cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă instanţa de fond a acordat societăţii cheltuielile de judecată ocazionate de aceste procese, iar instanţa de apel a stabilit cu încălcarea legii motivat de faptul că în cauză au fost pronunţate 2 hotărâri de casare, iar onorariile de avocat ocazionate de reprezentarea SC B.O. SA în căile de atac nu trebuiau acordate de instanţa de fond.
Criticile recurentei SC S.I.E. SRL fac referire la încălcarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. solicitând totodată şi repunerea în termenul de recurs conform art. 103 C. proc. civ. motivat de faptul că prin cererea depusă în data de 14 iulie 2009 prin serviciul Registratură, a solicitat expres redactarea de urgenţă a deciziei pronunţate în acest dosar, arătând că sediul nostru ales este la CA C.R.P., în sector 3, Bucureşti.
Conform art. 93 C. proc. civ., „În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii".
Aceste dispoziţii legale statuează în mod expres că în cazul alegerii de domiciliu de către una dintre părţi, toate actele de procedură se vor comunica la sediul ales şi nu la sediul social. Or, subscrisa a indicat la data de 14 iulie 2008 că sediul ales al subscrisei este stabilit la cabinetul avocatului, indicând totodată adresa acestuia.
Doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a statua că în cazul indicării unui sediu ales, comunicarea efectuată la sediul social este nelegală, aceasta constituind evident un impediment în atacarea hotărârii sau actului respectiv, independent de culpa părţii.
Recursul SC B.O. SA este fondat.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale având o finalitate respingerea acţiunii intimatei-reclamante ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, fiind pronunţate două hotărâri de casare. Hotărârile de casare au fost date pentru că s-a considerat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca procedura de citare a intimatei-reclamante nu a fost îndeplinită legal, astfel că nu se poate reţine în sarcina recurentei vreo culpă procesuală şi drept urmare nu poate fi prejudiciată prin neacordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de aceste procese conform contractelor de asistenţă juridică.
Faptul că o procedură de citare a fost considerată ca neîndeplinită corespunzător de către instanţa de cenzură nu poate fi imputată recurentei pentru a fi finalizată cu neacordarea cheltuielilor de judecată.
Mai mult art. 275 C. proc. civ. se prevăd în mod expres condiţiile în care instanţa nu va acorda cheltuielile de judecată, condiţii care însă nu sunt incidenţă în speţă.
Încheierea din 3 noiembrie 2009, reprezintă în realitate o încheiere de îndreptare eroare materială şi nu de completare a dispozitivului având în vedere că instanţa de fond nu a omis să se pronunţe pe cheltuielile de judecată, ci doar a calculat greşit cuantumul acestora, situaţie în care justificat recurenta a promovat cererea de îndreptare eroare materială pentru a nu fi prejudiciată.
Conform situaţiei prezentate, suma cheltuielilor de judecată ocazionate pe parcursul tuturor ciclurilor procesuale se ridică la 32.370 lei.
Referitor la excepţia tardivităţii formulării cererii de repunere în termen, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. civ. cererea trebuia depusă în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.
Din conţinutul precizărilor suplimentare rezultă că recursul şi cererea de repunere în termen ar fi fost declarate la 7 septembrie 2009.
Nu rezultă din actele dosarului, care este data încetării împiedicării, dar rezultă că hotărârea a fost comunicată la sediul recurentei SC S.I.E. SRL încă din 7 august 2009, dată de la care a încetat împiedicarea.
De reţinut că dosarul de apel nu conţine adresa din 14 iulie 2009 prin care se solicită redactarea cu urgenţă a deciziei pronunţate cu indicarea domiciliului procesual la cabinetul de avocatură, iar prin întâmpinarea depusă (dosar apel) indică drept sediu social sector 2, Bucureşti.
În aceste condiţii nu se justifică cererea de repunere în termen nefiind întrunite condiţiile art. 103 C. proc. civ. recursul urmând a fi respins ca tardiv declarat.
Faţă de cele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B.O. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 209 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de SC G.C. SRL Bucureşti, admite cererea de îndreptare a erorii materiale şi obligă SC G.C. SRL Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 32.370 lei către SC B.O. SA Bucureşti.
Respinge cererea de repunere în termen a recursului a SC S.I.E. SRL Bucureşti.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC S.I.E. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2547/2010. Comercial → |
|---|
