ICCJ. Decizia nr. 300/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 300/2010
Dosar nr. 7463/3/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 mai 2003 reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, i-a chemat în judecată pe pârâţii B.E., P.M. şi G.I. pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să-i oblige pe pârâţi, în solidar, la plata sumei de 1.050.292.152 lei reprezentând 1.017.133.597 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 33.158.555 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 24 martie 2003 – 24 mai 2003, precum şi acordarea acesteia în continuare până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat în cererea sa că la data de 20 spre21 decembrie 2001 datorită neglijenţei şi lipsei de diligenţă a pârâţilor s-a produs un incendiu la baraca situată pe terenul din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, incendiu care s-a extins şi la imobilul vecin aparţinând asiguratului N.M., căruia i-au fost pricinuite pagube substanţiale şi care fiind asigurat prin contractul nr. I 321312 din 7 iunie 2001 încheiat cu SC A. SMB, a primit de la aceasta din urmă despăgubiri în sumă de 1.017.133.597 lei.
A mai arătat reclamanta că aşa cum rezultă din procesul verbal de intervenţie din 21 decembrie 2001, Brigada de Pompieri Staţia a VI-a care s-a deplasat la locul incendiului a constatat că proprietarul barăcii de unde a izbucnit incendiul este pârâtul M.P., iar proprietarul terenului pe care este ridicată baraca este pârâta B.E., cauza izbucnirii incendiului fiind jar sau scânteie de la o ţigară din baraca aparţinând imobilului din şoseaua Pipera şi că la data producerii incendiului paza imobilelor era asigurată de către G.I. De asemenea a precizat că a solicitat Primăriei Voluntari să-i fie comunicat numele proprietarului imobilului (teren şi baracă) situat în şoseaua Pipera, însă Primăria a refuzat să-i dea informaţiile cu precizarea că vor fi furnizate doar instanţei de judecată.
Au fost administrate în cauză probele cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză tehnică judiciară.
Prin sentinţa comercială nr. 13118 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii G.I. şi P.M., obligându-i pe aceştia, în solidar, la plata sumei de 105.029,21 lei (ron) cu titlu de despăgubiri din care 3.315,85 lei dobânda legală pentru perioada 24 martie 2003 – 24 mai 2003, precum şi dobânda legală calculată la suma de 105.713,35 ron începând cu data de 25 mai 2003 şi până la achitarea efectivă, plus 3.889,30 lei cheltuieli de judecată, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în noaptea de 20/21 decembrie 2001 datorită neglijenţei şi lipsei de diligenţă s-a produs un incendiu la baraca lui P.M., edificată pe terenul din comuna Voluntari, şoseaua Pipera pentru care deţinător al titlului de proprietate era B.E., că incendiul s-a extins şi la imobilul vecin aparţinând lui N.M., acesta din urmă, în baza asigurării, primind de la reclamantă despăgubiri pentru distrugerile cauzate în incendiu în sumă de 101.713,3597 lei. A mai reţinut instanţa că pârâtul G.I. a fost însărcinat de P.M., proprietarul barăcii, cu paza acesteia şi că exercitarea activităţii de pază fiind defectuoasă, a fost posibilă incendierea şi extinderea incendiului, astfel că fapta pârâtului G.I. de a nu păzi baraca în mod corespunzător a determinat producerea prejudiciului urmând a fi obligat conform art. 998 – art. 999 C. civ. să acopere prejudiciul cauzat, iar în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. alături de pârâtul G.I. este responsabil pentru prejudiciul cauzat şi comitentul său P.M.
Cum în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 reclamanta s-a subrogat în drepturile lui N.M., instanţa i-a obligat pe pârâţii G.I. şi P.M. la plata despăgubirilor, în cuantumul determinat de expertul desemnat de instanţă.
Apelurile formulate de pârâtul P.M. şi reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., împotriva sentinţei mai sus menţionate au fost soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin Decizia comercială nr. 565/A din 27 noiembrie 2008, potrivit căreia a fost respins apelul formulat de pârâtul P.M. şi a admis apelul declarat de SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., schimbată în parte sentinţa atacată şi pe fond admisă acţiunea faţă de pârâta B.E. pe care a obligat-o în solidar cu pârâţii P.M. şi G.I. la plata sumei de 105.029,21 lei cu titlu de despăgubiri, intimata B.E. fiind obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.334 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru şi timbrul judiciar, către reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că între intimata pârâtă B.E., proprietara terenului pe care se află baraca de la care s-a extins incendiul şi P.M. există un raport de prepuşenie, în sensul că prepusul P.M. a acţionat potrivit instrucţiunilor primite de la comitenta B.E. privind supravegherea lucrărilor care se efectuau la imobilele aflate pe terenul său şi că intimata pârâtă B.E. fiind proprietara terenului şi imobilelor are şi paza juridică a acestora, fiind răspunzătoare conform art. 1000 alin. (1) C. civ. de prejudiciul cauzat de lucrurile aflate sub paza sa, respectiv de acela determinat de extinderea incendiului la imobilului aflat pe terenul vecin şi a înlăturat susţinerea pârâtei în sensul că nu-i poate fi antrenată răspunderea, pe motiv că a pierdut paza juridică a bunurilor prin faptul că incendiul a fost declanşat de persoana care a intrat prin efracţie în baraca aflată pe terenul său întrucât nu a fost probată existenţa efracţiei, G.I. fiind angajat fără forme legale şi permiţându-i învinuitului C.I.R., aşa cum rezultă din Ordonanţa de la 21 iulie 2005 din dosarul nr. 6474/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, să doarmă în baracă în noaptea incendiului, acesta consumând băuturi alcoolice, dar şi pentru faptul că existând o îndoială cu privire la persoana responsabilă de producerea incendiului, învinuiţii au fost scoşi de sub urmărirea penală.
Prin Decizia nr. 86 din 23 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclamantă pentru completarea dispozitivului deciziei nr. 565A din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a dispus completarea dispozitivului acestei decizii în sensul că obligă pe pârâta B.E. în solidar cu pârâţii P.M. şi G.I. şi la plata dobânzii legale.
Împotriva deciziei nr. 565A din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., şi pârâţii P.M. şi B.E. au declarat recurs.
Pârâtul P.M. a recurat şi Decizia completatoare nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., a criticat Decizia atacată în sensul că în mod eronat instanţa de apel nu a dispus obligarea pârâţilor în solidar şi la plata dobânzii legale aşa cum a solicitat prin cererea de apel invocând OG nr. 9/2000 coroborată cu Legea nr. 136/1995, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul obligării pârâţilor B.E., P.M. şi G.I. în solidar la plata dobânzii legale aferente debitului principal, respectiv suma de 3.315.85 lei reprezentând dobânda legală pentru perioada 24 martie 2003 – 24 mai 2003 precum şi acordarea în continuare a dobânzii legale până la achitarea efectivă a debitului, menţinând neschimbate celelalte dispoziţii ale deciziei, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată la recursurile declarate de pârâţi reclamanta a făcut precizări cu privire la schimbarea denumirii în SC G.A. SA, iar la data de 8 octombrie 2009 s-a consemnat în încheierea de şedinţă că recurenta reclamantă a menţionat că nu va timbra recursul deoarece renunţă la judecata acestei căi de atac.
Recurentul P.M. a solicitat admiterea recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii faţă de pârâtul P.M. susţinând că instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) şi (2) şi art. 492 C. civ.
În conformitate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârii atacate deoarece instanţa de apel a încălcat principiile contradictorialiţăţii, oralităţii şi dreptului la apărare nepunând în discuţia părţilor proba cu interogatoriul solicitat spre a fi luat intimatului pârât G.I. şi nici nu i-a dat cuvântul pentru susţinerea pretenţiilor şi regularitatea actelor de procedură, instanţa interpretând greşit şi art. 167 şi art. 169 C. proc. civ.
Recurenta B.E. a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ. iar în situaţia în care se consideră că nu se impune casarea, a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei atacate şi menţinerea dispoziţiei instanţei de fond prin care s-a respins cererea reclamantei de obligare a sa plata în solidar alături de ceilalţi pârâţi şi a arătat că deşi i-a fost admisă proba cu interogatoriul pârâţilor P.M. şi G.I., la termenul la care urma să fie administrată această probă, lipsind cei doi pârâţi, instanţa nu a aplicat art. 225 C. proc. civ. şi nu a mai fost administrată proba. De asemenea a susţinut că excepţia ridicată de ea privind tardivitatea apelului reclamantei a fost soluţionată greşit întrucât înscrisul aflat la dosar nu respectă dispoziţiile art. 98 C. proc. civ., după cum în mod greşit instanţa a soluţionat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, deoarece SC A. SMB, sucursala A.T. nu a fost mandatată corespunzător conform dispoziţiilor art. 67, art. 68 şi art. 83 C. proc. civ., la dosar neexistând un mandat legal.
Pe fondul litigiului a susţinut că instanţa a făcut o aplicare greşită a art. 1000 alin. (1) C. civ., întrucât din probele existente nu rezultă că ar fi trebuit să asigure paza juridică a imobilului fiind obligată greşit la plata în solidar a sumei de 105.029,21 lei, sumă care a fost stabilită greşit, aceasta nefiind oglinda daunelor.
Recurentul P.M. a atacat şi Decizia comercială nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, acesta apreciind că instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., în condiţiile în care cererea de acordare a dobânzilor nu a făcut obiectul solicitării şi în apel astfel că cererea de completare a dispoziţiilor formulat de reclamanta SC A. SMB era inadmisibilă.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei SC G.A. SA, Curtea va soluţiona cauza raportată numai cu privire la chestiunea timbrării deoarece aceasta primează faţă de orice alte cereri.
Este de reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din OG nr. 32/1995 şi art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 precum şi art. 35 pct. 1 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată a acestora se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Constatând că recurenta SC G.A. SA nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra recursul, precizând în încheierea de şedinţă din data de 8 octombrie 2009 dar şi la termenul de judecată de astăzi, că nu înţelege să timbreze recursul, urmează ca recursul să fie anulat de netimbrat.
Motivele de recurs invocate de pârâţii P.M. şi B.E. în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vor fi grupate şi analizate concomitent întrucât privesc casarea hotărârii atacate pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând hotărârea atacată din perspectiva art. 305 pct. 5 C. proc. civ. Curtea constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la data de 16 iunie 2008, instanţa de apel a admis probatoriile solicitate de apelanţii P.M. şi SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., precum şi de către intimata B.E. în sensul că a încuviinţat pentru apelantul pârât P.M. proba cu înscrisuri iar pentru reclamantă şi intimată proba cu înscrisuri şi interogatoriu, prorogând discutarea administrării probei testimoniale solicitate de apelantul pârât P.M. după administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu.
Deşi prin încheierile de şedinţă de la data de 1 septembrie 2008 şi 3 noiembrie 2008 instanţa a dispus citarea intimaţilor B.E. şi G.I. cu menţiunea prezenţei personal la interogatoriu, în şedinţa de judecată de la data de 24 noiembrie 2008 a fost administrată doar proba cu interogatoriul apelantului pârât P.M. la propunerea reclamantei SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, şi a intimatei B.E., intimaţii G.I. şi B.E. nefiind interogaţi, instanţa nemaiadministrând această probă în condiţiile în care nu a pus în discuţia părţilor şi nu a motivat măsura luată, fiind încălcate dispoziţiile art. 167 C. proc. civ. precum şi principiul contradictorialităţii care impune cerinţa ca nicio măsură să nu fie ordonată de către instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor.
Se reţine de asemenea că prin încheierea din data de 24 noiembrie 2008, după ce Curtea a constatat că nu mai sunt alte cereri de formulat declarând închise dezbaterile, a acordat cuvântul părţilor pentru a pune concluzii pe fond, fiind consemnate concluziile apelantului pârât P.M. asupra propriului său apel, concluziile apelantei SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare pe propriul apel şi concluziile intimatei B.E. asupra apelului reclamantei SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, nefiind consemnate concluziile pârâtului P.M. asupra apelului formulat de reclamantă, nici concluziile reclamantei asupra apelului pârâtului şi nici concluziile intimatei B.E. asupra apelului pârâtului P.M.
Potrivit art. 127 C. proc. civ. pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel.
Concluziile pe fond reprezintă sinteza întregii desfăşurări a procesului, astfel cum este ea văzută de fiecare parte.
Cum în cauză se confirmă că intimata B.E. nu a pus concluzii asupra apelului pârâtului P.M., acesta din urmă sesizând că prin neobservarea acestui act procedural a fost lezat întrucât intimata ar fi cerut admiterea apelului confirmând că nu a negat niciodată posesia, ceea ce în susţinerea apelantului ar fi putut schimba soluţia instanţei şi având în vedere că în situaţia în care cauza a rămas în pronunţare, iar judecătorii au judecat cauza în fond, deşi nu s-au pus concluzii pe fondul apelului de către toate părţile, Curtea constată că Decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului oralităţii dezbaterilor prevăzut de art. 127 C. proc. civ., dar şi cu încălcarea principiului dreptului la apărare, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ.
Este de reţinut că obligativitatea consemnării susţinerilor părţilor fiind dictată de principiul oralităţii fundamental în procesul civil, nesocotirea lui, atrage nulitatea hotărârilor judecătoreşti, iar pe de altă parte dispoziţiile art. 147 C. proc. civ. obligă asupra consemnării susţinerilor părţilor, omiterea acestora făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, astfel că nerespectarea principiului oralităţii prin nedarea cuvântului pe fond uneia dintre părţile prezente în proces, face ca hotărârea să fie lovită de nulitate.
Pentru toate aceste motive, Curtea va admite recursurile pârâţilor B.E. şi P.M. şi în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 313 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată, va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi ca o consecinţă a casării deciziei nr. 565/A din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se impune şi casarea deciziei comerciale nr. 86 din data de 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, aceasta fiind o decizie completatoare pronunţată ca urmare a cererii de completare a dispozitivului formulată de reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare şi care face parte integrantă din Decizia a cărei completare s-a cerut.
În aceste condiţii nu vor mai fi analizate celelalte motive invocate de recurenţi, pe fondul recursului.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC G.A. SA (fosta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare) împotriva deciziei comerciale nr. 565 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a V-a comercială.
Admite recursurile pârâţilor B.E. şi P.M. formulate împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia nr. 565 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi Decizia completatoare nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 302/2010. Comercial → |
|---|
