ICCJ. Decizia nr. 2973/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2973/2010
Dosar nr. 1077/108/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3181 din 9 noiembrie 2009, Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul SC S. SA ARAD prin lichidator judiciar E.S.P.R.L. ARAD în contradictor cu pârâţii SC S. SRL şi SC C. SA şi, în consecinţă, a constatat calitatea de proprietar a pârâtei SC S. SRL asupra imobilelor înscrise în C.F. 155xx Arad, C.F. 447zz Arad şi asupra construcţiilor înscrise în CF 45yy Arad, respingând cererea faţă de pârâtul SC C. SA. S-a dispus, de asemenea efectuarea operaţiunilor corespunzătoare în sistemul de publicitate imobiliară de către O.C.P.I. Arad.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanta are faţă de pârâta SC S. SA o creanţă certă lichidă şi exigibilă stabilită prin Ordonanţa nr. 166 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Arad. Totodată s-a reţinut că debitoarea pârâtă deşi are imobilele în patrimoniu nu a făcut demersurile necesare în vederea intabulării lor, pasivitatea acesteia alăturată calităţii de debitoare justificând admiterea acţiunii în temeiul art. 974 C. civ.
Cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâtă în temeiul Legii nr. 137/2002 a fost respinsă de instanţă cu motivarea că, pe de o parte, reclamanta nu este creditor bugetar iar, pe de altă parte, acţiunea de faţă nu se constituie într-o măsură de executare silită.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 46 din 9 martie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii SC S. SA şi S.R. prin M.S. ca nefondate.
Instanţa de apel a reţinut şi că măsura luată pe calea acţiunii oblice, aceea de rectificare a cărţii funciare ca o consecinţă a constatării dreptului de proprietate a societăţii debitoare asupra unor bunuri din patrimoniul său nu pun în discuţie executarea silită a acesteia ci are ca finalitate corecta stabilire a patrimoniului ce se constituie în gajul general al creditorului.
Intrarea unor bunuri în patrimoniul debitorului pe calea acţiunii oblice, nu-l împiedică pe acesta să dispună de respectivele bunuri, acţiunea oblică sancţionând numai pasivitatea debitorului şi constituind un act de conservare a dreptului de proprietate în speţă, prin înscrierea lui în cartea funciară.
În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S. SA pentru motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., în a cărei dezvoltare invocă încălcarea art. 16 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Recurenta arată că în mod greşit instanţa nu a dispus suspendarea prevăzută de acest text de lege, în ale cărei prevederi se încadrează.
Intimata – reclamantă SC S. SA şi intimatul – pârât M.S. de depus întâmpinări la dosar.
Prima intimată a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că A.V.A.S. nu figurează printre acţionarii recurentei şi nici nu are calitatea de creditor bugetar cerută de Legea nr. 137/2002.
Intimatul – pârât a solicitat admiterea recursului considerând că acţiunea oblică reprezintă o măsură de executare.
Recursul nu este fondat.
Ceea ce critică recurenta prin motivul invocat este neaplicarea măsurii suspendării prevăzută de art. 16 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării potrivit căruia: „Creditorii bugetari vor suspenda, până la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, aplicarea oricărei măsuri de executare silită începută asupra societăţii comerciale şi nu vor face niciun demers pentru instituirea unor astfel de măsuri".
Dincolo de faptul dacă reclamanta SC S. SA Arad are sau nu calitatea de creditor bugetar, se constată că textul de lege sus citat are ca obiect suspendarea oricăror măsuri de executare silită începută asupra societăţii comerciale or, în speţa de faţă, cum bine a reţinut instanţa de apel acţiunea promovată nu reprezintă o măsură de executare.
Suspendarea în baza art. 16 alin. (5) pct. c din Legea nr. 137/2002 nu priveşte judecata, fază procesuală pe care o parcurg în prezent părţile şi care se finalizează printr-o hotărâre judecătorească nesusceptibilă de executare. Ea vizează faza ulterioară unei judecăţi când după ce s-a obţinut un titlu executoriu, acesta este pus în executare, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că Decizia atacată a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale invocate, va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă SC S. SA ARAD împotriva deciziei nr. 46/ A din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2972/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2974/2010. Comercial → |
|---|
