ICCJ. Decizia nr. 3190/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3190/2010
Dosar nr. 34957/3/2008
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3641 din 4 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a respins acţiunea formulată de SC C.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA şi A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, activele disponibile ale societăţilor cu capital de stat sau cu capital majoritar de stat (din categoria acestora face parte prima pârâtă) pot fi vândute "la preţul negociat" între vânzător şi cumpărător. Pentru ca instanţa să poată obliga prima pârâtă la încheierea contractului de vânzare cumpărare ar fi necesar, în consecinţă, ca preţul să fie deja negociat la data sesizării instanţei. In lipsa stabilirii unui preţ prin negociere şi având în vedere că preţul este element esenţial al contractului de vânzare cumpărare, nu sunt îndeplinite cerinţele legii pentru admiterea acţiunii, iar hotărârea solicitată de reclamantă nu numai că ar fi contrară textului de lege menţionat mai sus, dar ar fi imposibil de pus în aplicare.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei A.V.A.S. să aprobe vânzarea, tribunalul a constatat că niciun text de lege nu prevede o asemenea aprobare. Cel mult, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 346/2004, A.V.A.S. trebuie să fie informat cu privire la adoptarea unei hotărâri a SC T. SA privind vânzarea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin decizia comercială nr. 176 de la 11 martie 2010, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC C.T. SRL, reţinând că cererile reclamantei privind cumpărarea activului nu s-au întemeiat pe Legea nr. 346/2004 (inclusiv cu prezentarea documentaţiei de atestare a regimului juridic cerut de articolele 3 şi 4 din lege) şi nici nu pot fi considerate ca fiind solicitări exprese (aşa cum prevede art. 12 alin. (1) lit. b ), ci mai degrabă echivoce; în aceste condiţii, susţinerile întemeiate pe articolele 1303 - 1304 C. civ. şi argumentele apelantei reclamante, sprijinite pe înscrisurile examinate în precedent, nu sunt de natură a face dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege pentru obligarea pârâtei SC T. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului, cel puţin sub aspectul existenţei unui raport de evaluare, a preţului activului şi a adoptării unei hotărâri a Adunării generale şi Consiliului de administraţie.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare astfel cum a fost formulată. Motivul de nelegalitate invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a articolului 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004.
înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, în următoarele condiţii: (…)
b) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, (..), încheiate (..) cu societăţile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului (..), la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părţi, după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către locatar/ asociat. (...) în cazul depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către beneficiarii prezentelor dispoziţii, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părţi suficientă pentru rezolvarea formalităţilor legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
Noţiunea de activ disponibil la care se referă articolul anterior menţionat este descris la art. 13 din acelaşi act normativ, fiind considerate active unităţile de producţie, subunităţile, secţiile, spaţiile comerciale, spaţiile de cazare ori alte bunuri de acelaşi gen din patrimoniul unei regii autonome, societăţi/companii naţionale, precum şi al unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, ce pot fi organizate să funcţioneze independent (alin. (1)), iar, în înţelesul aceleiaşi legi, se consideră active disponibile activele care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:
a) nu sunt utilizate de regiile autonome, societăţile/companiile naţionale sau de societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care le deţin pentru o perioadă de cel puţin 3 luni;
b) se află în conservare pentru o perioadă mai mare de un an;
c) activele închise operaţional, numai în cazul prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. e).
Dreptul prioritar, aşa cum a fost stabilit de Legea nr. 346/2004, are un domeniu de aplicare bine determinat în sensul că:
- actul juridic proiectat să fie o vânzare-cumpărare;
- vânzarea-cumpărarea să privească un activ disponibil al unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat;
- activul disponibil să fie proprietatea unei societăţi cu capital majoritar de stat.
La momentul depunerii solicitării de cumpărare a activului Restaurant Cernica de către locatarul SC C.T. SRL, respectiv 19 decembrie 2005, intimata - pârâtă SC T. SA era societate comercială cu capital majoritar de stat, figurând în planul de privatizare al A.V.A.S. cu o cotă de participare a Statului de 69,27% (fila 38 dosar fond).
Activul Restaurant Cernica, situat în cadrul Complexului Cernica, comuna Pantelimon, proprietatea intimatei SC T. SA, a fost dat în folosinţa recurentei - reclamante prin contractul de închiriere nr. 13200 de la 11 decembrie 1990 pentru o perioadă de 5 ani ( fila 10 dosar fond), prelungit la data de 01 ianuarie 1996 pentru o perioadă de 10 ani (fila 11 dosar fond ) şi ulterior pentru o perioadă de 5 ani, începând cu 1 iulie 2006 până la data de 30 iunie 2011 (filele 13-15 dosar fond).
Faţă de data încheierii contractului de închiriere, este evident că activul Restaurant Cernica nu a fost utilizat de SC T. SA încă din anul 1990, fiind, astfel, îndeplinită condiţia prevăzută de art. 13 litera a din Legea nr. 346/2004, condiţiile impuse de acest articol fiind alternative şi nu cumulative.
Rezultă, aşadar, că societatea reclamantă a probat îndeplinirea situaţiei premisă relevată de actul normativ menţionat, dovedind apartenenţa sa la categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, caracterul disponibil al activului (acesta fiind închiriat reclamantei, nefiind folosit de pârâtă), calitatea pârâtei de societate comercială cu capital majoritar de stat ( aceasta nefiind contestată), fiind, astfel, îndeplinite cele trei condiţii cumulativ impuse de Legea nr. 346/2004, art. 12 instituind obligaţia locatorului de a înstrăina activul la solicitarea locatarului şi nu un drept de opţiune.
În ceea ce priveşte preţul la care urmează a fi vândut activul, Înalta Curte reţine că acesta este determinabil şi se va stabili prin negociere conform raportului de evaluare întocmit de SC I. SA (filele 20- 40 dosar fond), cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 346/2004.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor în cadrul procesului de privatizare la nivelul 2010 nu aduce atingere patrimoniului SC T. SA, aceasta având obligaţia de a curs solicitării reclamantei şi în prezent, deoarece data naşterii obligaţiei de înstrăinare este anterioară declanşării procesului de privatizare.
Faţă de prevederile art. 14 alin. (1) din legea nr. 346/2004, potrivit cărora „adunările generale şi consiliile de administraţie ale regiilor autonome, precum şi ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat vor adopta hotărâri privind vânzarea activelor aflate în situaţia prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 346/2004” şi faţă de faptul că dovada plăţii integrale a acţiunilor deţinute de A.V.A.S. la SC T. SA nu face şi dovada finalizării procesului de privatizare (a se vedea în acest sens şi adresa nr. 1923 de la 3 februarie 2010 din care rezultă menţinerea în derulare a contractului până la îndeplinirea tuturor clauzelor contractuale), Înalta Curte va dispune admiterea acţiunii şi în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Constatând că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile legale (art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 34672004), Înalta Curte reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 176 din 11 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică decizia recurată, admite apelul, schimbă în tot sentinţa nr. 3641 din 4 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială şi, pe fond, admite acţiunea, obligă pârâtele să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru activul imobil, Spaţiu Restaurant Cernica, situat în cadrul Complexului Cernica, comuna Pantelimon, judeţ Ilfov la preţul ce urmează a fi negociat conform raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea intimatelor la plata sumei de 6.662,33 lei cheltuieli de judecată în favoarea SC C.T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 176 din 11 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică decizia recurată, admite apelul, schimbă în tot sentinţa nr. 3641 din 4 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, şi, pe fond, admite acţiunea, obligă pârâtele să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru activul imobil, Spaţiu Restaurant Cernica, situat în cadrul Complexului Cernica, comuna Pantelimon, judeţ Ilfov la preţul ce urmează a fi negociat conform raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei. Obligă intimatele la plata sumei de 6.662,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3187/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3203/2010. Comercial → |
|---|
