ICCJ. Decizia nr. 310/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.310/2010
Dosar nr. 6500/121/2008
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 octombrie 2008 reclamantul I.A. cheamă în judecată pe pârâta SC L. SA Galaţi solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 2 din 20 august 2008 a administratorului unic, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2008 reclamantul invocă excepţia de conexitate solicitând conexarea cauzei la dosarul civil al Tribunalului Bucureşti nr. 25005/3/2008, instanţă pe care a investit-o cu o acţiune simetrică, împotriva aceleiaşi pârâte, la data de 26 iunie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 3331 din 4 decembrie 2008 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, admite excepţia de conexitate invocată de reclamant şi dispune scoaterea de pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, conexarea la dosarul civil nr. 25005/3/2008 al Tribunalului Bucureşti şi înaintarea dosarului la instanţa competentă, reţinând în acest sens, cu aplicarea art. 164 C. proc. civ., ca între cauza şi obiectul celor două pricini există o strânsă legătură, ceea ce impune conexarea lor atât pentru soluţionarea cu celeritate, cât şi pentru evitarea contrarietăţii de hotărâri.
Împotriva sentinţei de mai sus pârâta declară apel respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 35/A din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, care reţine că, deşi în mod greşit instanţa criticată s-a pronunţat printr-o sentinţă iar nu prin încheiere, hotărârea respectivă este de fapt o încheiere interlocutorie prin care se dispune scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea dosarului spre conexare la un alt dosar, încheiere care nu poate fi atacată decât odată cu fondul, dacă legea nu prevede altfel, acesteia nefiindu-i aplicabile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin aceasta nu s-a soluţionat dosarul şi nici nu s-a întrerupt cursul judecăţii, fiind deci incidente dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Decizia menţionată, pronunţată de instanţa de apel, este atacată cu recurs formulat de recurenta pârâtă care, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurente şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe sau altei instanţe de acelaşi grad.
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3), ale art. 282 alin. (1) şi (2) şi ale art. 7208 C. proc. civ., dar şi ale art. 255 alin. (1) C. proc. civ., întrucât menţionata instanţă a ignorat că prima instanţă nu a pronunţat o încheiere ci o sentinţă cu toate efectele acesteia prevăzute de art. 255 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a judecării unei excepţii, respectiv a excepţiei conexităţii, sentinţă care este supusă apelului conform dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând recursul recurentei pârâte prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat, soluţia pronunţată de instanţa de apel fiind legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 255 C. proc. civ., invocate de recurentă, sunt numite „sentinţe" hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în prima instanţă, toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii fiind numite „încheieri". Se poate deduce din dispoziţiile evocate că orice hotărâre pronunţată în prima instanţă care nu rezolvă fondul cauzei are efectele juridice ale unei încheieri.
Aşa cum a stabilit şi instanţa de apel, din eroare prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei de conexitate invocată de reclamant printr-o şentinţă şi nu – cum ar fi fost corect – printr-o încheiere, dar dispozitivul respectivei hotărâri, prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, este corect întocmit, fiind acela al unei încheieri interlocutorii prin care s-a dispus scoaterea din rol a cauzei şi înaintarea dosarului spre conexare la un alt dosar, încheiere care, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi atacată decât odată cu fondul, astfel că apelul declarat de pârâta apelantă împotriva menţionatei încheieri a fost judicios respins ca inadmisibil de către instanţa criticată de recurentă.
Recursul promovat de recurenta pârâtă se dovedeşte – astfel – a fi nefondat. Acesta, însă, nu poate fi considerat inadmisibil, cum a susţinut neîntemeiat reclamantul intimat prin concluziile orale formulate de reprezentantul acestuia, faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Decizia recurată fiind dată în apel.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins, ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pârâtă, ca parte căzută în pretenţii, urmează a fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC L. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 35 din 8 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Obligă recurenta să plătească intimatului I.A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 307/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3291/2010. Comercial → |
|---|
