ICCJ. Decizia nr. 2970/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2970/2010
Dosar nr. 30810/3/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5424 din 2 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 30810/3/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului; a respins, totodată, acţiunea formulată de reclamantul C.N. în contradictoriu cu pârâta SC J.L. SRL şi pârâtul G.A.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a H.A.G.A. SC J.L. SRL din data de 30 iunie 2008, iar în subsidiar să se dispună anularea acesteia, motivat de faptul că realizarea convocării adunării a fost efectuată că încălcarea prevederilor legale, fiind efectuată de unul din asociaţi, iar locul unde a avut loc adunarea nu a fost sediul societăţii, ci sediul profesional al unui avocat.
Judecătorul a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2008, pentru faptul că au fost invocate motive de nulitate absolută ale hotărârii A.G.A., iar pentru motivele de nulitate relativă invocate, a fost respectat termenul de 15 zile de la data când reclamantul a luat cunoştinţă de hotărârea atacată.
La acelaşi termen de judecată a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.A., în raport de prevederile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
A fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active. Prin sentinţă, excepţia a fost respinsă, ca neîntemeiată, judecătorul reţinând calitatea de asociat a reclamantului, motiv pentru care poate ataca celelalte decizii adoptate prin hotărârea A.G.A., mai puţin cea care vizează revocarea sa din funcţia de administrator.
Pe fondul cauzei, judecătorul a apreciat netemeinicia cererii reclamantului, reţinând că prin hotărârea atacată a fost numit un alt administrator pentru societatea pârâtă, iar în condiţiile în care reclamantul a fost mandatat în această funcţie prin actul constitutiv, înlocuirea sa nu are numai caracterul unei revocări, ci reprezintă şi o modificare a actului constitutiv. S-a mai reţinut că reclamantul a fost convocat pentru a participa la adunarea generală din data de 26 iunie 2008 şi reconvocat pentru data de 30 iunie 2008, el refuzând, considerând că este incorectă solicitarea celuilalt asociat raportat la ordinea de zi, câtă vreme societatea funcţiona bine.
Judecătorul a înlăturat susţinerea reclamantului cu privire la convocare, reţinând refuzul evident al reclamantului de a convoca adunarea generală cu ordinea propusă, precum şi prevederile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora asociatul care deţine cel puţin o pătrime din capitalul social poate cere convocarea adunării generale. A fost înlăturată şi susţinerea reclamantului referitoare la ţinerea adunării la sodiul unei societăţi de avocatură, iar nu la sediul social, apreciind că acesta nu este un motiv de nulitate absolută, prevederile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 fiind destinată să ocrotească un interes particular. S-a apreciat că reclamantul nu a suferit vreo vătămare prin convocarea adunării generale în alt loc decât sediul social. A fost înlăturată şi susţinerea referitoare la lipsa de pe procesul verbal al adunării generale a semnăturilor preşedintelui şi secretarului, neexistând vreo prevedere legală în acest sens.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamantul C.N., acesta solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Reclamantul a susţinut greşita aplicare a prevederilor art. 195 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, menţionând că numai administratorul are abilitarea legală de a convoca adunarea generală, interpretarea dată de judecătorul fondului fiind nelegală, a mai susţinut greşita apreciere a situaţiei de fapt, probele administrate nerelevând un refuz al său de convocare al adunării generale; a criticat soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.A., criticile sale în fond vizând actele nelegale efectuate de acesta.
Prin Decizia comercială nr. 90 din 11 februarie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentinţa de fond în sensul că a admis acţiunea reclamantului şi a anulat hotărârea A.G.A. din data de 30 iunie 2008 a SC J.L. SRL; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Completul de judecată a reţinut temeinicia primei critici a reclamantului, vizând prevederile art. 195 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, constatând că adunarea generală a asociaţilor poate fi convocată numai de către administrator, în speţă adunarea generală fiind convocată de unul din asociaţi; a mai reţinut că nu rezultă din probele administrate că reclamantul, în calitate de administrator ar fi refuzat convocarea adunării generale.
A fost apreciată, ca întemeiată, şi critica reclamantului vizând cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii, în speţă, nefiind îndeplinită cerinţa majorităţii absolute, nefiind incidente în cauză prevederile art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. S-a reţinut că la prima convocare, constatându-se neîndeplinirea condiţiilor de cvorum, s-a stabilit o nouă convocare pentru data de 07 iulie 2008, în timp ce adunarea a fost reconvocată pentru data de 30 iunie 2008.
A fost înlăturată critica reclamantului vizând greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.A., fiind reţinut că reclamantul a criticat doar sentinţa pronunţată în cauză, nu şi încheierile de şedinţă anterioare, cea care a vizat soluţionarea excepţiei fiind o încheiere premergătoare.
Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC J.L. SRL, care a solicitat să se constate nelegalitatea soluţiei pronunţate de completul de judecată în calea de atac.
Criticile pârâtei, subsumate prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., au vizat soluţionarea cauzei cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 105 alin. (1) C. proc. civ. Pârâta a arătat că anterior soluţionării apelului, împotriva societăţii a fost deschisă procedura insolvenţei, astfel încât societatea trebuia citată la proces prin administratorul judiciar I.M.S.P.R.L.
Reclamantul a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de recurs, precum şi excepţia lipsei de interes.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de recurs este apreciată, ca nefondată, reţinându-se că cererea a fost însuşită de administratorul judiciar al societăţii pârâte, conform declaraţiei existentă la pagina 10 din dosar, acesta precizând în mod expres că are calitatea de recurent pârât în cauză.
Va fi respinsă, ca nefondată, şi excepţia lipsei de interes, pârâta invocând încălcarea unei prevederi imperative a legii, respectiv soluţionarea cauzei cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. În acest context, se apreciază că există interesul pârâtei recurente de a se soluţiona cauza cu respectarea formelor de procedură, mai ales că pârâta se află în procedura de insolvenţă, iar apărările acesteia trebuie formulate de administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic.
Pe fondul cauzei, se apreciază temeinicia recursului declarat, pentru următoarele considerente: potrivit probelor administrate, faţă de pârâtă a fost deschisă procedura generală de insolvenţă, la data de 10 decembrie 2009, dată anterioară celei la care a fost soluţionat apelul reclamantului. Potrivit art. 87 pct. 5 C. proc. civ., societăţile supuse proceduri ide insolvenţă trebuie citate prin administratorul/lichidatorul judiciar. În speţă, pârâta nu a fost citată pentru soluţionarea apelului prin administratorul judiciar, ceea ce implică aplicarea prevederilor art. 105 alin. (2) teza a 2-a C. proc. civ., citarea prin administrator judiciar al societăţii aflate în insolvenţă fiind prevăzută cu caracter obligatoriu de lege.
Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, Decizia de apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului, cu respectarea dispoziţiilor legale privind citarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi lipsei de interes invocate de intimatul reclamant.
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă SC J.L. SRL BUCUREŞTI prin administrator judiciar I.M.S.P.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 90 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2971/2010. Comercial → |
|---|
