ICCJ. Decizia nr. 3241/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3241/2010
Dosar nr. 49020/3/2008
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11453 pronunţată la 19 octombrie 2009 în Dosarul nr. 49020/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea principală formulată de reclamantul S.C.R.W. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA Voluntari, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 05 martie 2007, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 31.494 euro, reprezentând 30% din preţul total de cumpărare, precum şi la plata sumei de 6.000 euro, reprezentând penalităţi şi a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată, luând act că nu se mai solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în raport cu clauzele contractuale convenite de părţi, corespondenţa acestora şi actele încheiate în executarea convenţiei, din 05 martie 2007 părţile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, sub forma promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, reclamantul asumându-şi obligaţia de a cumpăra un imobil, plătind preţul prestabilit la anumite termene, pârâtului revenindu-i obligaţia de a edifica imobilul până la un anume termen, de a-l preda şi a de a-l vinde reclamantului la preţul convenit.
Prin acţiunea principală şi cererea reconvenţională, părţile au solicitat, fiecare, constatarea rezoluţiunii contractului, pentru motivul neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către partea adversă, în condiţiile îndeplinirii propriilor obligaţii asumate potrivit dispoziţiilor art. 1021 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe comerciale a declarat apel pârâta - reclamantă SC I.D.C. SA solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi admiterii cererii reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 149 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admis apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei şi a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâtă, fiind constatată rezoluţiunea contractului sub semnătură privată nr. 65 din 5 martie 2007 încheiat de părţi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că reclamantul, iar nu pârâta, nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale asumate, cum au prevăzut părţile în contract, astfel că acţiunea formulată de reclamant trebuie apreciată a fi neîntemeiată, reclamantul neputând invoca propria culpă pentru a obţine rezoluţiunea contractului.
În ceea ce o priveşte pe pârâta s-a reţinut că aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, până la momentul la care reclamantul nu a mai înţeles să se prezinte pentru a-i fi predat imobilul şi pentru a plăti diferenţa de preţ, prin urmare, s-a admis cererea reconvenţională avându-se în vedere neîndeplinirea obligaţiilor de către reclamant justificând aplicarea sancţiunii rezoluţiunii contractului, potrivit pactului comisoriu de gradul IV prevăzut în art. 4 din contract.
Împotriva deciziei pronunţate în apel reclamantul a declarat recurs criticând soluţia pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pe care nu l-a timbrat.
Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunţare pe excepţia netimbrării.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiaşi articol alin. (3) din aceeaşi lege neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.902,4 lei şi un timbru judiciar în valoare de 10 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurentele au fost legal citate cu menţiunea timbrării, aşa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 8 dosar recurs.
Cum recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menţionat şi să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.C.R.W. împotriva deciziei nr.149 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3238/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3246/2010. Comercial → |
|---|
