ICCJ. Decizia nr. 3351/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3351/2010
Dosar nr. 4305/1/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra perimării contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 16316 din data de 12 decembrie 2003 a respins cererea formulată de reclamanta Consiliul General al Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii C.V.E. şi C.I., având ca obiect rezilierea contractului de închiriere pentru spaţiul locativ cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă din 1998, situat în Bucureşti, sectorul 1, precum şi evacuarea pârâţilor din acest spaţiu pentru neplata chiriei şi obligarea acestora la plata chiriei restantă şi a majorărilor de întârziere.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei sus menţionată a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 392 din 21 septembrie 2004.
Reclamanta a declarat recurs soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1356 din 25 februarie 2005, în sensul admiterii cererii, casării deciziei recurată şi trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Bucureşti.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 362 din 19 iunie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă şi în consecinţă a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii la plata sumei de 24.209,90 ron reprezentând chirie restantă şi T.V.A. şi majorări de întârziere la chirie şi T.V.A. pe perioada 31 mai 1999 – 3 octombrie 2001.
Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2008 contestatorii C.V.E. şi C.I. au formulat contestaţie în anulare, prin care au solicitat anularea deciziei comerciale nr. 362 din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi rejudecarea cauzei pe fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 79 din data de 18 februarie 2009 a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia comercială şi în rejudecare a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 16316 din 12 decembrie 2004, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 24.209,9 lei reprezentând chirie restantă, majorări de întârziere şi T.V.A. pe perioada 31 mai 1999 - 3 octombrie 2001; au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către pârâţii C.I. şi C.V.E., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1685 din data de 28 mai 2009 a respins, ca nefondat recursul.
La data de 19 mai 2009, C.V.E. şi C.I. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1685 din 28 mai 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) şi art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea cererii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.
Asupra perimării recursului, Înalta Curte a reţinut:
Potrivit art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de şase luni, în materie comercială.
Aşa fiind, pentru a opera această sancţiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, iar după suspendarea judecăţii pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de şase luni. Totodată, se constată că înainte de îndeplinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părţile în proces, reluarea judecăţii şi nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În speţă, la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părţi nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii recursului, care a rămas în nelucrare, până la data de 2 iunie 2010, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte a constatat perimarea contestaţiei în anulare, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii C.V.E. şi C.I. împotriva deciziei nr. 1685 din data de 28 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3349/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3352/2010. Comercial → |
|---|
