ICCJ. Decizia nr. 3223/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3223/2010
Dosar nr.7156/101/2008
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 705 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.C.S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva pârâtei SC C.D. SA Târgu Jiu dispunându-se anularea facturii din 21 august 2008 pentru suma de 1.748,05 lei rămânând de plată diferenţa de 104.421,47 lei contravaloare energie electrică.
A fost respinsă cererea cu privire la anularea notei de constatare din 10 iulie 2008 şi a facturii din 21 august 2008.
Pârâta a fost obligată la 145,80 lei cheltuieli de judecată.
În motivare instanţa a reţinut că în urma controlului efectuat la 10 iulie 2008 de reprezentanţii pârâtei SC C.D. SA, prin nota de constatare din 10 iulie 2008, s-a reţinut că reclamanta consuma energie electrică din reţeaua pârâtei, în mod fraudulos, prin 3 conductoare, fără a avea contract de furnizare energie electrică.
S-a reţinut din expertiza tehnică întocmită în cauză că linia electrică aeriană, L.B. racord tratare apa Halânga aparţine pârâtei şi alimentează un post de transformare ce aparţine întreprinderii miniere Mehedinţi. Postul de transformare este alimentat din linia electrică aeriană L.K. Balta şi aparţine de întreprinderea minieră Mehedinţi şi nu de R.A.A.N. - sucursala R.T., iar în urma refacerii traseului consumului de energie electrică descris prin nota de constatare, s-a reţinut că se sustrăgea energie electrică din reţeaua pârâtei, energia electrică consumată de reclamantă ajungând din reţeaua pârâtei, fără contorizare, în reţeaua SC E. SA şi de aici la reclamantă. Energia electrică consumată de reclamantă în modul descris nu era contorizata şi nu a fost plătită pârâtei.
Referitor la perioada de recalculare a consumului fraudulos, s-a apreciat că potrivit art. 142 alin. (4) din H.G. nr. 1007/2004, este de 6 luni, pentru ceilalţi consumatori, alţii decât cei casnici.
A fost înlăturată susţinerea reclamantei în sensul că racordul la energia electrică consumată fraudulos s-a realizat în baza procesului verbal din 02 iunie 2008 încheiat cu SC E. SA, întrucât acest proces verbal se referă la montarea contorului de energie electrică şi nu la racordul efectiv, iar potrivit declaraţiei martorului Ş.I., cablul prin care se alimenta cu energie electrică reclamanta se găsea în zonă înainte de data invocată de reclamantă ca dată a racordului; intervalul de recalculare cuprinde, potrivit procedurii operaţionale-cadru trimiteri la legislaţia în vigoare, conform art. 10 pct. 1 lit. c), respectiv la art. 142 alin. (4) din H.G. nr. 1007/2004, o perioadă de 6 luni, în situaţia consumului fraudulos, consum ce a fost dovedit în cauză.
Prin urmare, atâta timp cât consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabileşte în sistem pauşal, potrivit art.142 alin. (1) din H.G. nr. 1007/2004.
Cum din declaraţiile de martori audiaţi în cauză, precum şi din susţinerile reclamantei, rezultă că acei consumatori găsiţi la fata locului, au funcţionat în perioada celor 6 luni de calcul a prejudiciului, fără a se putea măsura cu exactitate durata de funcţionare a acestora, în atare condiţii instanţa a procedat la calculul energiei consumate, conform sistemului pauşal, luând în calcul duratele de utilizare normate, pe tipuri de receptoare şi ramuri industriale.
S-a apreciat că în perioada de calcul a consumului de energie electrică au funcţionat două grupuri electrogene ce au produs energie electrică conform bonurilor de consum existente la dosarul cauzei, într-o cantitate de 3.537,6 kwh, contravaloarea energiei electrice produsă în acest mod fiind de 1.748,05 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC A.C.S. SA Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 245 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a fost admis apelul reclamantei, a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că s-a dispus anularea facturii din 21 august 2008 pentru suma de 101.272,63 lei, rămânând de plată diferenţa de 3.148,84 lei contravaloare energie electrică. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost obligată pârâta intimată la suma de 1.700,3 cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în considerente, în esenţă, că tribunalul a calculat eronat energia electrică pentru ultimele 6 luni, din ansamblul probatoriilor efectuate în cauză rezultând că alimentarea frauduloasă a reclamantei nu s-a putut face anterior datei de 2 iunie 2008 (data montării contorului de energie electrică); având în vedere şi concluziile raportului de expertiză instanţa de apel a dispus anularea facturii din 21 august 2008 pentru suma de 101.272,63 lei rămânând de plată diferenţa de 3.148,84 lei, contravaloare energie electrică consumată fraudulos de la pârâtă anterior datei de 02 iunie 2008.
Împotriva deciziei pronunţate în apel pârâta a declarat recurs susţinând critici de netemeinicie în ceea ce priveşte probele administrate în cauză vizând consumul fraudulos de energie electrică, calculul prejudiciului pentru energia electrică consumată fraudulos care nu poate fi stabilit decât în sistemul pauşal.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art.3021 alin.(1) lit. c) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct.8 şi 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, se constată că argumentele aduse în dezvoltarea motivelor de recurs nu pot fi încadrate în aceste texte de lege şi nici în alte motive de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum criticile vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC C.D. SA Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 245 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, conform art. 302 alin.(1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3217/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3224/2010. Comercial → |
|---|
