ICCJ. Decizia nr. 3053/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3053/2010
Dosar nr. 6684/62/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 8 octombrie 2008, reclamantul P.C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. SA pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să constate nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administraţie nr. 2472 din 23 septembrie 2008 şi calitatea de acţionar cu participare de 9,527 % a reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
A arătat în cererea sa că prin Decizia nr. 13 din 25 iunie 2008, Consiliul de Administraţie a majorat capitalul social al pârâtei prin emiterea unui număr de 235.200 acţiuni în valoare de 411.600 lei (1,75 lei/acţiune), stabilind acordarea unui drept de preferinţă acţionarilor existenţi, drept care urma să fie exercitat în termen de o lună de la data publicării acesteia în M. Of., subscrierile raportându-se proporţional cu participarea la capitalul social şi dacă ar fi rămas nesubscrise în termenul menţionat, acţiunile puteau fi subscrise de acţionarii care-şi manifestaseră deja dreptul de preferinţă şi subscriseseră acţiuni, nemaifiind valabilă condiţia respectării proporţionalităţii cu participarea la capitalul social.
A mai susţinut reclamantul că, la 7 august 2008, a formulat cerere de subscriere pentru 58 acţiuni pentru care a plătit 101,5 lei, iar după expirarea termenului de o lună, la 14 august 2008 a mai formulat o cerere pentru un număr de 67.178 acţiuni, vărsând 30 % din valoarea lor şi că preşedintele Consiliului de Administraţie, N.C.D., având poziţia majoritară în societate (59,70 %) a semnat în fals Decizia de majorare, în sensul că apare ca fiind singurul care a subscris toate acţiunile, Decizia fiind nulă absolut. Raportat la capitalul social împărţit la 470.490 acţiuni, din totalul de 235.200 acţiuni au fost subscrise de N.C.D. un număr de 167.964 acţiuni şi de către reclamant un număr de 67.236 acţiuni, rezultând participarea sa la capitalul societăţii cu un procent de 9,527 %.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a susţinut că reclamantul nu şi-a achitat cele 58 de acţiuni subscrise, condiţie care făcea inadmisibilă subscrierea de acţiuni în cea de-a doua etapă de subscriere.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul P.C.M., a constatat nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administraţie nr. 2472 din 23 septembrie 2008 şi calitatea reclamantului de acţionar al SC C. SA Braşov cu o participare la capitalul social de 9,527 %, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din proba testimonială administrată în cauză, cele 58 acţiuni au fost achitate în procent de 30 %, suma de 110 lei fiind primită de directorul economic C.G., care urma să-i elibereze chitanţă, iar pentru cea de-a doua etapă cererea a fost depusă şi înregistrată de martorul D.I., şi achitate de către acesta prin ordin de plată, în procent de 30 %, înlăturând susţinerile pârâtei privind viramentul într-un cont greşit ţinând cont de faptul că nu a fost dat publicităţii un cont special pentru virarea sumelor. De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii în constatare, întrucât acest petit este subsidiar cererii principale în realizare şi ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii pârâte întrucât constatarea nulităţii actului atacat şi calităţii de acţionar nu putea fi făcută decât în contradictoriu cu pârâta.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat apel care a fost admis de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, fiind schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost respins petitul privind constatarea calităţii de acţionar a intimatului reclamant P.C.M. la SC C. SA Braşov cu o participare la capitalul social de 9,527 %, păstrând restul dispoziţiilor, aşa cum rezultă din Decizia nr. 107/ Ap din 29 octombrie 2009.
Instanţa de apel a constatat temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate sub aspectul soluţionării primului capăt de cerere, reţinând că raporturile contractuale dintre părţi sunt guvernate de dispoziţiile codului comercial care permit proba cu martori, neputând să-i fie imputat reclamantului faptul că a achitat tranşele de bani martorei propusă de apelantă, iar pentru cea de-a doua tranşă într-un alt cont al societăţii pârâte, remiterea acestei sume de bani către reclamant, dovedind evident fraudarea intereselor reclamantului, ca acţionar minoritar, astfel încât în mod corect a fost constatată nulă Decizia nr. 2472 din 23 septembrie 2008 a Consiliului de Administraţie instanţa de apel confirmând calitatea de mandatar al reclamantului în persoana martorului D.I.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere instanţa de apel a reţinut că iniţial reclamantul a deţinut 115 acţiuni cu o cotă de participare la capital de 0,024 % şi că dreptul la subscriere a fost exercitat nu numai de reclamant ci şi de N.C.D., care a subscris la rândul său 235.200 acţiuni, subscriere prezumată a fi legală, valabilitatea acestor subscrieri nefăcând obiectul cauzei, situaţie care face inadmisibilă desfiinţarea drepturilor acţionarului majoritar în condiţiile în care nu a fost chemat în judecată, astfel că nu se justifică constatarea calităţii de acţionar al SC C. SA Braşov a reclamantului, cu participare de 9,527 %.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs atât de către reclamant cât şi de către pârâtă.
Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., susţinând că faţă de constatarea instanţei privind nulitatea deciziei Consiliului de Administraţie consecinţa firească este constatarea cotei sale de participare la capitalul social în procent de 9,527 %, fiind inadmisibilă lăsarea la aprecierea celui care a fraudat legea să stabilească cota de participare a reclamantului la capitalul social după majorare, instanţa depăşindu-şi limitele învestirii în ceea ce priveşte verificarea legalităţii subscrierilor făcute de N.C.D.
În recursul său pârâta SC C. SA Braşov a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 1093 şi 1533 C. civ., precum şi dispoziţiile art. 21, art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi a susţinut că plata nu a fost făcută în sensul stingerii obligaţiilor, astfel că nu sunt aplicabile regulile generale ale plăţii, în sensul că oricine poate face plata interesat sau nu şi, cum banii au fost viraţi de D.I. care nu era acţionar corect au fost restituiţi, fiind puţin probabil ca acesta să fie mandatarul reclamantului, art. 21 din Legea nr. 31/1990 excluzând plata făcută de un neacceptant, dacă nu se arată pentru cine este făcută.
De asemenea, a susţinut că numai A.G.A. poate valida subscrierile şi plata acestora, fiind greşită soluţia anulării deciziei Consiliului de Administraţie nr. 2472/2008.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Susţinerea reclamantului cum că cererea privind constatarea cotei de participare de 9,527 % ce-i revenea după majorarea de capital social este consecinţa anulării deciziei Consiliului de Administraţie nu poate fi interpretată în sensul că reclamantul ar avea automat dreptul la o participare de 9,527 % la capitalul social. Anularea deciziei mai sus menţionate pentru motivul că a fost emisă cu rea-credinţă, în fraudarea legii, înseamnă revenirea la structura acţionariatului dinaintea emiterii acesteia, respectiv, dinaintea majorării capitalului social cu suma de 411.600 lei reprezentând 235.200 acţiuni.
Faţă de împrejurarea că instanţa corect a constatat valabilă plata acţiunilor cumpărate de reclamant pentru cele 58 acţiuni din prima etapă de subscriere şi pentru cele 67.178 acţiuni din cea de-a doua etapă de subscriere, şi având în vedere că prin acţiunea introductivă reclamantul nu a formulat un capăt de cerere privind constatarea structurii capitalului social şi nesolicitând judecarea în contradictoriu cu acţionarul majoritar N.C.D., competenţa stabilirii structurii acţionariatului revine Consiliului de Administraţie şi nicidecum instanţei de judecată, astfel că motivul de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primit, urmând a fi respins.
Recurentul reclamant a invocat şi faptul că instanţa de apel a depăşit limitele sesizării, motiv pe care l-a încadrat în art. 304 pct. 6 C. proc. civ., şi a susţinut că nu a cerut o verificare a legalităţii subscrierii făcute de N.C.D., deşi instanţa a reţinut că acţiunile se prezumă a fi legal subscrise.
Prin art. 304 pct. 6 C. proc. civ., este sancţionată încălcarea de către instanţă a principiului disponibilităţii în virtutea căruia reclamantul este cel care stabileşte limitele judecăţii prin obiectul cererii de chemare în judecată.
În acest sens art. 129 alin. (6) C. proc. civ., stipulează că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Obiectul cererii de chemare în judecată în cauza de faţă, l-a constituit constatarea nulităţii absolute a deciziei Consiliului de Administraţie nr. 2472 din 23 septembrie 2008 şi constatarea calităţii reclamantului de acţionar cu o participare la capitalul social de 9,527 %, cu cheltuieli de judecată.
Văzând Decizia Consiliului de Administraţie, Curtea constată că instanţa de apel s-a pronunţat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, întrucât nu poate proceda la constatarea calităţii de acţionar a reclamantului cu o participare de 9,527 %, decât cunoscând şi având certitudinea structurii acţionariatului şi atâta timp cât reclamantul nu a înţeles să se judece în contradictoriu şi cu acţionarul majoritar în contextul stabilirii acţionariatului după majorare, instanţa s-a încadrat în limitele învestirii sale neputând fi sancţionată pentru încălcarea principiului disponibilităţii, reclamantul nefiind singurul acţionar al societăţii, astfel că soluţia pronunţată de instanţa de apel este la adăpost de orice critică, aceasta statuând corect asupra prezumţiei de legalitate a cumpărării acţiunilor de către acţionarul majoritar.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC C. SA Braşov Curtea va respinge motivul întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raport la art. 1093 şi 1533 C. civ., precum şi la art. 21 şi 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prin care pârâta a invocat nelegalitatea efectuării plăţii acţiunilor subscrise de către reclamant, cu motivarea că este puţin probabil ca D.I. să fi fost mandatar al reclamantului, situaţie faţă de care acesta din urmă şi-ar mări portofoliul de acţiuni fără a fi plătit.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reglementează modificarea deciziei atacate dacă aceasta a fost lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii, reclamantul invocând încălcarea art. 21 şi 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi 1533 C. civ.
Conform art. 1533 C. civ., mandatul poate fi expres sau tacit şi primirea mandatului poate fi tacită sau să rezulte din executarea lui din partea mandatarului, iar potrivit art. 1093 C. civ., obligaţia poate fi achitată de orice persoană interesată şi chiar de o persoană neinteresată, aceasta trebuind să lucreze în numele şi pentru achitarea debitorului sau în nume propriu fără a se subroga în drepturile creditorului.
Art. 21 din Legea nr. 31/1990 se referă la subscrierea acţiunilor în cazul constituirii societăţilor comerciale. Conform art. 212 alin. (1) C. proc. civ., societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii.
Faţă de textele legale invocate, Curtea constată că instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 1533 C. civ., privind mandatul, reţinând corect că martorul D.I. a acţionat în calitate de mandatar al intimatului reclamant, mandatul fiind tacit şi rezultând din însăşi executarea lui. De asemenea, nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 21 şi 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care se referă la îndeplinirea condiţiilor privind majorarea capitalului social şi de subscriere a acţiunilor în cazul constituirii societăţilor comerciale, faţă de împrejurarea că majorarea capitalului social nu a făcut obiectul litigiului iar subscrierea acţiunilor a fost făcută în condiţiile cerute de Decizia nr. 13 a Consiliului de Administraţie, care nu a fost anulată, fiind în vigoare.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 1093 C. civ., Curtea constată că nici acest motiv nu poate fi primit întrucât plata acţiunilor a fost făcută de mandatarul D.I., cum bine a reţinut instanţa de apel, conform regulilor mandatului, plata fiind efectuată către creditor, în cuantumul datorat, fiind îndeplinită obligaţia întocmai de către mandatar, în termen şi la sediul societăţii ca loc al plăţii.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile declarate atât de către reclamant cât şi de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul P.C.M. şi de pârâta SC C. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 107/ Ap din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3052/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3054/2010. Comercial → |
|---|
