ICCJ. Decizia nr. 2791/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2791/2010
Dosar nr. 44621/3/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 noiembrie 2008 reclamanta SC N.C. SRL Lilieci, cheamă în judecată pe pârâta RA D.E.F.R. Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligată pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului bun imobil denumit cinematograful B., situat în Brăila, la plata daunelor cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 8895 din 5 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând lipsa unei strategii de vânzare a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea RA D.E.F.R. ca urmare a anulării HG nr. 1874/2006 prin Decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 115 din 18 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V -a comercială, respinge ca tardiv declarat apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând că, faţă de necomunicarea regulată a sentinţei primei instanţe, reclamanta a solicitat la 26 noiembrie 2009, în scris, comunicarea sentinţei, astfel că, fiind incidente prevederile art. 102 alin. (2) C. proc. civ., introducerea apelului la 17 decembrie 2009 (dosar de apel) s-a făcut cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, fiind încălcate şi aplicate greşit formele şi normele de procedură referitoare la comunicarea actelor de procedură şi termenele procedurale, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În subsidiar, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procedurii.
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru încălcarea dreptului său la apărare şi la un proces echitabil prin invocarea din oficiu a excepţiei tardivităţii declarării apelului său, excepţie soluţionată la primul termen din 8 februarie 2010, fără dezbateri în contradictoriu, în condiţii de lipsă de procedură cu intimata pârâtă, astfel că instanţa de apel a încălcat şi art. 129 alin. (2) şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Decizia recurată fiind rezultatul unei greşite aplicări a legii şi al neevaluării tuturor dovezilor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurenta critică, în esenţă, instanţa de apel pentru greşita aplicare a legii faţă de faptul că sentinţa i-a fost comunicată la data de 3 decembrie 2009 iar declaraţia de apel a fost făcută la 17 decembrie 2009, deci cu respectarea dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 103 C. proc. civ., instanţa de apel aplicând, deci, greşit aceste prevederi, dar şi art. 297, art. 101 şi art. 102 şi art. 266 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat, Decizia recurată fiind legală şi temeinică.
Se constată, astfel, că şentinţa primei instanţe nu a fost regulat comunicată reclamantei recurentei, care, la data de 26 noiembrie 2009 formulează cerere adresată instanţei de fond spre a i se comunica respectiva sentinţă (dosar de fond), astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. curge împotriva reclamantei care a cerut comunicarea de la data când a cerut-o, respectiv de la data de 26 noiembrie 2009, împlinindu-se la 14 decembrie 2009 conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ., dată raportat la care expedierea apelului la 17 decembrie 2009 (dosar apel) s-a făcut cu depăşirea termenului legal de apel, cum judicios a constatat instanţa de apel care a ridicat din oficiu excepţia tardivităţii declarării apelului, cu respectarea dreptului la apărare a reclamantei legal citate pentru termenul de judecată din 18 februarie 2010, când instanţa a pronunţat Decizia recurată (dosar de apel).
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei împotriva deciziei instanţei de apel, legală şi temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL Hemeiuş împotriva deciziei comerciale nr. 115 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2790/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2792/2010. Comercial → |
|---|
