ICCJ. Decizia nr. 2549/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2549/2010
Dosar nr. 3001/108/2008
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta H.A. a solicitat să se constate „lipsa de temeinicie şi fundament" a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Membrilor Cooperatori ai SCC C. Săvârşin nr. 3 din 16 iulie 2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu s-a respectat modul de convocare a adunării generale, pe de altă parte hotărârea este adoptată cu nerespectarea legii, în sensul că, închirierea spaţiilor aflate în administrarea SCC C. Săvârşin trebuia făcută prin licitaţie şi acordându-se dreptul de preemţiune membrilor cooperatori, înaintea salariaţilor.
A precizat reclamanta că, anterior adoptării hotărârii a informat, în calitate de contabil şef, membrii cooperatori despre faptul că, prin această închiriere se renunţă la activităţile de bază ale societăţii, deşi nu există motivaţie economică, unitatea fiind autofinanţată şi neavând datorii, spaţiile fiind recent modernizate şi dotate cu toate utilităţile conform standardelor europene.
A mai arătat reclamanta că, întrucât art. 17 din Actul Constitutiv prevede că hotărârile A.G.A. nu pot fi executate înainte de publicarea la Registrul Comerţului, art. 1 din hotărârea nr. 3 din 16 iulie 2008 este nelegal. A fost încălcat dreptul la informare al membrilor cooperatori, pe ordinea de zi a adunării generale nefiind introdusă discutarea punctelor de vedere exprimate, respectiv informarea din 12 iunie 2008; chiriile au fost supuse aprobării „fără a informa despre propunerile făcute de cenzor şi despre preţurile stabilite la încheierea contractelor de închiriere, similare, cu chiriaşii" anteriori, nu au fost prezentate şi celelalte cereri de închiriere, înregistrate la unitate – cererile depuse de P.O. şi H.E.F.; art. 4 din hotărâre încalcă dispoziţiile art. 32 lit. c) din Legea nr. 1/2005, în sensul că permite exercitarea unui comerţ concurent, SCC C. Săvârşin putând reveni oricând la activitatea de bază. Măsura reducerii personalului nu intră în atribuţiile adunării generale extraordinare.
În drept, reclamanta a indicat prevederile Legii nr. 1/2005, Codului Muncii şi actului constitutiv al societăţii.
Printr-o cerere ulterioară, reclamanta a completat motivele arătate în cererea introductivă de instanţă, arătând că procesul-verbal al adunării generale nu este legal, nefiind „semnat de membrii prezidiului" şi neprezentând corect problemele discutate, mai mult, problemele care nu s-au discutat apar consemnate şi votate.
Astfel, din conţinutul procesului-verbal „nu reiese dacă s-a constatat îndeplinirea formalităţilor de convocare, membrii cooperatori prezenţi, invitaţii şi dacă au participat şi persoane care nu aveau calitatea de membrii cooperatori, faptul că există o cerere de completare a ordinii de zi, formulată în scris şi înregistrată la unitate, mai multe cereri privind închirierile, înregistrate la unitate, dacă aceste documente au fost prezentate şi supuse spre aprobare, punctul de vedere al subsemnatei şi al cenzorului unităţii". Hotărârea a fost semnată „în cunoştinţă de cauză" de 23 membrii cooperatori, celelalte 23 de semnături fiind „exercitate de membrii cooperatori în necunoştinţă de cauză, care prin neparticipare la lucrările Adunării Generale Extraordinare se înţelege că nu erau interesaţi de reorganizarea Cooperativei, sau nu au cunoscut data şi ora reconvocării acestei şedinţe".
La data de 9 octombrie 2008 reclamanta şi-a modificat cererea, solicitând şi anularea tuturor actelor emise ulterior hotărârii contestate.
Printr-o nouă precizare a acţiunii, la 10 noiembrie 2008, reclamanta a arătat motivele pentru care se invocă lipsa convocării legale, în speţă neconvocarea pentru adunarea generală de la 16 iulie 2008, în condiţiile lipsei cvorumului la data adunării convocate pentru 9 iulie 2008, termenul de întrunire fixat la mai puţin de 15 zile, semnarea raportului comisiei de validare de către 2 persoane, în loc de 3, participarea a doar 30 dintre membrii cooperatori, din 63 – mandatele neîndeplinind cerinţele de a se constitui în procuri speciale conform art. 14 alin. (1) din Statut. A reiterat reclamanta susţinerile privind semnarea ulterioară a hotărârii de către membrii cooperatori ce nu au participat la şedinţă.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 20 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3001/108/2008 s-a admis în parte acţiunea astfel formulată de reclamanta H.A. în contradictoriu cu pârâta SCC C., fiind anulată hotărârea Adunării Generale a SCC C. Săvârşin nr. 3 din 16 iulie 2008; s-a constatat nul capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulităţii tuturor actelor emise de pârâtă ulterior adoptării hotărârii atacate; s-a dispus O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad menţionarea în registrul comerţului şi publicarea în M. Of. al României, Partea a VII-a a prezentei hotărâri la data rămânerii irevocabile. În baza art. 274 C. proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 1.051,80 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Arad a reţinut că, „Conform art. 12 din actul constitutiv al SCC C. Săvârşin, Adunarea Generală, se convoacă de către Consiliul de Administraţie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator şi publicarea cu cel puţin 15 zile înainte de data adunării generale într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul Societăţii Cooperative. Modalitatea publicării convocării în ziar este cumulativă cu modalitatea convocării prin scrisoare recomandată.
Conform art. 13 din acelaşi act constitutiv în cazul neîndeplinirii cvorumului necesar adunarea se va întruni la a doua convocare.
Cele două articole amintite nu fac deosebire în ceea ce priveşte modul de convocare al Adunării Generale Ordinare sau a Adunării Generale Extraordinare. De asemenea modul de convocare este acelaşi atât pentru prima şedinţă cât şi pentru cea de-a doua şedinţă, convocarea trebuind făcută din nou pentru şedinţa a doua. Mai mult conform art. 13 alin. (1) ultim în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de cvorum Adunarea Ordinară sau Extraordinară se va reconvoca până la îndeplinirea acestor condiţii. Deci pentru fiecare şedinţă trebuie făcută o convocare separată.
Pentru prima şedinţă nu a fost respectată condiţia publicării convocatorului într-un ziar de largă răspândire, iar în ce priveşte cea de-a doua şedinţă, cea în care s-a adoptat hotărârea atacată, aceasta a avut loc fără a exista vreo convocare.
Faţă de cele reţinute, instanţa urmează să anuleze hotărârea nr. 3 din 16 iulie 2008 aceasta fiind adoptată în cadrul unei adunări care nu a fost convocată în condiţiile actului constitutiv.
Cu privire la solicitarea de a constata nulitatea tuturor actelor emise de către pârâtă ulterior hotărârii nr. 3 din 16 iulie 2008 instanţa constată că acest capăt de cerere este formulat la modul general fără a se indica în concret care anume acte urmează să fie constatate nule, lipsind astfel obiectul cererii, motiv pentru care instanţa va constata nulitatea acestui capăt de cerere. În lipsa precizării obiectului nu se poate face distincţie între actele emise de pârâtă în baza hotărârii nr. 3 din 16 iulie 2008 şi celelalte acte care deşi ulterioare acestei hotărâri nu au legătură cu aceasta".
Răspunzând criticilor formulate de ambele părţi împotriva soluţiei instanţei de fond, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 221 din 22 decembrie 2009 a admis apelurile promovate de părţi, a anulat sentinţa criticată şi pe fond a respins acţiunea reclamantei H.A. privind anularea Hotărârii Adunării Generale a SCC C. Săvârşin nr. 3 din 16 iulie 2008 ca neîntemeiată.
A constatat nul capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulităţii tuturor actelor emise de pârâtă ulterior adoptării hotărârii, respingând capătul de cerere al reclamantei privind cheltuielile de judecată.
A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.655,50 lei.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că soluţionarea cererii în anulare în Camera de Consiliu constituie o înfrângere a principiului publicităţii consacrat printr-o normă legală imperativă conducând la nulitatea actului procedural, respectiv a sentinţei pronunţate în cauză.
S-a reţinut că examinând cererea reclamantei în condiţiile art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ. s-a reţinut netemeinicia acţiunii, având în vedere că legea nu prevede expres sancţiunea nulităţii, în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 34 – art. 36 din Legea nr. 1/2005 privind adunările generale.
Rolul convocării este de a informa membrii cooperatori despre ţinerea şedinţei adunării generale şi de a permite acestora exercitarea dreptului de vot în adunare.
Natura interesului ocrotit prin norma juridică este criteriul esenţial pentru delimitarea nulităţii absolute de nulitatea relativă. Dacă interesul este general, comun, atunci nulitatea este absolută. Dacă interesul este particular, nulitatea este relativă.
Or, singurul interes potenţial prejudiciat prin nerespectarea formalităţilor convocării este cel al membrului neconvocat, ipoteză ce nu se reţine în speţă, reclamanta cunoscând ordinea de zi, propunând modificarea acesteia şi exercitându-şi dreptul de vot, fără a-i fi încălcat dreptul la informare.
Încălcarea acestui drept la informare al altor persoane, chiar reală fiind, nu poate fi invocată de către reclamantă pentru a înlătura efectele hotărârii adunării generale.
A mai invocat reclamanta nerespectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate, susţinând că procesul-verbal a fost semnat de mai mulţi membrii cooperatori decât cei efectiv prezenţi la adunare.
Se observă însă că, hotărârea a fost adoptată prin votul a 34 de membrii cooperatori – 30 prezenţi personal şi 4 prin reprezentare, în condiţiile unui număr de 63 de membrii cooperatori. Într-adevăr, mandatele sunt acordate pentru adunarea din 9 iulie 2008, însă în cazul reconvocării adunării în condiţiile art. 36 din Legea nr. 1/2005, a pretinde acordarea unui nou mandat, în sensul art. 14 din Actul constitutiv, pentru exprimarea votului raportat la aceeaşi ordine de zi reprezintă o sarcină excesivă. Acest argument al reclamantei urmează a fi înlăturat, fiind lipsit de temei legal.
În ce priveşte adoptarea hotărârii cu nerespectarea competenţei adunării generale, se observă că dispoziţiile art. 41 lit. h) din Legea nr. 1/2005 [art. 16 lit. g) din Actul Constitutiv] atribuie adunării generale extraordinare Decizia transmiterii în folosinţă a imobilizărilor corporale aparţinând societăţii cooperative. Externalizarea serviciului de contabilitate, hotărâtă în adunarea generală extraordinară, nu reprezintă o depăşire a competenţelor, astfel cum susţine reclamanta, cât timp adunarea extraordinară are toate atribuţiile adunării ordinare iar aceasta, la rândul ei, cenzurează deciziile consiliului de administraţie, conform legii şi actului constitutiv [art. 16 lit. i), art. 23 alin. (2) lit. d) şi i)].
Revenind la susţinerile iniţiale ale reclamantei, în sensul că Decizia de închiriere a spaţiilor, cu prioritate salariaţilor, este nelegală, întrucât ar fi trebuit să fie făcută prin licitaţie şi acordându-se dreptul de preempţiune membrilor cooperatori, înaintea salariaţilor, se constată că reclamanta nu a indicat dispoziţiile legale pretins încălcate, iar Curtea nu identifică astfel de norme imperative, ce ar determina ca efectele hotărârii să fie contrare legii.
Oportunitatea deciziei adunării generale nu poate face obiectul cenzurii instanţei, astfel încât împrejurarea că „nu există motivaţie economică, unitatea fiind autofinanţată şi neavând datorii, spaţiile fiind recent modernizate şi dotate cu toate utilităţile conform standardelor europene", chiar reale fiind susţinerile reclamantei, este lipsită de relevanţă în cauză.
Cererea de constatare a nulităţii unor acte juridice se impunea a fi precizată de către reclamantă sub aspectul obiectului, conform art. 112 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât actele a căror nulitate se invocă sunt sinalagmatice, presupunând drepturi şi obligaţii nu doar ale pârâtei atrase în judecată, ci şi ale terţelor persoane cocontractante. Neprecizarea obiectului acestei cereri atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen şi legal timbrat H.A., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că aşa cum reiese din convocatorul a cărei copie este anexată cauzei Adunarea Generală Extraordinară a intimatei a fost convocată pentru data de 9 iulie 2008, dar nu a întrunit prezenţa necesară.
Pentru data de 16 iulie 2008 au fost anunţaţi verbal de către preşedinte, doar o parte dintre membrii cooperatori, încălcându-se art. 12 alin. (5) din actul constitutiv şi art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005. Fapt dovedit şi de prezenţa redusă (doar 34 membrii cooperatori) din data de 16 iulie 2008.
Recurenta susţine faţă de dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 a participat la Adunarea Generală şi a votat împotriva situaţiei în care nu există motiv de nulitate relativă.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 12 din Actul Constitutiv al SCC C. Săvârşin, Adunarea Generală a membrilor cooperatori, atât cea ordinară cât şi cea extraordinară, se convoacă de către Consiliul de Administraţie al societăţii.
Convocarea se face fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator şi publicarea cu cel puţin 15 zile înainte de data adunării generale într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii cooperative sau în cea mai apropiată localitate [art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, cu modificările şi completările ulterioare]. Termenul de întrunire în niciun caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării [art. 34 alin. (5) din Legea nr. 1/2005, cu modificările şi completările ulterioare].
În temeiul acestor prevederi, Adunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori din cadrul SCC C. Săvârşin, a fost convocată de către Consiliul de conducere pentru data de 9 iulie 2008 prin emiterea unui Convocator în care se menţiona şi ordinea de zi. Acest convocator nu este însă datat astfel încât nu se poate face nicio dovadă că respectiva convocare s-a făcut cu respectarea termenului impus prin art. 12 teza 6 din Statutul societăţii.
Deoarece la data de 9 iulie 2008, nu s-au prezentat un număr de cel puţin 3/4 din totalul membrilor cooperatori, Adunarea Generală Extraordinară nu a fost legal constituită [art. 13 teza I din Statut şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, cu modificările şi completările ulterioare].
În aceste condiţii, Consiliul de Administraţie al SCC C. Săvârşin, trebuia să procedeze la o nouă convocare a membrilor cooperatori, în condiţiile impuse de dispoziţiile art. 12 din Statut. Având în vedere faptul că Adunarea Generală Extraordinară din data de 9 iulie 2008 nu a fost legal constituită, conform Statutului şi prevederilor Legii nr. 1/2005, o nouă convocare nu putea avea loc mai devreme de 15 zile de la această dată, deci Adunarea Generală Extraordinară nu putea fi convocată mai devreme de data de 24 iulie 2008.
Cu toate acestea, în data de 16 iulie 2008 a avut loc cea de-a doua Adunare Generală Extraordinară a membrilor cooperatori din cadrul SCC C. Săvârşin. Această ştiinţă, în cadrul căreia a fost adoptată şi hotărârea nr. 3/2008 a cărei anulare a solicitat-o, nu a fost statutară, nefiind respectate condiţiile impuse de Statutul societăţii referitoare la modul de convocare a Adunării Generale Extraordinare.
De altfel prin intermediul notelor scrise depuse de pârâtă la termenul de judecată din 8 decembrie 2008 intimata a recunoscut că nu a îndeplinit cerinţele legale privind convocarea membrilor cooperatori.
Cum membrii cooperatori nu au fost convocaţi efectiv pentru data de 16 iulie 2008 conform dispoziţiilor Statutului, hotărârea luată nu întruneşte condiţiile legale.
Faptul că hotărârea instanţei de fond a fost dată în Camera de Consiliu nu are relevanţă atâta timp cât nu s-a dovedit producerea vreunui prejudiciu.
În aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta H.A. împotriva deciziei nr. 221/A din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta H.A. şi de pârâta SCC C. Săvârşin împotriva sentinţei comerciale nr. 116 din 2 februarie 2009 a Tribunalului Arad.
Obligă pârâta la 20 lei cheltuieli de judecată către reclamanta H.A.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2547/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2738/2010. Comercial → |
|---|
