ICCJ. Decizia nr. 3317/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3317/2010
Dosar nr. 114/89/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC V.P.D.V. SA Vaslui prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalul Vaslui a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă, autentificat din 15 septembrie 2005, la BNP I.T.C., a imobilului situat în intravilanul municipiului Vaslui, format din sediul administrativ cu o suprafaţă construită de 250 mp şi 3.800 mp teren, solicitând şi să se dispună radierea ipotecii de rang I înscrisă în Cartea Funciară a O.C.P.I., părţi fiind SC F. SRL Huşi prin lichidator L.E.G. IPURL Huşi, şi SC S.A.R. SRL Bucureşti.
Tribunalul Vaslui prin sentinţa civilă nr. 2569 din 9 noiembrie 2009 a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei SC V.P.D.V. SA Vaslui. A admis acţiunea reclamantei, a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat la 15 septembrie 2005, încheiat între pârâtele SC F. SRL Huşi şi SC S.A.R. SRL Bucureşti, privind imobilul situat în intravilanul municipiului Vaslui, având număr cadastral provizoriu, intabulat în cartea funciară individuală a localităţii Vaslui, format din sediul administrativ (P+1E), cu o suprafaţă construită de 250,00 mp, precum şi suprafaţa de 3.800 (treimiioptsute) – 3.610,10 mp (treimiişasesutezece mp şi 10 cm.p), teren curte – construcţii, cu datele de identificare prevăzute în schiţele cadastrale vizate din 6 august 2002 de O.I.C.G.C. Vaslui, învecinat la nord cu proprietatea SC R. SRL, la est drum naţional Vaslui, Iaşi, la vest D.J.P.P. Vaslui şi la sud drum de exploatare. S-a dispus radierea ipotecii de rang I înscrisă în Cartea Funciară a O.C.P.I. Vaslui. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli. A fost respinsă cererea pârâtei SC S.A.R. SRL Bucureşti privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta este proprietara imobilului ce face obiectul contractului de ipotecă din litigiu.
De asemenea, s-a reţinut că, în cauză, pârâta SC S.A.R. SRL Bucureşti nu a fost de bună credinţă la încheierea contractului de ipotecă. Astfel, la încheierea contractului pârâta a fost reprezentată de numitul A.T.C., iar din conţinutul procesului verbal de licitaţie imobiliară din data de 2 august 2002 a rezultat că aceeaşi persoană a participat la licitaţia imobilului şi în calitate de reprezentantă a pârâtei SC F. SRL Huşi, adjudecatara imobilului.
De altfel, din conţinutul contractului de ipotecă a rezultat că pârâta SC S.A.R. SRL Bucureşti prin reprezentant, a luat cunoştinţă de litigiul cu societatea reclamantă.
Apelurile declarate de reclamanta SC V.P.D.V. SA Vaslui şi de pârâta SC S.A.R. SRL Bucureşti au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 31 din 29 martie 2010, care reţine, în esenţă, că dreptul de proprietate al constituientului ipotecii SC F. SRL Huşi a fost desfiinţat ca urmare a admiterii contestaţiei la executare formulată de reclamanta SC V.P.D.V. SA Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 559 din 4 februarie 2008 a Judecătoriei Buzău, irevocabilă prin Decizia nr. 540 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Buzău, instanţele dispunând anularea încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2002 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 591/2002 cu privire la investirea cu formulă executorie a contractului din 10 mai 2001 cât şi anularea formelor de executare emise în dosarul nr. 115/2002 al BEJ M.B., inclusiv actul de adjudecare din 2002 prin care constituientul ipotecii devenise proprietar al imobilului ipotecat.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză sunt operante dispoziţiile art. 1770 C. civ. potrivit cărora ipoteca dispare odată cu anularea dreptului de proprietate al constituientului său.
Cât priveşte apelul reclamantei SC V.P.D.V. SA Vaslui privind acordarea cheltuielilor de judecată la instanţa de fond s-a reţinut că avocatul ce reprezenta interesele societăţii reclamante, a precizat, la ultimul termen de judecată din 28 octombrie 2009, cu ocazia dezbaterii în fond a pricinii, că nu solicită cheltuieli de judecată, astfel că judicios prima instanţă nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC S.A.R. SRL Bucureşti întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea acestuia, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei şi, în principal, admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamantei iar, în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâta a susţinut că instanţa de apel a respins excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii în condiţiile în care reclamanta nu a indicat folosul practic urmărit prin promovarea acesteia, în lipsa acestuia nejustificându-se scopul judecăţii, respectiv profitul moral sau material pe care partea îl urmăreşte în judecată.
Cu privire la fondul cauzei recurenta reproşează, în esenţă, instanţei de recurs ignorarea faptului că prin contractul de ipotecă din litigiu constituienta SC F. SRL Huşi a garantat obligaţiile asumate prin contractul de consignaţie, valabil încheiat cu recurenta, menţionatul contract de ipotecă de rang I fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale, inclusiv a celor privind publicitatea imobiliară, ambele părţi fiind de bună credinţă la momentul încheierii contractului, când constituientul ipotecii nu fusese proprietar evins, cum rezultă din actele prezentate de această parte la contractul de garanţie imobiliară în cauză.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru greşita aplicare a prevederilor art. 1800 C. civ., ce reglementează precis cazurile de stingere a ipotecii pe cale accesorie sau principală, instanţa reţinând eronat că validitatea contractului de ipotecă nu se apreciază în raport de contractul de consignaţie ci în raport de actul prin care constituientul ipotecii a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului afectat garantării obligaţiei, deşi orice dobânditor al imobilului ipotecat este obligat – în opinia recurentei – să respecte contractul constituit legal şi înscris în cartea funciară pentru opozabilitate.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Se reţine în acest sens, că, în mod judicios instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe, a stabilit că reclamanta intimată are interes în promovarea acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă din litigiu, întrucât pârâta SC F. SRL Huşi a constituit în favoarea recurentei o ipotecă de gradul I asupra imobilului al cărui proprietar este reclamanta, bunul său fiind astfel grevat de un neproprietar în favoarea unui terţ, fiindu-i încălcat dreptul său de proprietate, excepţia lipsei de interes a reclamantei intimate fiind, deci, respinsă ca nefondată în mod întemeiat.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., acestea urmează a nu fi avute în vedere, întrucât recursul este declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în apel.
Examinând recursul din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, şi limitate la prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat, recurenta formulând criticile fără a le încadra în motivele invocate, acestea fiind neîntemeiate.
Deşi invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 recurenta nu precizează în ce ar consta nelegalitatea, sub acest aspect, a deciziei atacate, care este corect şi pertinent motivată, cu analizarea tuturor criticilor avansate în apel, astfel că nu se poate reţine ca fondat menţionatul motiv.
Nu se poate reţine nici că instanţa de apel ar fi făcut o greşită interpretare a actului dedus judecăţii câtă vreme instanţa criticată, confirmând judicios soluţia primei instanţe, a examinat contractul de ipotecă din litigiu din perspectiva faptului că a fost încheiat de un neproprietar cu privire la imobilul proprietatea reclamantei intimate, fiind nerelevantă existenţa contractului de consignaţie dintre pârâte pentru garantarea căruia a fost constituită în favoarea recurentei ipoteca de gradul I asupra imobilului proprietate a reclamantei intimatei, constituientul ipotecii nefiind proprietar al imobilului ipotecat.
Nici criticile vizând greşita aplicare a legii de către instanţa de control judiciar, respectiv a dispoziţiilor art. 1800 C. civ., nu pot fi reţinute întrucât menţionatele dispoziţii sunt aplicabile ipotezei în care constituientul ipotecii este proprietar al imobilului ipotecat, şi nu în cauza de faţă în care ipoteca a fost constituită de intimata SC F. SRL Huşi al cărui titlu de proprietate asupra imobilului ipotecat a fost desfiinţat irevocabil, actul de adjudecare fiind anulat, astfel că în speţă sunt incidente – cum a şi stabilit instanţa criticată – prevederile art. 1770 C. civ., bunul ipotecat nefiind proprietatea constituientului ipotecii ci al reclamantei intimate ca urmare a hotărârii judecătoreşti irevocabile de anulare a formelor de executare, inclusiv a actului de adjudecare de către constituient din 2002.
Astfel fiind, constatându-se că Decizia recurată este legală şi temeinică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurentă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.A.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 31 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3319/2010. Comercial → |
|---|
