ICCJ. Decizia nr. 2969/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2969/2010
Dosar nr. 28998/3/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC P.C. SRL Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA, să oblige pârâta să sisteze acţiunile şi ameninţările de evacuare a spaţiului comercial ocupat de reclamantă cu destinaţia „covrigărie" în staţia C.F.R. Nord până la soluţionarea de către justiţie a dosarului nr. 2053/2005 conexat la dosarul nr. 1702/2005 de la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în care, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea dosarului penal nr. 1610/P/2005.
La data de 2 martie 2008 s-a admis cererea de conexare a dosarului nr. 41018/3/2008 la dosarul de faţă, în condiţiile art. 164 C. proc. civ.
Prin cererea conexată, reclamanta C.N.C.F. C.F.R. a solicitat obligarea SC P. SRL la plata sumei de 49.500 dolari S.U.A., taxă de utilizare în suprafaţă de 50 m.p., precum şi evacuarea pârâtei din spaţiul menţionat.
Prin sentinţa comercială nr. 4277 din 16 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea şi cererea conexă ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, la data de 1 octombrie 2002, între C.N.C.F. C.F.R. SA şi SC A.E. SRL, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 10, având ca obiect folosinţa unor spaţii de către locatar care, cu înştiinţarea prealabilă a locatorului, avea posibilitatea să se asocieze cu o altă societate în termen de 30 de zile.
Între SC A.E. SRL şi SC P.C. SRL s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 2054 din 16 decembrie 2004 având ca obiect exploatarea în comun a spaţiului comercial în suprafaţă de 50 m.p., cu destinaţia „covrigărie", pe o perioadă de 6 luni, începând cu data semnării contractului – 6 decembrie 2005.
Tribunalul a mai reţinut că între părţile în proces a existat o corespondenţă în sensul încheierii unui contract de închiriere, având în vederea expirarea contractului de asociere în participaţiune începând cu data de 15 iunie 2005, demersuri care nu s-au finalizat, astfel încât, în absenţa unor relaţii întemeiate pe contractul de locaţiune, demersul reclamantei nu se justifică, conform art. 1169 C. civ.
Cât priveşte acţiunea conexă, tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantei în sumă de 49.500 dolari S.U.A., reprezentând taxă de utilizare spaţiu, se raportează la contractul de asociere în participaţiune, contract ce a expirat la 15 iunie 2005, prestaţiile reclamantei fiind calculate pe o perioadă ulterioară, astfel încât aceasta nu îşi putea întemeia acţiunea pe art. 974 şi 969 C. civ., ci, eventual pe art. 998 – art. 999 C. civ., în condiţiile în care solicita contravaloarea lipsei de folosinţă.
În privinţa capătului de cerere privind evacuarea, tribunalul a apreciat că, întrucât între părţi nu există un contract de locaţiune, acţiunea reclamantei nu se putea întemeia pe art. 969 C. civ., ci, eventual, pe art. 480 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta C.N.C.F. C.F.R., din acţiunea conexă, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul formulat de C.N.C.F. C.F.R. SA şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte cererea conexă şi a dispus evacuarea SC P.C. SRL din spaţiul în litigiu, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi obligând intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că acţiunea conexă vizând evacuarea pârâtei este o acţiune oblică, în valorificarea drepturilor aparţinând debitoarei sale SC A.E. SRL şi în considerarea drepturilor de creanţă ale reclamantei, drepturi ce izvorăsc din contractul de închiriere încheiat cu această societate sub nr. 10 din 1 octombrie 2002 şi valabil până la 1 octombrie 2002, având în vedere şi adresa nr. 17 din 26 mai 2008, prin care SC A.E. SRL i-a învederat reclamantei că nu mai poate pretinde plata chiriei, urmând a fi încheiat contractul de închiriere cu SC P.C. SRL.
Ca atare, curtea de apel a apreciat că reclamanta îşi justifică pe deplin calitatea procesuală activă în introducerea acţiunii oblice.
S-a mai reţinut că, societatea intimată ocupă spaţiul în litigiu fără să deţină un titlu valabil, ca urmare a expirării contractului de asociere în participaţiune încheiat cu SC A.E. SRL, astfel încât acţiunea în evacuare este întemeiată.
Privitor la taxa de utilizare a spaţiului solicitată prin acţiunea conexă, curtea de apel a arătat că această cerere este neîntemeiată, întrucât taxa solicitată se raportează la un contract în care reclamanta nu este parte, aceasta putând să solicite eventual contravaloarea lipsei de folosinţă, conform art. 998 – art. 999 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, SC P.C. SRL, criticând Decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi a dat o altă interpretare actului dedus judecăţii, în sensul că a calificat acţiunea conexă drept acţiune oblică.
Apelanta nu a făcut dovada condiţiilor de admisibilitate a acţiunii oblice, întrucât nu a probat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, şi nu a justificat calitatea procesuală activă şi pasivă, întrucât, în speţă, titular al dreptului dedus judecăţii este SC A.E. SRL, în baza contractului de locaţiune valabil până la 1 octombrie 2010.
Totodată, recurenta a arătat că sunt nefondate raţiunile instanţei de apel cu privire la încercarea recurentei de a induce în eroare instanţa cu privire la identitatea societăţii recurente faţă de modul în care au fost formulate cererile în justiţie de către recurentă.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza acţiunii conexe ce a făcut obiectul dosarului nr. 28998/3/2008, acţiune cu care reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA a investit instanţa de fond la data de 4 noiembrie 2008, Înalta Curte reţine că aceasta a fost formulată şi motivată ca o acţiune oblică, fiind întemeiată expres pe dispoziţiile art. 974 C. civ. şi art. 969 C. civ. De altfel, şi soluţia primei instanţe de fond se raportează tot la acţiunea oblică cu care reclamanta din acţiunea conexă a înţeles să învestească instanţa de judecată, astfel încât, primul motiv de nelegalitate invocat relativ la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, conform art. 304 pct. 4 C. proc. civ., apare ca nefondat, întrucât instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei acţiuni oblice. O atare calificare este impusă şi de modul în care reclamanta a înţeles să-şi motiveze acţiunea în fapt şi să probeze criticile din apelul declarat împotriva sentinţei de fond. Faptul că, în acţiunea conexă a fost indicat art. 969 C. civ., ca temei de drept, nu înseamnă că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile întrucât a calificat acţiunea ca o acţiune oblică, iar nu ca o acţiune în executarea contractului, cu atât mai mult cu cât calificarea în drept a acţiunilor judecătoreşti, revine în puterea art. 84 C. proc. civ., raportat la art. 129 C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorului, instanţelor judecătoreşti, în speţă, instanţa de fond reţinând expres excluderea temeiului de drept reglementat de art. 969 C. civ., în acţiunea conexă.
Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată de instanţa de apel este legală, întrucât recurenta nu mai are un titlu valabil asupra spaţiului comercial pe care îl deţine, intimata – reclamantă dovedindu-şi calitatea procesuală activă prin actele juridice succesive, respectiv contract de închiriere şi contract de asociere în participaţiune. În alţi termeni, intimata – reclamantă este proprietar al spaţiului în litigiu şi a înţeles să acţioneze în locul debitoarei sale, respectiv SC A.E. SRL, faţă de înştiinţarea expresă a acestuia, respectiv adresa nr. 17 din 26 mai 2007. Ca atare, criticile relative la nedovedirea condiţiilor acţiunii oblice nu subzistă, cu atât mai mult cu cât recurenta nu deţine în prezent un titlu valabil asupra spaţiului, astfel încât susţinerea că o atare acţiune în evacuare este doar la îndemâna chiriaşului SC A.E. SRL nu şi a proprietarului apare ca superfluă.
Cât priveşte criticile relative la încercarea recurentei de a induce instanţa în eroare cu privire la identitatea părţii în proces, Înalta Curte reţine că aceste susţineri şi, pe cale de consecinţă, reţinerile instanţei de apel din Decizia atacată, nu au legătură cu soluţionarea acţiunii în evacuare de faţă, instanţele nefiind investite cu analiza identităţii dintre părţile în proces şi părţile actelor juridice invocate, astfel încât vor fi înlăturate din motivele deciziei de apel considerentele relative la aceste aspecte.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant SC P.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 23 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2968/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2970/2010. Comercial → |
|---|
