ICCJ. Decizia nr. 323/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 323/2010
Dosar nr. 4772/62/2008
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanţii H.Şt., B.C., O.I. şi B.V. au solicitat în contradictoriu cu SC M.S. SCM să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori ţinută la data de 5 decembrie 2005 prin care s-a hotărât menţinerea chiriilor pentru spaţiile comerciale la valoarea de la acea dată, cu motivarea că pe ordinea de zi înscrisă în convocatorul publicat nu a figurat un astfel de obiectiv.
Potrivit reclamanţilor hotărârea a cărei nulitate se solicită a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005.
În faţa instanţei de fond au formulat cereri de intervenţie în interes propriu P.A., P.G., C.G., B.F., T.R. şi L.M., care au solicitat instanţei de fond să constate valabilitatea hotărârii atacate şi că hotărârea şi-a produs efectele prin încheierea în mod legal a contractelor asupra spaţiilor deţinute de intervenienţi. În sprijinul susţinerilor privind menţinerea hotărârii A.G.O.A., intervenienţii au invocat excepţiile tardivităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, motivat de faptul că aceştia au luat parte la adunarea generală şi au votat pentru acest punct de pe ordinea de zi.
Sentinţa nr. 2365 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială.
Tribunalul a analizat cu precădere excepţiile invocate de intervenienţii în interes propriu şi a reţinut faţă de prevederile Legii nr. 1/2005, art. 44 alin. (3), că hotărârile adunării generale contrare legii şi actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în registrul comerţului de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală. În continuare tribunalul a reţinut că reclamanţii au fost prezenţi la şedinţa adunării generale a cărei hotărâre o contestă şi că au votat „pentru”, aşa încât în temeiul dispoziţiilor legale enunţate a stabilit că aceştia nu au calitatea de a ataca hotărârea A.G.O.A.
Tribunalul a reţinut ca fiind întemeiată şi excepţia tardivităţii cererii ca urmare a depăşirii termenului de 15 zile socotit de la data menţionării în Registrul Comerţului a hotărârii adunării generale, conchizând că prin admiterea celor două excepţii o analiză a fondului cauzei ar fi de prisos.
În consecinţă, s-au admis în parte cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii C.G., B.F., T.R., P.A., L.M.; s-au admis excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi tardivităţii cererii formulate de intervenienţi; s-a respins acţiunea reclamanţilor H.Şt., B.C., O.I. şi B.V. formulată împotriva pârâtei SC M.S. SCM Braşov precum şi restul pretenţiilor formulate de intervenienţi.
Apelul. Decizia nr. 47 din 21 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Împotriva sentinţei nr. 2365 pronunţată de Tribunalul Braşov au declarat apel reclamanţii H.Şt., B.C., O.I. şi B.V. solicitând Curţii de Apel Braşov să desfiinţeze sentinţa criticată şi să trimită cauza pentru judecarea în fond a litigiului.
În esenţă, apelanţii au susţinut că acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă şi că poate fi introdusă de orice persoană interesată. Autorii apelului şi-au motivat interesul în promovarea acţiunii arătând că au realizat consecinţele păgubitoare pentru societate şi nelegalitatea votului după ce s-a ţinut A.G.O.A. Au precizat, totodată, că au introdus acţiunea în scopul de a obţine restabilirea legalităţii prin declararea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale.
Apelanţii au criticat soluţia şi pentru motivul că instanţa de fond a admis cererile de intervenţie pe care apoi le-a respins deşi o cerere de intervenţie în interes propriu este o adevărată cerere de chemare în judecată care nu poate cuprinde doar excepţii astfel că în opinia acestora cererile trebuiau respinse iar nu admise în parte.
Soluţionând apelul, Curtea a reţinut prin decizia nr. 47 din 21 mai 2009, că reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale ordinare a membrilor cooperatori din data de 5 decembrie 2005 pe considerentul că s-au încălcat prevederile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005 întrucât problema menţinerii chiriilor la valoarea actuală nu a figurat pe ordinea de zi înscrisă şi explicitată în convocator. În opinia Curţii de Apel acest motiv vizează ordinea publică şi nelegalitatea convocării.
În continuare s-au citat dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 care, potrivit Curţii de Apel, nu fac distincţie între felurile nulităţii invocate. În lipsa acestei distincţii, s-a apreciat că instanţa de fond trebuia să ţină seama de natura interesului ocrotit. În privinţa calităţii procesuale a reclamanţilor apelanţi s-a stabilit că aceştia au calitate procesuală activă întrucât acţiunile în nulitate pot fi introduse de către oricine are un interes legitim. Cu această motivare cele două excepţii, a lipsei calităţii procesuale active şi a tardivităţii introducerii acţiunii, în opinia Curţii de Apel au fost greşit admise astfel că în temeiul art. 297 C. proc. civ., apelul reclamanţilor a fost admis, iar sentinţa nr. 2365 din 10 decembrie 2008 a fost desfiinţată în parte în sensul respingerii excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a tardivităţii formulării acţiunii, invocate de intervenienţi. Celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la respingerea cererilor de intervenţie formulate de intervenienţi au fost păstrate cu argumentul că intervenienţii nu au declarat apel.
Recursurile. Motivele de recurs.
Împotriva deciziei nr. 47 din 21 mai 2009 au declarat recurs intervenienţii C.G., B.F. şi T.R. Separat de cei trei intervenienţi în nume propriu au declarat recurs P.A., L.M. şi P.G.
Prin ambele recursuri, intervenienţii au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat modificarea deciziei criticate şi, în fond, menţinerea sentinţei fondului ca fiind legală şi temeinică.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenţii intervenienţi au criticat soluţia Curţii de apel sub cuvânt că s-au aplicat greşit dispoziţiilor art. 44 pct. 3 din Legea nr. 1/2005 prin care se statuează atât termenul în care se poate cere anularea unei hotărâri a adunării generale cât şi persoanele care pot fi titularele acţiunii în anulare. Au mai susţinut recurenţii că instanţa de apel a ignorat dovezile de la dosar din care rezultă împrejurarea că reclamanţii intimaţi au fost prezenţi la data când s-a ţinut adunarea generală, că au votat împotrivă şi că au promovat acţiunea pentru anularea adunării generale a acţionarilor cu depăşirea termenului de 15 zile stipulat de articolul 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.
Respingerea excepţiilor tardivităţii şi a lipsei calităţii procesual active a fost considerată de recurenţi ca fiind greşită cu atât mai mult cu cât unii dintre reclamanţi sunt membri ai consiliului de administraţie şi aveau obligaţia să vegheze la legalitatea hotărârilor adoptate.
În fine, au susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, tardivitatea intervine indiferent de motivele de nulitate invocate şi întrucât legea nu distinge între felurile nulităţilor nici cel ce interpretează nu trebuie să distingă.
Recursurile sunt fondate.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere .. pct. (9) „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Argumentele aduse de recurenţi în sprijinul motivului de nelegalitate invocat vizează ipoteza a doua a punctului 9 ceea ce înseamnă că au supus spre analiză modul în care instanţa de apel a aplicat textele de lege care vizează acţiunea în anularea hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori.
Precizări utile.
I - Înainte de a examina dacă textele de lege la care a recurs instanţa de apel au fost încălcate în litera şi spiritul lor şi dacă au fost aplicate greşit trebuie observat că litigiul de faţă se supune Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Această lege are un domeniu restrâns de aplicare care se adresează cooperaţiei, sector specific al economiei care funcţionează prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial şi naţional.
2. Legea nr. 1/2005, aplicabilă în speţă, a reglementat detaliat în capitolul III secţiunea 1, normele aplicabile „actelor” care materializează această voinţă, hotărârile adunării generale, şi limitele în care se manifestă voinţa socială.
În acest context, pornind de la faptul că hotărârea adunării generale nu este un act juridic unilateral şi niciun contract între acţionari, ci, mai degrabă un act juridic sui generis, dar care nu scapă controlului de legalitate care se realizează în condiţiile Legii nr. 1/2005, se vor lua în examinare dispoziţiile legale puse în discuţie de recurenţi.
II - Analiza recursurilor în raport de criticile formulate.
1. „Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în Registrul Comerţului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală” [(art. 44 alin. (3)].
Dispoziţiile citate constituie sediul materiei în privinţa exercitării căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor adunării generale a membrilor cooperatori din societăţile cooperative. Trebuie recunoscut faptul că textul limitează în timp, indiferent de motivele de nulitate invocate, posibilitatea de a ataca hotărârile adunării generale. A doua limitare vizează categoriile de persoane care pot promova o astfel de acţiune prin indicarea expresă a persoanelor care au participat la adunarea generală şi au votat împotrivă şi a persoanelor care nu au participat la adunarea generală.
În alte cuvinte, calitatea procesuală activă se verifică sub cele două aspecte: a) participarea sau neparticiparea la adunarea generală; b) votul „împotrivă” exprimat în adunarea generală, în cazul participării.
Deşi dispoziţiile analizate, calificate ca fiind speciale şi aplicabile într-un domeniu restrâns, se referă la acţiunile în anulare, în sensul acestui argument fiind dispoziţiile art. 44 alin. (5), (6) şi (7), instanţa de apel a extins dreptul de a ataca hotărârea adunării generale apreciind că interesul ocrotit este unul general iar acţiunea este imprescriptibilă.
Se poate observa că în raţionamentul său curtea de apel a recurs la natura interesului ocrotit, care, în adevăr, este un criteriu esenţial de delimitare a naturii nulităţii (absolute sau relative), pentru a ajunge la consecinţele juridice ale acestei delimitări care vizează atât termenul de promovare a acţiunii cât şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească titularii unei astfel de acţiuni.
Sub aspectul interesului ocrotit, instanţa şi-a însuşit afirmaţia potrivit căreia interesul este unul general fără să observe că chiar şi în acest caz, nu se poate recurge la un interes abstract al legii fără nicio legătură cu interesul propriu al reclamanţilor. Dând eficienţă acestor susţineri, instanţa de apel s-a îndepărtat de conţinutul normelor speciale aplicabile speţei şi de domeniul lor de aplicare.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte observă că interpretarea dată dispoziţiilor legale mai sus amintite este greşită de vreme ce nu s-a ţinut seama de faptul că Legea nr. 1/2005 prin derogare de la dreptul comun nu distinge asupra naturii nulităţii, ci stabileşte termenul de 15 zile înăuntrul căruia poate fi atacată hotărârea A.G.A., momentul de început al curgerii termenului fiind înregistrarea în Registrul comerţului. Raţiunea termenului se explică şi îşi găseşte fundamentul în celeritatea operaţiunilor, în stabilitatea şi siguranţa circuitului comercial, dar şi în natura interesului ocrotit prin lege în care interesul privat este de esenţa acestor societăţi.
Distinct de argumentele de mai sus care relevă depăşirea termenului de promovare a acţiunii de către intimaţi trebuie reţinut şi faptul că hotărârile adunării generale nu sunt acte de drept comun încheiate potrivit regulilor contractuale, prin acordul de voinţă al tuturor părţilor, ci sunt diferite de acestea întrucât naşterea lor se bazează pe principiul majorităţii. În acest sens Legea nr. 1/2005, instituie explicit principiul voinţei majorităţii prin art. 43, atunci când dispune că: „Hotărârile adunării generale a membrilor cooperatori luate în conformitate cu prevederile actului constitutiv şi ale prezentei legi sunt obligatorii pentru toţi membrii cooperatori, inclusiv pentru membrii cooperatori care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă”.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut că în această materie a nulităţii hotărârilor adunării generale, sunt situaţii în care prin lege s-a făcut distincţie între motivele de nulitate statuându-se expres acest lucru.
În măsura în care s-ar fi avut în vedere asimilarea hotărârii adunării generale cu un act juridic de drept comun, această distincţie nu ar fi fost necesară (în acest sens art. 132 L.S.C.). Cum Legea nr. 1/2005 nu conţine o reglementare expresă în acest sens, pentru argumentele arătate mai sus, distincţia făcută de instanţa de apel nu are fundament în dispoziţiile legale mai sus analizate (art. 43 şi 44) şi nici în regulile generale în materie la care a făcut trimitere.
În acest context al reglementării speciale numai neobservarea de către instanţa de apel a faptului că regimul nulităţii hotărârii adunării generale derogă de la regimul de drept comun al nulităţii actelor juridice a dus la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale mai sus analizate.
2. Aplicarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 implică cerinţa votului împotrivă.
Este necontestat faptul că intimaţii au votat „pentru” în adunarea generală din 5 decembrie 2005 astfel că aceştia nu sunt îndreptăţiţi să atace hotărârea adunării generale. Nici abţinerea de la vot nu îndreptăţeşte acţionarul la o astfel de acţiune, abţinerea reprezentând în realitate o achiesare tacită la problema supusă deliberării şi votului adunării generale.
Din acest punct de vedere respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a fost greşită şi tot greşit s-a procedat la schimbarea soluţiei pronunţată de prima instanţă.
Faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile intervenienţilor în nume propriu, iar decizia instanţei de apel va fi modificată în sensul dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de intervenienţii C.G., B.F., T.R., P.A.L.M., P.G. împotriva deciziei comerciale nr. 47/ Ap din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii H.Şt., B.C., O.I. şi B.V. împotriva sentinţei civile nr. 2365 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3011/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3622/2010. Comercial → |
|---|
