ICCJ. Decizia nr. 2777/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2777/2010
Dosar nr. 1496/85/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1931/C/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a respins acţiunea reclamantei SC F.C. SRL împotriva pârâtei SC E.T. SRL.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă Tribunalul a reţinut că prin contractul de locaţiune încheiat la 14 iulie 2006, care reprezintă voinţa părţilor, s-a stabilit obiectul contractului folosinţa în parte a imobilului, perioada închirierii 14 iulie 2006 – 1 iulie 2009 şi plata prestaţiei – chiria lunară de 550 euro plus TVA.
Conform contractului – capitolul VI Încetarea contractului – acesta încetează la expirarea termenului stabilit prin acordul parţilor înainte de termen şi de drept, în cazul în care locatorul nu plăteşte timp de două luni consecutiv chiria stabilită.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada neplăţii chiriei, instanţa a reţinut că, în speţă nu sunt întrunite niciuna din clauzele contractuale care duc la încetarea contractului de locaţiune.
Apelul declarat de reclamanta SC F.C. SRL împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia comercială nr. 35/A din 22 aprilie 2009, reţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. VI alin. (4) din contractul de închiriere încheiat între părţi şi întrucât pârâta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de plată a chiriei, nu a operat încetarea contractului de închiriere, astfel că reclamanta are obligaţia de a asigura pârâtei folosinţa liberă a spaţiului închiriat, conform art. 1420 pct. 3 C. civ.
Împotriva deciziei nr. 35/A din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta SC F.C. SRL a declarat recurs, procedând la relatarea situaţiei de fapt şi fără a indica motivele de nelegalitate pentru care înţelege să critice Decizia recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii cererii de recurs.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la pct. 1 - 9. Or, recurentul-reclamant nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege. Or, dispoziţiile art. 304 alin. (1) şi art. 3021 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condiţiile promovării recursului extraordinar, ci sancţionează cu nulitatea nerespectarea lor.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de reclamantei SC F.C. SRL.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 35/A/2009 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Obligă recurenta reclamantă SC F.C. SRL la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC E.T. SRL Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2779/2010. Comercial → |
|---|
