ICCJ. Decizia nr. 2776/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2776/2010
Dosar nr. 647/90/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 februarie 2008 reclamantul P.A. în calitate de reprezentant legal al SC A. SRL Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu pârâtele C.C.I. Vâlcea şi D.G.F.P. Vâlcea, solicită instanţei constatarea nulităţii de drept a radierii societăţii şi numirea unui lichidator care să procedeze la lichidarea acesteia.
La data de 11 iunie 2008 reclamantul ca reprezentant legal al societăţii modifică acţiunea solicitând introducerea în cauză ca pârât a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea în locul C.C.I. Vâlcea, chemată în judecată din eroare, iar prin încheierea din 4 februarie 2009 instanţa admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea invocată de către acesta.
Prin sentinţa nr. 918 din 24 iunie 2009 Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, respinge cererea reclamantului, reţinând că societatea comercială reclamantă a fost dizolvată de drept prin încheierea nr. 9196 din 24 septembrie 2001 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar ulterior, prin încheierea nr. 16112 din 27 decembrie 2001 s-a dispus din oficiu radierea societăţii menţionate, în temeiul Legii nr. 314/2001 art. 1 şi art. 4 alin. (1) pentru nemajorarea capitalului social al societăţii la nivelul minim prevăzut de lege, că încheierile menţionate nu au fost recurate, că pârâta D.G.F.P. Vâlcea a adus la cunoştinţa asociatului unic P.A. aplicarea art. 7 din Legea nr. 314/2001 şi a art. 477 C. civ., că art. 5 alin. (4) din legea menţionată nr. 314/2001 nu sunt incidente deoarece actul contabil prezentat de reclamant, respectiv balanţa analitică aferentă lunii iunie prin care acesta a înţeles să facă dovada existenţei unor datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau faţă de alţi creditori cu care ar avea litigii, a fost întocmită cu încălcarea Ordinului nr. 425/1998 privind Normele Metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară şi contabilă, precum şi modelele acestora – în vigoare la data întocmirii actului, actul menţionat neputând servi ca document contabil pentru verificarea exactităţii înregistrărilor contabile.
Prin Decizia nr. 107/A-C din 13 noiembrie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul P.A. în calitate de reprezentant legal al SC A. SRL împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând că reclamantul apelant nu a făcut dovada că la data de 27 decembrie 2001, data radierii, SC A. SRL avea datorii la bugetul de stat, balanţa de verificare analitică, depusă ca probă, fiind întocmită cu încălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 425/1998, fiind incompletă, având modificări ale anului, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, precum şi că încheierile judecătorului delegat prin care societatea în cauză a fost dizolvată şi, apoi, radiată nu au fost atacate cu recurs.
Împotriva deciziei de mai sus P.A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al SC A. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea completării raportului de expertiză contabilă, iar în subsidiar, desfiinţarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
În fundamentarea recursului său recurentul critică instanţa de apel, în esenţă, pentru a fi omis să se pronunţe asupra cererii sale de suplimentare a raportului de expertiză contabilă, neluând în considerare nici înscrisurile contabile depuse în faza apelului, instanţa neobservând nici că cele două încheieri ale judecătorului delegat la O.R.C. nu i-au fost comunicate spre a putea declara recurs, în încheierea nr. 16112 din 27 decembrie 2001 nemenţionându-se, de altfel, că aceasta poate fi atacată cu recurs, precum şi pentru greşita aplicare a prevederilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001.
Examinând recursul declarat de P.A. ca reprezentant al SC A. SRL prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat.
Se constată, în acest sens, că recurentul critică instanţa de apel în principal pentru greşita apreciere a probelor administrate în apel, respectiv a înscrisurilor noi depuse, critică ce vizează netemeinicia deciziei recurate şi nu nelegalitatea acesteia, cenzurabilă în recurs, astfel că această critică urmează a nu fi examinată faţă de prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Cât priveşte critica referitoare la neexaminarea de către instanţa de apel a cererii recurentului de completare a raportului de expertiză se constată că aceasta nu este fondată, solicitarea fiind formulată în subsidiar prin motivele de apel apelantul nemaiinsistând asupra acesteia, el cerând doar încuviinţarea probei cu înscrisuri, aşa cum s-a consemnat prin încheierea din 16 octombrie 2009.
Nici criticile referitoare la greşita interpretare a actului dedus judecăţii şi la greşita aplicare a legii de către instanţa de apel nu sunt fondate, instanţa aplicând corect dispoziţiile Legii nr. 314 /2001.
Se reţine, în acest sens, că societatea recurentă nu şi-a majorat în termenul legal capitalul social la limita minimă prevăzută de lege, astfel că nu-şi poate invoca propria culpă, cu atât mai mult cu cât nici nu a atacat cu recurs încheierile judecătorului delegat la O.R.C. Vâlcea de dizolvare, respectiv de radiere a societăţii.
Cât priveşte aplicarea art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314 /2001 acesta vizează, între altele, aşa cum judicios au reţinut instanţele, situaţia în care societatea radiată ar fi avut - la momentul radierii - datorii la bugetul de stat, aspect contestat chiar de pârâtă care ar fi urmat să aibă calitatea de creditoare a acestor datorii şi nedovedit de reclamant nici la fond şi nici în apel, cum întemeiat a stabilit instanţa criticată. De altfel de prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 se pot prevala tocmai creditorii unor creanţe bugetare, existente la momentul dispunerii radierii, sau creditori ce se aflau în litigii cu societatea, aflate pe rolul instanţelor la menţionatul moment, şi nu societatea radiată - debitoare - care nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de majorare a capitalului social şi nici nu a recurat în termen încheierile judecătorului delegat la O.R.C. de dizolvare, respectiv de radiere, recurentul neputându-se prevala de propria culpă şi propria pasivitate în exercitarea căii de atac a recursului, aceasta nefiind însă calificată de către instanţă ca o procedură prealabilă obligatorie, cum eronat afirmă recurentul.
Aşadar, criticile formulate de recurentul P.A. ca reprezentant legal al societăţii radiate fiind nefondate, Decizia atacată fiind legală şi temeinică, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cât priveşte recursul declarat de P.A. în nume propriu acesta urmează a fi respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă întrucât atât acţiunea introductivă de instanţă, cât şi declaraţia de apel, de altfel, au fost formulate de P.A. numai ca reprezentant legal al societăţii comerciale SC A. SRL şi nu şi în nume propriu, acţiunea nefiind modificată în acest sens, astfel că, nefiind parte în proces, P.A. în nume propriu nu are nici calitatea procesuală activă de a declara recurs împotriva deciziei din apel în care, de asemenea, nu a figurat ca apelant şi a cărui calitate procesuală activă nu a fost examinată, în faţa instanţei de fond examinându-se şi fiind respinsă numai excepţia calităţii procesuale active a lui P.A. ca reprezentant legal al societăţii radiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.A. ca reprezentant al SC A. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 107/A-C din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă cel declarat în nume propriu împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2738/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2777/2010. Comercial → |
|---|
