ICCJ. Decizia nr. 3057/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3057/2010
Dosar nr. 38469/3/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6033 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.I.
Apelul declarat de reclamant a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, aşa cum rezultă din Decizia comercială nr. 446 din 12 noiembrie 2009.
Împotriva acestei decizii reclamantul C.I. a formulat recurs pe care nu l-a motivat în drept, susţinerile neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât acestea se referă la situaţia de fapt şi executarea contractului, precum şi la probatoriile administrate în cauză, astfel că recurentul a dezvoltat numai motive de netemeinicie, neinvocând motive care să justifice nelegalitatea hotărârii atacate.
A susţinut în motivele de recurs că prin cererea de chemare în judecată a precizat clar nerespectarea unor prevederi din contractul, linie de credit nr. 163 din 25 aprilie 2006, pe care le-a reiterat, că B.C.R. SA nu i-a transmis în luna iunie 2007 extrasul de cont care-i permitea clientului să-şi achite suma minimă de plată şi nici nu l-a notificat că a executat poliţa de asigurare. De asemenea, a menţionat că a solicitat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, E.K. România nerăspunzându-i la notificare, întâmpinarea din dosar fiind formulată de V.I.L. Irlanda în locul E.K. România, fără a avea calitate procesuală pasivă şi chiar dacă este vorba de o cesionare a creanţei, clientul nu a fost notificat, astfel că instanţa de fond şi apel nu au lămurit toate aspectele invocate referitoare la nerespectarea Legii nr. 677/2001, recurentul nearătând în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nul recursul dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei comerciale nr. 446 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3056/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3058/2010. Comercial → |
|---|
