ICCJ. Decizia nr. 3238/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3238/2010
Dosar nr. 4038/114/2008
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 4038/114/2008 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta SC B. SA a chemat în judecată pârâta SC C.A. SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa se dispună anularea clauzelor contractuale cuprinse în contractul de furnizare/ prestare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare din 18 iulie 2008 încheiat de părţi şi anexele la contract referitoare la încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute în NTPA 001/2001, la obligarea realizării unei staţii de epurare – pre-epurare până la data de 01 august 2009, la încadrarea societăţii reclamante în gradul de risc 1 în anul 2008, la recunoaşterea dreptului reclamantei de încadrare a apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute în NTPA 002/2002 şi de obligare a pârâtei la operarea modificărilor solicitate.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat instanţei că a avut iniţial încheiat un contract de furnizare/ prestare servicii pe perioada nedeterminată cu R.A.M. Buzău.
După înfiinţarea Companiei de Apă Buzău, respectiv în luna mai 2008, a primit de la această societate comercială, în vederea semnării, contractul de furnizare/ prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare din 22 mai 2008, în cuprinsul căruia se prevedeau se prevedeau alte clauze decât cele cuprinse în contractul iniţial cu referire la respectarea indicatorilor de calitate, de stabilire a limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale.
Reclamanta a contestat şi obligaţia contractuală a realizării unei staţii de epurare – pre-epurare până la data de 1 august 2009, în condiţiile în care contractul a fost încheiat pe o perioadă de numai un an şi anume 1 iulie 2008 – 1 iulie 2009 şi a susţinut că în mod greşit pârâta a considerat că se impune încadrarea sa în grupa I de risc, această încadrare fiind făcută în urma prelevării de probe de la un punct de control la care deversează reziduuri şi o altă societate, SC B. SA.
Reclamanta, în fata instanţei de fond, a susţinut constant că nu se încadrează în aceste normative tehnologice şi că probele preluate de pârâtă nu au fost concludente fiind ridicate de la o pompă unde se deversează şi apele uzate ale SC B. SA.
La termenul din 6 martie 2009 pârâta Compania de Apă Buzău a invocat excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, arătând că acordul de racordare cuprins în anexa 4 la contractul părţilor este valabil doar un an de la data emiterii, astfel încât valabilitatea acestuia a expirat la data de 21 mai 2009.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care a avut mai multe obiective solicitate de părţi, printre care şi normativul de încadrare a apelor uzate tehnologice şi încadrarea în grupa de risc.
Prin sentinţa nr. 1565 din 11 noiembrie 2009 Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA Buzău în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA Buzău, a constatat nulitatea clauzelor contractuale din contractul din 18 iulie 2008 şi anexele aferente numai în ceea ce priveşte încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA nr. 001/2002 şi la încadrarea reclamantei în gradul I de risc şi a obligat pârâta la 1.845 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că între reclamanta SC B. SA, în calitate de utilizator şi pârâta SC C.A. SA Buzău, în calitate de operator, s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare - un contract similar fiind încheiat anterior între reclamantă şi operatorul R.A.M. Buzău - noul contract fiind perfectat ca urmare a constituirii societăţii comerciale SC C.A. SA Buzău.
Contractul de prestări servicii în baza acordului de racordare din 21 mai 2008 emis de pârâtă, s-a încheiat pe o perioadă de un an de la data emiterii, în cuprinsul căruia au fost prevăzute normativele tehnice privind modalitatea de alimentare cu apă şi de evacuare a apelor uzate de către reclamanta utilizatoare, în limitele NTPA 001/2002 privind apele tehnologice uzate deversate şi nu limitele prevăzute de NTPA 002/2002 precum şi încadrată în gradul I de risc. Ca urmare, reclamanta a fost încadrată în ceea ce priveşte apele uzate tehnologice deversate în limitele NTPA 002/2002, luându-se în considerare faptul că oraşul Buzău beneficiază de staţie de epurare, SC B. SA nefiind un poluator major, iar substanţele deversate fac parte din indicatorii generali ai apelor uzate.
S-a concluzionat că încadrarea reclamantei în grupa I de risc nu a fost făcută corect şi nu a avut la bază acte normative sau proceduri legale, pârâta neprezentând nici un studiu şi nici legislaţie după care a fost făcută încadrarea în grupa de risc.
Prima instanţă a mai reţinut că, urinare a expirării acordului de racordare ce a stat la baza încheierii contractului şi care a avut valabilitate de numai un an, s-a emis un nou acord, care a avut în vedere susţinerile reclamantei, probate prin expertiza tehnică efectuată în cauză, clauzele contractuale urmând a fi modificate în acest sens.
S-a înlăturat susţinerea pârâtei cum că acţiunea reclamantei a rămas lipsită de interes, întrucât aceasta se referă la modalitatea în care clauzele contractuale au fost înscrise în contractul părţilor pe anul anterior, având ca şi consecinţă tarife suplimentare pentru serviciile prestate de către pârâtă, deoarece subzistă interesul reclamantei în constatarea nulităţii clauzelor pentru contractul ajuns deja la termen, constând în recalcularea tarifelor pentru perioada în discuţie.
A concluzionat Tribunalul Buzău că principalul efect al constatării nulităţii este acela al retroactivităţii, clauzele constatate ca fiind nule socotindu-se a nu fi existat, astfel încât nu are nici o relevanţă că între părţi s-a încheiat un nou contract în care au fost cuprinse normative tehnologice în sensul celor solicitate de reclamantă, nulitatea operând asupra clauzelor în discuţie pe perioada în care contractul de furnizare/prestare servicii din 18 iulie 2008 a fost în fiinţă.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC C.A. SA Buzău, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că urmare a încheierii procesului verbal de conciliere, a obiecţiunilor formulate de intimata reclamantă SC B. SA Buzău la prevederile Anexei nr. 4 - Acordul de racordare, la data de 17 iulie 2008, privind contractul de furnizare încheiat cu apelanta - pârâtă, părţile au semnat atât acordul de racordare, cât şi contractul menţionat anterior, apelanta exprimându-şi astfel consimţământul privind încadrarea apelor uzate în limitele NTPA 001/2002, cu excepţia a 4 indicatori, pentru care s-au stabilit limitele convenite de părţi, astfel încât nu există motive de nulitate absolută sau relativă a clauzelor contractuale, contractul fiind legal întocmit şi exprimând voinţa părţilor.
A susţinut apelanta că soluţia s-a baza pe unui raport de expertiză prin care deşi s-a constatat că intimata deversează ape tehnologice uzate, că procesul de producţie influenţează calitatea acestora şi că apele uzate tehnologice conţin impurificatori cum ar fi: agenţi de ungere, uleiuri uzate, amestecuri de grăsimi vegetale şi minerale, produse petroliere, soluţii de degresare în vederea vopsirii, cuantificaţi prin analiza următorilor indicatori: PH, materii totale în suspensie – M.T.S., C.C.O.C.R., substanţe extractibile - SE, s-a concluzionat însă că încadrarea intimatei în grupa de risc I nu are la bază acte normative sau proceduri legale.
Apelanta a învederat că nu sunt corecte concluziile expertului privind neaplicarea Ordinului nr. 184/1997, pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu, deşi potrivit acestui act normativ bilanţul de mediu se realizează numai de Agenţia pentru Protecţia Mediului, tocmai pe baza acceptului de evacuare a apelor uzate emis de administratorul staţiei de epurare şi anume operatorul serviciului de canalizare epurare a apelor uzate - reprezentat în speţă de apelanta SC Compania de Apă SA.
S-a susţinut de către apelantă că s-au stabilit condiţiile de evacuare la reţeaua publică de canalizare a Municipiului Buzău, în conformitate cu prevederile art. 7 şi 18 din Legea apelor nr. 107/1996, art. 3 alin. (3) din Anexa II la H.G. nr. 188/2002, Autorizaţia de gospodărire a apelor din 14 ianuarie 2008 emisă de A.N.A.R. - Direcţia Apelor Buzău, art. 141 alin. (3) din H.C.L.M. nr. 57/2008, privind aprobarea Regulamentului Serviciului de Alimentare de Apă şi de canalizare, Legea nr. 417/2003, pentru ratificarea memorandumului de finanţare de Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin măsura I.S.P.A., O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu, cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, Ordinul M.M.G.A. nr. 31/1006 pentru aprobarea listei principalilor indicatori de calitate a apelor uzate evacuate în receptori înscrişi în actele de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor, emise pe categorii de folosinţă.
Apelanta a mai arătat că instanţa a omis faptul că programul de monitorizare clienţi potrivit căruia SC B. SA este încadrată în grupa I de risc este aprobat de către A.P.M. şi A.N.A.R. - Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, instituţii ale autorităţii centrale de stat cu atribuţii în acest sens, fiind nejustificată afirmaţia expertului cum că încadrarea intimatei în această grupă nu are la bază acte normative.
S-a mai susţinut că expertul a făcut confuzii cu privire la conţinutul şi emitentul acordului de racordare şi autorizaţiei de gospodărire a apelor fără a clarifica aceste aspecte, expertul considerând în mod eronat că autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 45/2007 este emisă de apelantă şi reţinând greşit că singurii indicatori impuşi intimatei reclamante ar fi fost P.H., M.T.S., C.C.O.C. şi S.E., deşi din Acordul de racordare nr. 440/2008 emis de apelantă şi însuşit sub semnătură de SC B. SA la 18 iulie 2008 rezultă că aceştia reprezintă numai o parte din cei 40 de indicatori monitorizaţi.
Prin decizia nr. 34 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
S-a reţinut că părţile din proces au încheiat contractul de furnizare - prestarea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare din 18 iulie 2008 - filele 46-53 dosar fond, contract însoţit de 3 anexe, care fac parte integrantă din acesta, la care intimata reclamantă a formulat obiecţiuni la data de 15.07.2008 - fila 36 dosar fond - cărora apelanta le-a răspuns cu adresa nr. 6982 din 16 iulie 2008, anterior semnării contractului.
Intimata reclamantă SC B. SA Buzău nu putea refuza încheierea acestui contract, deoarece nu ar fi mai beneficiat de serviciul de alimentare de apă şi canalizare şi nu şi-ar mai fi putut desfăşura activitatea, datorită poziţiei de monopol a apelantei, care este singurul operator economic prestator al acestui serviciu public, societatea intimată fiind somată cu adresele din 2 iulie 2008 şi din 16 iulie 2008 să încheie contractul, sub sancţiunea sistării furnizării apei şi a serviciilor de canalizare (filele 26-28 dosar apel şi respectiv fila 37 dosar fond).
Cum intimata a fost obligată să semneze contractul în forma tipizată,prestabilită,concepută de către apelantă, este nefondată critica formulată de aceasta din urmă privind imposibilitatea contestării clauzelor contractuale, în condiţiile în care intimata, prin reprezentanţii săi legali a semnat contractul nr. x/2008,deoarece intimata nu a avut posibilitatea altei opţiuni, propunerile sale de modificare a clauzelor contractuale fiind respinse.
Prima instanţă a admis în parte acţiunea intimatei reclamante, numai în privinţa clauzelor contractuale care vizau încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA nr. 001/2002 şi la încadrarea intimatei reclamantei în gradul I de risc, nu şi cu privire la obligaţia realizării unei staţii de epurare - pre-epurare până la 1 august 2009.
Cu privire la încadrarea contractuală eronată a apelor uzate tehnologice deversate de intimată în limitele NTPA 002/2002, se constată că acestea stabilesc limitele de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti, la evacuarea în receptorii naturali, însă intimata SC B. SA nu evacuează apele uzate direct în receptorii naturali (lacuri, râuri), ci este branşată la reţeaua de canalizare care transportă apele uzate la staţia de epurare municipală, fiind aplicabile în speţă NTPA 002/2002 care reglementează evacuarea apelor uzate în reţeaua de canalizare a localităţii, înainte de a fi trecute prin staţia de epurare municipală.
Astfel, Normativul NTPA-002/2002 privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare,ce reprezintă Anexa 2 a H.G. nr. 188/2002, se referă la calitatea apelor uzate care urmează să fie evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor, sau, după caz, în cele aparţinând unor agenţi economici industriali la care sunt racordate localităţile,dar şi la apele uzate care se descarcă direct în staţiile de epurare.
Potrivit art. 1 alin. (2) Normativul are ca scop stabilirea condiţiilor în care se acceptă evacuarea apelor uzate în receptorii menţionaţi la alin. (1), astfel încât să se asigure protecţia şi funcţionarea normală a acestora, precum şi protejarea mediului de efectele adverse ale evacuărilor de ape uzate,prevederile acestuia aplicându-se şi pentru obţinerea avizului de racordare, încheierea contractului de branşare/racordare şi de utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi obţinerea acceptului de evacuare între prestatorii, furnizorii/operatorii de servicii publice care au în administrare şi în exploatare sistemul de canalizare, denumiţi în Normativ operatori de servicii publice, şi utilizatorii de apă, denumiţi în acelaşi Normativ utilizatori,conform art. 2 lit. e).
Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002 ce reprezintă Anexa 3 a H.G. nr. 188/2002 are drept scop stabilirea condiţiilor generale de calitate a tuturor categoriilor de ape uzate, înainte de evacuarea acestora în receptorii naturali, precum şi a valorilor limită admisibile ale principalilor indicatori de calitate ai acestor ape.
Astfel, în vederea protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului, evacuarea/descărcarea în receptorii naturali a apelor uzate orăşeneşti şi industriale, cu conţinut de substanţe poluante, se face numai în condiţiile respectării prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale acestui normativ, aşa cum rezultă din art. 1 din evocatul act normativ.
De altfel, la emiterea Acordului de racordare pentru anul 2009-2010 cu nr. 637 din 15 noiembrie 2009 - filele 32-37 dosar apel, apelanta pârâtă SC C.A. SA Buzău şi-a reconsiderat poziţia, stabilind monitorizarea pentru această perioadă, a indicatorilor prevăzuţi de NTPA 002/2002 în cazul intimatei SC B. SA Buzău, fiind vorba de 26 indicatori, spre deosebire de NTPA 001/2002, care impune 40 de indicatori.
Prin Protocolul încheiat la 5 iunie 2008 beneficiarii serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare care au dezbătut condiţiile impuse de către apelanta SC C.A. SA Buzău în privinţa deversării de către operatorii industriali a apelor uzate în sistemul de canalizare al municipiului Buzău, s-a stabilit că aceştia trebuie să respecte standardul prevăzut de NTPA 002/2002, conform dispoziţiilor H.G. nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, acesta fiind standardul înscris în caietul de sarcini pentru procedura concesionării activităţii serviciului de furnizare apă şi canalizare de către concedentul Consiliul Local Buzău, caiet de sarcini aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului nr. 57/2008.
Prin impunerea operatorilor industriali a obligaţiei de a se conforma Normativului NTPA 001, apelanta a încălcat atât prevederilor H.G. nr. 188/2002, dar şi pe cele ale H.C.M.L. nr.57/2008, nefiind abilitată sa stabilească un alt standard de conformare decât cel prevăzut în documentele menţionate anterior, care se coroborează cu autorizaţiile de gospodărire a apelor emise pentru fiecare operator economic beneficiar al serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, mai ales că toate acordurile de investiţii s-au eliberat operatorilor industriali din Buzău pentru NTPA 002/2002, în acest sens fiind întocmite şi acordurile de racordare anterioare anului 2008.
Faţă de aceste considerente, se constată că este nefondată critica apelantei care vizează constatarea nulităţii clauzelor contractuale din Anexa 4 a contractului 7063/2008, privind încadrarea apelor uzate tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA 001/2002, cu încălcarea prevederilor legale menţionate anterior.
În privinţa încadrării intimatei reclamantei în gradul I de risc, s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.E. că probele au fost prelevate de la punctul de control „poarta nr. 2 ” punct comun cu cel al SC B. SA Buzău, iar în urma înştiinţării intimatei de către apelantă, în baza BA nr. 91 din 10 aprilie 2008 că indicatorul C.C.O.C.R. are valoarea depăşită (276 mg/l faţă de 150 mg/l, cât avea intimata SC B. SA încadrarea) aceasta a încunoştinţat apelanta că nu era posibilă depăşirea concentraţiei acestui indicator de către ea, întrucât nu a utilizat şi nu utilizează în procesul de fabricaţie substanţe care să mărească., concentraţia de C.C.O.C.R. în apa deversată, poluatorul cu această substanţă fiind operatorul SC B. SA.
Î n urma acestei corespondenţe, în vederea reglementării situaţiei, s-a încheiat între părţile din prezentul litigiu procesul verbal din 24 aprilie 2008, prin care s-au stabilit puncte de colectare separate pentru cele două societăţi beneficiare a serviciilor furnizate de apelantă, punctul de recolectare „poarta nr. 2 ” s-a stabilit a fi punct de recoltare a probelor de analiză a apelor uzate menajere şi pluviale pentru SC B. SA, iar pentru intimata SC B. SA s-a convenit ca punct de recoltare a analizelor cel numit „turnătorie”, împrejurare confirmată de raportul de expertiză întocmit în cauză.
Din aceeaşi lucrare rezultă că analizele efectuate de un laborator terţ aparţinând Direcţiei Apelor Buzău - Ialomiţa nu au indicat nicio depăşire a indicatorului CCOCR de către intimata SC B. SA, încadrarea acesteia în grupa I de risc fiind eronat făcută, pe baza unor buletine de analiză care nu au înscris corect punctul de prelevare, poluarea provenind în principal de la SC B. SA.
Această situaţie rezultă şi din adresa din 08 decembrie 2009 - fila 38 dosar apel, prin care a înştiinţat intimata că a hotărât aplicarea prevederilor din noul Acord de racordare şi a procedat la stornarea serviciului 611 de canalizare Grupa. I de risc şi a penalităţilor aferente, pentru perioada iunie/ octombrie 2009.
În raportul de expertiză întocmit de expert inginer C.E. s-a menţionat că încadrarea în grupa de risc a unui furnizor de ape uzate se face printr-o estimare făcută pe parcursul unei perioade de timp, asupra pericolului pe care îl prezintă substanţa deversată, cât şi a probabilităţii procedurii riscului, procedura evaluării riscului fiind prevăzută de art. 16 şi 17 şi în Anexa 4 A din Ordinul nr. 184/1997, privind aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu.
Estimarea se face de către autoritatea de mediu competentă, însă din înscrisurile depuse la dosar şi cele prezentate expertului de către apelantă a rezultat că încadrarea în grupe de risc s-a făcut de fapt pentru diferenţierea tarifelor datorate pentru deversarea apelor uzate, cei încadraţi în grupe de risc plătind mai mult decât cei neîncadraţi.
Legislaţia în vigoare pentru determinarea gradului de risc reglementează această măsură pentru stabilirea mijloacelor de reducere a unei poluări semnificative a mediului-art. 16 din Ordinul 184/1997.
Evaluarea riscului este definită „ca un proces pentru identificarea, analizarea de către Banca Mondială şi controlarea pericolelor datorate prezenţei unei substanţe periculoase dintr-o instalaţie ” . Raportul din 1992 al Societăţii Regale a U.K. explicitează sensul definiţiei prezentate în Directiva Comisiei Europene 93/67/EEC, prezentând distinct componentele evaluării riscului: estimarea şi calcularea.
Potrivit Anexei 4 A la Ordinul 184/1997, evaluarea riscului implică o estimare (incluzând identificarea pericolelor, mărimea efectelor şi probabilitatea unei manifestări) şi calcularea riscului (incluzând cuantificarea importanţei pericolelor şi consecinţele pentru persoane şi/ sau pentru mediul afectat).
Evaluarea riscului nu se poate face decât printr-o lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice, atestate conform legii,prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere.
În cauză, nu există însă nici un raport sau altă lucrare care să evalueze riscul şi nicio analiză a gravităţii impactului asupra mediului, în condiţiile în care limita de 500 mg/ mc impusă de NTPA nu a fost depăşită niciodată,aşa cum reiese din buletinele prezentate şi depuse la dosar (filele 142-147 dosar fond), astfel încât încadrarea intimatei în gradul I de risc nu a fost corectă.
Expertul desemnat în cauză a concluzionat că majorarea tarifelor, prin schimbarea încadrării într-un grad superior de risc a beneficiarilor serviciilor de furnizare apă şi canalizare s-a făcut în scopul acoperirii cheltuielilor determinate de realizarea proiectului de reabilitare a staţiei municipale de epurare, soluţie care putea fi aplicată pentru poluatorii majori şi periculoşi.
Ca urmare, instanţa de apel a respins ca nefondat şi motivul de apel care vizează grupa I de risc în care a fost încadrată intimata prin contractul încheiat în 2008 cu apelanta, fără respectarea procedurii legale de evaluare a riscului.
Împotriva deciziei pronunţate în apel pârâta a declarat recurs criticând soluţia dată sub următoarele aspecte:
a) În mod eronat susţine expertul ca societatea pârâtă nu a aplicat prevederile Ordinului 184/1997 pentru aprobarea procedurii de realizarea a bilanţurilor de mediu, fără să ia în considerare faptul că potrivit actului normativ indicat bilanţul de mediu se realizează exclusiv de Agenţia pentru Protecţia Mediului tocmai pe baza acceptelor de evacuare a apelor uzate emise de administratorul staţiei de epurare, respectiv, operatorul serviciului de canalizare epurare a apelor uzate SC C.A. SA. Astfel cum a arătat şi în obiecţiunile formulate la raportul de expertiza cât şi pe parcursul desfăşurării expertizei, societatea pârâtă a stabilit condiţiile de evacuare la reţeaua publica de canalizare a municipiului Buzău în conformitate cu prevederile art. 7 si 18 din Legea nr. 107/1996 Legea apelor, art. 3 alin. (3) din anexa nr. 2 la H.G. nr. 188/2002, A.G.A. din 14 ianuarie 2008 emisa de A.N.A. Romane Direcţia Apelor Buzău Ialomiţa, art. 141 alin. (3) din H.C.L.M. Buzău nr. 57/2008 privind aprobarea regulamentului serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, Legea nr. 417/2003 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare dintre Guvernul României si Comisia Europeana privind asistenta financiara nerambursabila acordată prin Măsura I.S.P.A., O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, Ordinul M.M.G.A. nr. 31/2006 pentru aprobarea listei principalilor indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în receptori, înscrişi în actele de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor emise pe categorii de folosinţe, instanţa a omis că programul de monitorizare clienţi potrivit căruia SC B. SA este încadrata în grupa I de risc este aprobat de către Agenţia pentru Protecţia Mediului si de către A.N.A.R. Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, instituţii ale autorităţii centrale de stat cu atribuţii in acest sens.
b) Expertul considerând în mod eronat ca A.G. a apelor nr. 45/14.05.2007 este emisa de SC C.A. SA reţine faptul că singurii indicatori impuşi intimatei-reclamante ar fi P.H., M.T.S., C.C.O.C.R. şi S.E. Or, din simpla lecturare a acordului de racordare din 21 mai 2008 emis de pârâtă şi însuşit prin semnătură de SC B. SA în data de 18 iulie 2008 rezultă în mod clar că aceştia sunt doar o parte din indicatorii monitorizaţi, în total aceştia fiind 40.
Mai arată că reclamanta SC B. SA nu a făcut dovada existentei vreuneia din cazurile de nulitate absoluta sau relativă în ceea ce priveşte semnarea Acordului de Racordare din 21 mai 2008, acord emis în baza memoriului tehnic întocmit de intimată prin care, la data respectiva, susţinea faptul ca foloseşte apa în scop tehnologic, în procesul de producţie descris în aceeaşi fişă de prezentare şi declaraţie depuse la sediul pârâtei.
c) În ceea ce priveşte încadrarea apelor uzate descărcate de SC B. SA în sistemul public de canalizare în limitele NTPA 001 recurenta precizează că societatea pârâtă în anul 2008 avea dreptul de a presta serviciul public de canalizare numai în condiţiile stabilite de A.N.A.R. în cadrul autorizaţiei de gospodărire a apelor emisă de această instituţie. În acest sens arată pârâta avea obligaţia respectării sub sancţiunea pierderii autorizaţiei, a legii civile si penale a condiţiilor impuse prin autorizaţia din 14 ianuarie 2008 potrivit căreia „condiţiile ce vor fi impuse beneficiarilor de către SC C.A. SA trebuie sa ia în considerare prevederile NTPA-011,001,002 aprobate prin H.G. nr. 188/2002, Convenţie încheiată în anul 2003 între A.N.A.R. şi I.N.C.D.P.M.I.C.I.M. Bucureşti pentru aplicarea unitară a acestor acte normative ” .
De asemenea, solicită să se aibă în vedere şi adresa A.N.A.R. nr. D/1532/2003 privind încadrarea apelor uzate industriale din punct de vedere calitativ, în limitele impuse pentru indicatorii specifici lor, în conformitate cu NTPA 001 şi nu NTPA 002 întrucât, în ipoteza când ar fi impus beneficiarilor alte limite decât cele prevăzute de NTPA 001 societatea pârâtă ar fi pierdut autorizaţia cu consecinţa cea mai grava: imposibilitatea furnizării serviciului public de apă şi de canalizare pentru întreaga comunitate.
d) Interpretarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 107/1996 Legea apelor, conform căruia utilizatorii au obligaţia de a le respecta la evacuarea apelor uzate. în sistemul de canalizare, condiţiile stabilite de deţinătorul acestor reţele, condiţii preluate de operatorul de apa si canalizare din autorizaţia de gospodărire a apelor emisa de A.N.A.R. - Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, autoritate învestită cu puterea de stat, singura abilitată potrivit Legii nr. 107/1996 pentru a stabili limitele de încadrare a apelor uzate industriale. In concluzie, apreciază că gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apa, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea reglementărilor naţionale în domeniu, se realizează de Administraţia Naţionala «Apele Romane» prin direcţiile de ape din subordinea acesteia (art. 7 din Legea nr. 107/1996). Instituţia sus amintita stabileşte în ce condiţii se face acceptarea apelor uzate industriale în sistemul de canalizare, în limitele NTPA 001, astfel prin emiterea acordului de racordare către SC B. SA nu a făcut decât să respecte condiţiile impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 2/2008. Prin urmare societatea pârâtă nu are competenţa să stabilească alt standard de conformare decât cel prevăzut in H.G. nr. 188/2002, câtă vreme aceasta impunere provine de la singura autoritate învestită cu puterea de stat, abilitată potrivit Legii nr. 107/1996 pentru a stabili limitele de încadrare a apelor uzate industriale.
Faţă de cele de mai sus, recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile A.G.A. nr. 2/2008, emisă de A.N.A.R. şi aplicarea greşită a prevederilor art. 18 din Legea 107/1996 Legea apelor.
În drept recurenta invocă art. 304 art. 8 si 9, art. 7 si 18 din Legea nr. 107/1996, art. 141 alin. (3) din H.C.L.M. Buzău nr. 57/2008 privind aprobarea regulamentului serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, Legea 417/2003 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare dintre Guvernul României si Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Măsura I.S.P.A., O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului, O.U.G. 195/2005 privind protecţia mediului, Ordinul M.M.G.A. nr. 31/2006 pentru aprobarea listei principalilor indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în receptori, înscrişi în actele de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor emise pe categorii de folosinţe.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, având în vedere criticile formulate, le subsumează motivului de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că instanţa de apel a interpretat corect reglementările legale incidente cauzei, cu următoarele considerente:
Referitor la criticile vizând actele normative invocate de recurentă, Înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate întrucât, instanţa de fond a constatat legal şi temeinic concluziile şi răspunsurile la obiecţiunile raportului de expertiză dispus în cauză, astfel că încadrarea indicatorilor chimici ai apelor uzate deversate de reclamantă se vor face în limitele NTPA 002/2002 - normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor - în concordanţă cu legislaţia în vigoare şi cu reglementărilor impuse de A.N.A.R. În mod corect instanţele anterioare au stabilit că reclamanta nu evacuează apele uzate direct în receptorii naturali (lacuri, râuri), aceasta fiind branşată la reţeaua de canalizare care transportă apele uzate la staţia de epurare municipală. NTPA 002/2002 reglementează evacuarea apelor uzate în reţeaua de canalizare a localităţii, înainte de a fi trecute prin staţia de epurare municipală; prin urmare nu puteau fi folosite NTPA 001/202, aşa cum corect au stabilit celelalte instanţe având în vedere şi faptul că reclamanta prin procesul tehnologic pe care îl desfăşoară nu este un poluator major şi periculos, întrucât aceasta nu evacuează ape tehnologice - ape utilizate direct în procesele tehnologice cum ar fi soluţiile de tratamente de suprafaţă - fapt pentru care autorizaţia de gospodărire a apelor dată reclamantei a cuprins patru indicatori şi limitele acestora, conform actul normativ evocat.
Reglementarea legală europeană invocată de recurentă se referă la proiectul de reabilitare a staţiei de epurare Buzău realizat cu fonduri I.S.P.A. de la Uniunea Europeană, precum şi la modul de finanţare a acestuia, textul de lege evocat necuprinzând reglementări vizând gradul I de risc al societăţii (beneficiari potenţial poluatori). În acest sens, în mod legal au constatat instanţele inferioare că reclamanta nu a fost corect încadrată în grupa I de risc şi încadrarea nu are la bază acte normative sau proceduri legale. Că este aşa reiese din însăşi încadrarea în grupa I de risc a unui furnizor de ape uzate ce are în vedere o estimare tăcută pe parcursul unei perioade de timp asupra pericolului pe care îl reprezintă substanţa deversată, precum şi o probabilitate ca acesta să se producă. în acest context, în cauză, pârâta a depus documentaţie din cuprinsul căreia a rezultat că această încadrare în grupe de risc s-a făcut pentru a diferenţia tarifele pentru apele uzate, cei încadraţi în grupa I de risc plătind mai mult decât cei neîncadraţi, astfel scopul urmărit de pârâta a fost de a crea o modalitate de mărire a tarifelor pentru apa uzată, ceea ce înseamnă că pârâta nu a încadrat legal pe reclamantă în gardul I de risc, în funcţie de poluarea semnificativă a mediului.
De menţionat că activitatea desfăşurată de reclamantă conform obiectului de activitate al acesteia nu se încadrează în Anexa III din Directiva 91/271/EEC/2001, fapt recunoscut de pârâtă în procesul verbal din 7 iulie 2009. în acelaşi sens, trebuie subliniat şi faptul că instanţele anterioare au constatat legal că apele uzate provin de la o altă societate - SC B. SA - la punctul de prevalare Racord 2, împrejurare ce a făcut confuzie între această societate şi reclamanta din prezenta cauză, în sensul încadrării, datorită acestui fapt, a reclamantei în gradul I de risc ( instanţele au avut în vedere faptul că la data de 24 aprilie 2008 s-a stabilit că punctul final de control va fi pentru reclamantă punctul de la Turnătorie, iar pentru SC B. SA punctul de la poarta 2 Racord, evacuarea finală).
Vor fi înlăturate susţinerile recurentei ca nefondate vizând încadrarea indicatorilor chimici ai apelor uzate deversate de reclamantă în sistemul public de canalizare în limitele NTPA 001, întrucât în mod corect s-a constatat că reclamanta se încadrează în limitele NTPA 002/2002 - normativ privind condiţiile de evacuarea a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor - în concordanţă cu legislaţia în vigoare şi a reglementările impuse de A.N.A.R., deoarece reclamanta prin procesul tehnologic pe care îl desfăşoară nu este un poluator major şi periculos, poluarea provenind în principal de la SC B. SA.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada existenţei vreuneia din cazurile de nulitate absolută sau relativă, de asemenea, urmează să fie respinsă ca nefondată, întrucât reclamanta nu putea să refuze încheierea contractului datorită poziţiei dominante a pârâtei, fiind singura unitate prestatoare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, sens în care reclamanta a fost somată de către pârâtă cu adresele din 02 iulie 2008 şi din 16 iulie 2008, din conţinutul cărora a rezultat fără echivoc că neîncheierea contractului are ca sancţiune sistarea furnizării apei şi a serviciilor de canalizare.
Astfel, reclamanta a fost obligată să semneze contractul în forma tipizată, prestabilită, fără a avea posibilitatea alegerii unei alte opţiuni, propunerile sale de modificare a clauzelor fiind respinse. Prin urmare, în mod corect acţiunea reclamantei a fost admisă, în parte, numai în ceea ce priveşte clauzele contractuale care vizau încadrarea apelor tehnologice deversate în limitele prevăzute de NTPA nr. 001/2002 şi la încadrarea reclamantei în gradul I de risc, nu şi cu privire la realizarea unei staţii de epurare – re-epurare până la data de 01 august 2009.
În consecinţă, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ, urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.A. SA Buzău împotriva deciziei nr. 34 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3229/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3241/2010. Comercial → |
|---|
