ICCJ. Decizia nr. 3309/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3309/2010
Dosar nr. 47327/3/2007
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta B.I. Ltd, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Bucureşti solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 264 din 29 iunie 2007, întrucât a fost adoptată cu încălcarea dreptului de informare, a nesocotit limitele mandatului administratorilor şi a dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 şi a decis nelegal obligarea de atribuţii de la adunarea generală la administratori pentru majorarea capitalului social.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 3365 din 27 februarie 2009, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea nr. 264 din 29 iunie 2007 a A.G.E.A. SC A. SA.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în convocatorul pentru întrunirea A.G.E.A. nu au fost cuprinse menţiunile impuse prin art. 132 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind formularul de procură specială de reprezentare în A.G.A., data şi locul unde vor fi depuse, încălcându-se dreptul de informare al acţionarilor prevăzut de art. 209 din Legea nr. 297/2004, dar şi nerespectarea art. 241 din aceeaşi Lege privind limita legală a mandatului administratorilor, aceştia efectuând orice fel de acte de înstrăinare încheiere, schimb, constituire de garanţii indiferent de valoare, iar delegarea s-a făcut pe un termen de 3 ani, nu de un an prescris de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 538 din 7 decembrie 2009, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond a respins acţiunea.
Instanţa de apel a considerat că în conţinutul său convocatorul a respectat dispoziţiile art. 209 din Legea nr. 297/2004 şi art. 135 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, iar reclamanta nu a dovedit vreo vătămare prin omisiunile pe care le pretinde.
În privinţa limitelor mandatului acordat administratorilor, curtea de apel a apreciat că împuternicirea pe o perioadă de trei ani nu conduce prin ea însăşi la anularea hotărârii A.G.A., termenul de un an fiind inclus în termenul de trei ani aşa încât numai dacă s-ar depăşi acest prim termen s-ar putea invoca o vătămare. Curtea de Apel mai consideră că prevederile art. 236 din Legea nr. 297/2004 au fost respectate întrucât A.G.A. a stabilit o strategie a activităţii şi persoanele împuternicite să o îndeplinească.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a refuzat să reţină încălcarea dispoziţiilor legale privind dreptul de informare al acţionarilor confundând regimul nulităţii de drept substanţial cu acela al nulităţii de drept procedural. Numai încălcarea asigurării unui tratament egal acţionarilor pentru ca aceştia să-şi poată exercita drepturile este suficient, fără a se mai pune în discuţie dovedirea vătămării.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel a refuzat să sancţioneze mandatul general ilegal acordat administratorilor pentru încheierea actelor juridice, art. 241 din Legea nr. 297/2004 stabilind că adunarea generală se pronunţă asupra oportunităţii încheierii unor acte juridice concrete şi totodată a nesocotit dispoziţiilor art. 2201 din Legea nr. 31/1990 şi art. 236 din Legea nr. 297/2004 prin care adunarea generală poate delega atribuţii pentru majorarea capitalului social administratorilor, pe durată de maximum un an.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Prin hotărârea nr. 264/2007 a A.G.E.A. SC A. SA a fost aprobată strategia investiţională a societăţii comerciale împuternicind administratorii să încheie acte juridice de dispoziţie pentru a concretiza prevederile strategiei şi totodată a fost autorizat consiliul de administraţie pentru majorarea capitalului social prin subscrierea de aporturi în numerar, pe o perioadă de trei ani.
Prevederile art. 241 din Legea nr. 297/2004 stabilesc efectuarea unor acte de dispoziţie de către administratori în limita valorii care nu depăşeşte 20% din totalul activelor imobilizate, mai puţin creanţele, numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor. Textul astfel anunţat nu poate fi interpretat decât în sensul că pentru fiecare operaţiune juridică de o anumită categorie, cu limitele prescrise, trebuie acordul adunării generale. Un acord de principiu, cu efectele pe care instanţa de apel le-a considerat, lipseşte de substanţă norma potrivit căreia acţionarii verifică în mod concret oportunitatea actelor de dispoziţie încheiate de administratori prin aprobarea prealabilă a acestora a căror valoare, individual sau cumulat pe durata unui exerciţiu financiar depăşeşte 20% din valoarea activelor mai puţin creanţele.
Împrejurarea că a fost autorizat consiliul de administraţie pentru majorarea capitalului social prin subscriere de aporturi în numerar pentru o perioadă de trei ani este în egală măsură nelegală.
Interpretând greşit dispoziţiile art. 236 din Legea nr. 297/2006 instanţa de apel a ajuns la concluzia regretabilă că numai depăşirea termenului de un an, inclus în termenul de trei ani, ar putea crea reclamantei dreptul de a invoca o vătămare.
Stabilind o strategie de dezvoltare pe termen lung, societatea comercială îşi exercită drepturile fără însă ca în scopul propus să înfrângă dispoziţiile legale care îndreptăţesc acţionarii să exercite, prin adunarea generală extraordinară, controlul asupra operaţiunilor individuale sau cumulate ale administratorilor.
Aceasta este şi finalitatea pe care legiuitorul a dorit să o reglementeze când a prevăzut sancţiunile pentru nelegalitatea convocării adunării generale, pentru efectuarea unor acte de dispoziţie de către administratori fără aprobarea prealabilă a adunării generale ori pentru împuternicirea pe un termen nelegal sau neprevăzut în actul constitutiv, a administratorilor.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 538 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi va modifica Decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 3365 din 27 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.I. Ltd Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 538 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de pârâta SC A. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 3365 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o menţine în tot.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3260/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3310/2010. Comercial → |
|---|
