ICCJ. Decizia nr. 3224/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3224/2010
Dosar nr. 26244/3/2008
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. 4592/302/2008, reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL Balş, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 180.000 lei plată nedatorată, rezoluţiunea contractului din 21 iunie 2007 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 21 iunie 2007 având ca obiect activităţi de transport al salariaţilor, materialelor şi utilajelor societăţii de la sediu la punctele de lucru din ţară, că la 25 iunie 2007 pârâta a emis factura pentru întreaga valoare a contractului, respectiv 180.000 lei, sumă ce a fost achitată la 04 iulie 2007 ca plată în avans pentru viitoarele prestaţii pe care urma să le efectueze pârâta, că din data de 21 iunie 2007 până la 06 martie 2008 pârâta nu a efectuat niciun transport din cele care tăceau obiectul contractului, astfel că suma achitată reprezintă o plată nedatorată, iar la 14 martie 2008 a convocat pârâta la conciliere directă pentru data de 04 aprilie 2008, însă nu s-a prezentat nicio persoană din partea acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 4542 din 20 iunie 2008 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată sub nr. 26244/3/2008 pe rolul Secţiei a VI-a Comercială.
Pe parcursul derulării procesului, reclamanta a depus la dosar contractul de cesiune de creanţă încheiat cu SC A.C.M.O.T. SRL, prin care au fost cedate cesionarului toate creanţele de natură comercială precum şi toate accesoriile decurgând din contractele şi facturile comerciale existente între SC P.P. SRL şi SC E. SRL, notificarea cesiunii de creanţă către debitorul cedat şi dovada comunicării acesteia.
S-a reţinut de către tribunal că în baza contractului de cesiune de creanţă a fost transmisă cesionarului SC A.C.M.O.T. SRL calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Prin sentinţa comercială nr. 5797 din 09 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că între pârâta SC E. SRL în calitate de prestator şi SC P.P. SRL în calitate de beneficiar s-a încheiat pe durată nedeterminată începând cu data de 20 mai 2007, contractul de prestări servicii nr. 3 având ca obiect transportul salariaţilor beneficiarului de la sediu la punctele de lucru din ţară (la şantiere) şi transportul materialelor şi utilajelor la şantierele deschise de beneficiar la solicitarea acestuia. Tribunalul a respins ca nefondate susţinerile reclamantei privind încheierea contractului la data de 21 iunie 2007 întrucât în cuprinsul facturii fiscale din 26 mai 2007 emisă pentru suma de 180.000 lei, semnată atât de reprezentantul pârâtei cât şi de reprezentantul reclamantei, se menţionează data contractului ca fiind 20 mai 2007; în factura fiscală din 06 noiembrie 2007 semnată de reprezentanţii ambelor părţi, este menţionată ca dată a încheierii contractului tot 20 mai 2007, iar din înscrisuri rezultând că pârâta a emis factura fiscală din 26 mai 2007 pentru suma de 180.000 lei reprezentând preţul prestaţiilor conform contractului, factura fiind acceptată la plată de către reclamantă, fapt pentru care nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei în sensul că suma de 180.000 lei a fost achitată cu titlu de avans, întrucât în cuprinsul facturii fiscale nu se face nicio menţiune în acest sens, iar prin contract nu s-a prevăzut plata vreunei sume cu titlu de avans.
S-a mai reţinut că reclamanta, căreia îi revenea sarcina de a face dovada susţinerilor sale conform art. 1169 C. civ, nu a produs nicio probă din care să rezulte că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, pentru a fi îndreptăţită să invoce excepţia de neexecutare a contractului şi rezoluţiunea acestuia, nefiind îndeplinite condiţiile plătii nedatorate.
împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea acţiunii, obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 180.000 RON reprezentând plată nedatorată, rezoluţiunea contractului din 21 iunie 2007 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2010 a respins apelul reclamanta SC A.C.M.O.T. SRL Buftea reţinându-se în esenţă că prima instanţă în mod corect a apreciat probele administrate în cauză pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată conform principiului repartizării aleatorii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, stabilindu-se termenul de judecată la 22 iunie 2010.
Ulterior promovării căii de atac a recursului a fost calculată taxa judiciară de timbru în sarcina recurentei, în mod diferenţiat, având în vedere că obiectul acesteia este evaluabil în bani, fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, astfel că pentru recurenta reclamantă s-a calculat o taxă judiciară de timbru, în sumă de 2.611,7 lei şi un timbru judiciar în valoare de 3,5 lei
La data de 22 iunie 2010, recurenta a formulat o cerere de ajutor public judiciar solicitând scutirea sau eşalonarea taxei judiciare de timbru pe o perioadă de 12 luni stabilită în sumă de 2.611,7 lei, invocând ca temei de drept O.U.G. nr. 51/2008.
Iar, la data de 22 iunie 2010 prin încheierea din camera de consiliu s-a respins ca inadmisibilă cererea de ajutor public judiciar reţinându-se că recurenta nu face parte din categoria persoanelor care beneficiază de facilitatea prevăzută expres de O.U.G. nr. 51/2008, ce vizează în exclusivitate persoanele fizice, neputând fi extinse prin analogie la persoanele juridice, societăţile comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990, cărora le sunt aplicabile alte dispoziţii legale.
Ca urmare a respingerii cererii de ajutor public formulată de recurentă, Înalta Curte a repus cauza pe rol şi prin încheierea de şedinţă din 22 iunie 2010 s-a dispus citarea recurentei-reclamante cu menţiunea să depună o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.611,5 lei, acordându-se termen de judecată a recursului la data de 12 octombrie 2010.
La termenul de astăzi, Înalta Curte din oficiu, a invocat excepţia netimbrării recursului şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiaşi articol alin. (3) din aceeaşi lege neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.611,5 lei şi un timbru judiciar în valoare de 3,15 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu menţiunea timbrării, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 34 dosar recurs.
Cum recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a recursului, înalta Curte urmează să aplice sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menţionat şi să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A.C.M.O.T. SRL Buftea împotriva deciziei nr. 20 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3223/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3229/2010. Comercial → |
|---|
