ICCJ. Decizia nr. 2784/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2784/2010
Dosar nr. 8321/1/2009
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC S.R. SRL Făgăraş a chemat în judecată pe pârâta SC E.R. SRL Cluj Napoca (fostă SC A.G.S. SRL) solicitând ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate reziliat contractul dealer/sub-dealer pentru servicii GSM, intervenit între părţi la data de 3 februarie 2006, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta, constatând o turnură necorespunzătoare, prejudiciantă a activităţii prestate de sub-dealer în detrimentul său, mai precis involuţia serviciilor acestuia, i-a adus la cunoştinţă pârâtei prin intermediul mai multor notificări, intenţia sa de a rezilia contractul constând în prestarea unor activităţi de către SC A.G.S. SRL, respectiv de către sub-dealer în beneficiul reclamantei, care avea calitate de dealer, conform contractului încheiat între părţi.
Pârâta SC E.R. SRL Cluj Napoca a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate rezilierea contractului de delear/sub-dealer pentru servicii GSM nr. 20 din 20 februarie 2006 încheiat între reclamanta reconvenţională şi pârâta reconvenţională începând cu data de 2 octombrie 2006, în baza denunţării unilaterale a pârâtei reconvenţionale din data de 2 august 2006 şi să o oblige pe reclamantă să-i plătească suma de 20.297,75 ron din care 16.623,58 ron reprezentând comisioanele aferente lunilor august şi septembrie 2006 în baza contractul dealer/sub-dealer mai sus menţionat, suma de 3.674,17 ron cu titlu de penalităţi de întârziere de 0,1 % pe fiecare zi de întârziere începând cu data de 10 august 2006 pentru suma de 8.439 ron şi până la 24 mai 2006, respectiv începând cu data de 22 decembrie 2006 pentru suma de 8.184,58 ron până la 24 mai 2006, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1 % pentru suma de 16.623,58 lei începând cu 25 mai 2007 până la data plăţii integrale a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Braşov, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 6438 pronunţată la data de 5 iulie 2007.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei, a admis cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâtă, a constatat reziliat contractul dealer - sub-dealer nr. 20 din 3 februarie 2006 începând cu data de 2 octombrie 2006, a obligat-o pe pârâta reconvenţională să plătească reclamantei reconvenţionale suma de 26.644,67 lei reprezentând: 16.623,58 lei comisioane pentru lunile august şi septembrie 2006, 3.674,17 lei penalităţi de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate la debitul în sumă de 16.623,58 lei până la data de 24 mai 2007, 6.346,92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat-o pe pârâta reconvenţională să plătească reclamantei reconvenţionale penalităţi de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate la suma de 16.623,58 lei de la data de 25 mai 2007 până la data plăţii efective a acestui debit, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 627/ C din 11 martie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că între părţile în litigiu a fost încheiat contractul dealer/sub-dealer pentru servicii GSM nr. 20 din 3 februarie 2006 potrivit căruia pârâta s-a obligat să desfăşoare în beneficiul reclamantei activităţi contra unui comision de 2.000 euro plus TVA şi că în conformitate cu art. 6.1 lit. b) capitolul VI din contract reclamanta a notificat-o pe pârâtă cu privire la rezilierea acestuia începând cu data de1 august 2006, fără a respecta termenul de preaviz de 60 de zile calendaristice, rezilierea operând cu data de 2 octombrie 2006, astfel că pentru perioada 1 august 2006 – 1 octombrie 2006 reclamanta datorează pârâtei comisionul prevăzut în contractul părţilor, respectiv 16.623,58 lei calculat la cursul B.N.R. la data întocmirii facturilor, precum şi penalităţi de întârziere conform art. 5.2 din contract în sumă de 3.674,17 lei, calculate la acest debit.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta pârâtă SC S.R. SRL Făgăraş a formulat apel, care a fost respins, ca tardiv formulat, de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 90/ Ap din 16 septembrie 2008.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, soluţionând recursul declarat de reclamanta pârâtă împotriva deciziei mai sus menţionate a constatat că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege şi în consecinţă prin Decizia nr. 946 din 20 martie 2009 a admis recursul, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului Curţii de Apel Braşov.
Judecând apelul pe fond instanţa a reţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică iar în ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute invocată de către apelantă, instanţa de apel a constatat că nu au fost indicate în concret condiţiile legale contemporane încheierii actului şi nesocotite la încheierea acestuia. De asemenea, a reţinut că referinţele la incidenta unor clauze leonine nu pot fi primite câtă vreme potrivit art. 513 C. civ., contractul în speţă nu conţine elementele necesare pentru a fi caracterizat drept un contract de societate civilă sau asociere în participaţiune, aşa cum rezultă din Decizia nr. 80/ AP din 8 septembrie 2009.
Împotriva acestei deciziei, dar şi împotriva sentinţei civile nr. 727/ C din 11 martie 2008 a Tribunalului Braşov, reclamanta pârâtă a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinţei şi deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond sau modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulată de intimata pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Recursul a fost motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 – 9 C. proc. civ., fiind invocată excepţia nulităţii hotărârii pentru lipsa încheierii de şedinţă din 1 august 2009 în care au avut loc dezbaterile asupra fondului, situaţie care a prejudiciat-o prin faptul că instanţa ierarhică a fost în imposibilitatea să ia cunoştinţă de concluziile formulate de părţi şi să exercite controlul cu privire la această parte a hotărârii, fiind încălcate dispoziţiile art. 147 C. proc. civ. De asemenea, a susţinut că instanţa de fond nu a rezolvat toate capetele de cerere susţinând că deşi, la data de 26 mai 2009, a înaintat prin fax o cerere de repunere pe rol a cauzei, instanţa a repus cauza pe rol, acordând termen de judecată la 16 mai 2009, iar cererea pentru admitere de probe depusă pentru termenul de judecată din 16 septembrie 2008 nu a fost pusă în discuţia părţilor şi nu a primit o soluţionare din partea instanţei de apel cu privire la administrarea probelor solicitate.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de apel nu a motivat soluţionarea excepţiei nulităţii contractului, excepţie pe care a înţeles-o să o invoce şi în această fază procesuală prin aceea că în contract au fost stipulate doar obligaţii pentru societatea reclamantă, acesta echivalând cu o veritabilă clauză leonină, fiind cert că obţinerea de beneficii de către ambele părţi contractante constituie însuşi scopul în vederea căruia s-a realizat respectivul contract. A arătat, de asemenea, că nu a fost examinată cauza sub toate aspectele cu care a fost investită, că nu datorează penalităţile de întârziere de 0,1 % pe zi calculate la debitul de 16.623,58 lei în condiţiile în care nu au fost determinate şi achitate taxele de timbru pentru acest petit şi nici nu puteau fi determinate la acea dată, un astfel de petit fiind inadmisibil, că nu i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse la dosar în vederea formulării apărărilor, litigiul fiind soluţionat printre cauzele urgente, nedându-i posibilitatea de a se apăra şi de a depune concluzii scrise.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Analizând motivele de recurs se constată că între părţile în litigiu a fost încheiat contractul de dealer/sub-dealer pentru servicii GSM nr. 20 din 3 februarie 2006 conform căruia sub-dealer s-a obligat să desfăşoare contra cost în numele şi pe seama dealerului activităţile reprezentând încheierea de contracte standard cu persoane fizice sau juridice, inclusiv încheierea actelor tip pentru transfer de responsabilitate în cazul clienţilor existenţi, distribuirea şi/sau înlocuirea de cartele SIM, distribuirea, la cererea expresă a dealerului, de alte servicii şi produse din sfera telecomunicaţiilor în sistem GSM, precum şi alte activităţi de vânzare telefoane, produse cu plata anticipată şi accesorii GSM, dealerul fiind obligat să-i pună la dispoziţie toate informaţiilor referitoare la produsele şi serviciile Conex – Vodafone.
Capitolul 6 pct. 6.1 lit. b) prevede denunţarea unilaterală de către dealer, cu un preaviz de 60 de zile calendaristice.
Pct. 5.1 inserat în capitolul 5 referitor la comision prevede că pentru activitatea desfăşurată dealerul va achita lunar sub-dealerului un comision în valoare de 2.000 euro plus TVA în echivalent ron la data facturării în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea facturii în cazul întârzierii plăţii, iar pct. 5.2 din acelaşi capitol prevede că în cazul întârzierii plăţii dealerul va fi penalizat cu 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Faţă de dispoziţiile mai sus menţionate ale contractului, corect instanţa de fond a soluţionat acţiunea, aşa cum a fost confirmată şi de instanţa de control judiciar din apel în sensul constătării rezilierii contractului începând cu data de 2 octombrie 2006 şi acordării penalităţilor de intârziere, fiind nefondate motivele invocate în recurs referitoare la inexistenţa încheierii de şedinţă din 1 august 2009 care ar determina nulitatea hotărârii atacate, precum şi cele care privesc încălcarea dreptului la apărare prin neacordarea unui termen pentru a se depune concluzii scrise, motive pe care Curtea le încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Sub acest aspect constată că la data de 1 august 2009 nu a avut loc o şedinţă de judecată, astfel că nu se justifică întocmirea unei încheieri de şedinţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 147 C. proc. civ.
Dezbaterile din şedinţa de judecată de la 1 septembrie 2009 au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, prin care s-a amânat pronunţarea deciziei la 8 septembrie 2009, timp în care partea avea posibilitatea de a depune concluzii scrise, astfel că niciunul din motivele astfel invocate nu poate fi primit.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul nediscutării probatoriilor la care a făcut referire în nota de şedinţă prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei, motiv care poate fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi care urmează a fi respins întrucât probatoriile la care se referă recurenta sunt cele care au fost discutate şi respinse prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2008 în dosarul nr. 5588/62/2007, cu precizarea că în rejudecarea apelului partea nu a mai solicitat probatorii.
Cu privire la nemotivarea excepţiei contractului sub aspectul efectelor clauzei leonine, Curtea va respinge şi acest motiv în contextul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., raportat la art. 1513 C. civ., faţă de împrejurarea că instanţa de apel a motivat inexistenţa unei astfel de clauze într-un contract de prestări servicii, clauza leonină fiind incidentă doar în contractele de asociere, art. 1513 C. civ., prevăzând că este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor. Or contractul de prestări servicii nu poate fi asimilat unui contract de asociere.
Nesoluţionarea cauzei sub toate aspectele, invocată în cel de-al cincilea motiv de recurs, nu poate fi încadrată în nicio condiţie cerută de art. 304 C. proc. civ., motivul vizând o situaţie generală, nefiind indicată nicio dispoziţie legală care să nu fi fost respectată de instanţa de apel în soluţionarea căii de atac exercitată de reclamantă.
Referitor la modul cum a fost soluţionat capătul de cerere privind penalităţile de întârziere, motiv care poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea îl constată neîntemeiat întrucât stabilirea taxei judiciare de timbru nu a constituit motiv de apel, astfel că nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs.
Faţă de considerentele de mai sus şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.R. SRL Făgăraş împotriva deciziei nr. 80/ AP din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2782/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2785/2010. Comercial → |
|---|
