ICCJ. Decizia nr. 3352/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3352/2010
Dosar nr. 722/258/2007
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, reclamanta SC B. SRL Topliţa a solicitat obligarea pârâţilor SC V. SA Miercurea Ciuc şi K.T. să execute obligaţia asumată prin hotărârea de divizare a societăţii SC V. SA Miercurea Ciuc, luată în Adunarea Generală din 17 decembrie 1998 şi să transmită dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 955 m.p. aferent celor trei spaţii comerciale dobândite de reclamantă prin participarea la divizarea societăţii pârâte; în caz de refuz a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza unui proiect de divizare acceptat de cele trei societăţi participante, a obţinut dreptul de proprietate asupra spaţiilor comerciale enumerate în petitul acţiunii, iar prin hotărârea A.G.A. din data de 17 decembrie 1998 s-a stabilit transmiterea dreptului de folosinţă asupra terenului aferent spaţiilor comerciale, urmând ca societăţile succesoare în drept să obţină titlu de proprietate. Contrar acestei înţelegeri, pârâta a inclus în documentaţia topografică depusă pentru atestarea dreptului de proprietate aferent construcţiilor şi suprafeţele aferente spaţiilor comerciale care au ieşit din patrimoniul ei în urma divizării.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1176 C. civ., Legea nr. 99/1999, decretul nr. 331/1992 şi art. 250 din Legea nr. 31/1990.
Judecătoria Miercurea Ciuc prin sentinţa civilă nr. 2010 din data de 10 noiembrie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Miercurea Ciuc invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, având în vedere valoarea obiectului acţiunii.
Tribunalul Harghita, secţia civilă, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 907 din data de 30 aprilie 2009 a luat act de renunţarea la judecată faţă de pârâtul K.T. ; a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei SC B. SRL; a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată şi a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC C. SA Topliţa.
În faţa Tribunalului Harghita, pârâţii au depus precizări şi completări la cererea principală, iar instanţa prin încheierea din data de 5 februarie 2009 a luat act de renunţarea la judecata faţă de pârâtul K.T. şi renunţarea la judecata precizărilor şi completărilor la cererea principală.
De asemenea, Tribunalul a respins ca rămase fără obiect excepţia tardivităţii completării cererii şi prematurităţii acesteia, şi a respins ca neîntemeiate excepţiile privind lipsa calităţii procesual pasive a SC V. SA Miercurea Ciuc şi lipsa capacităţii de folosinţă a SC K.M. SRL.
În această fază procesuală a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantei SC C. SA, care a fost încuviinţată în principiu.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a fost respinsă, având în vedere că între reclamantă şi pârâtă există un raport juridic de drept material.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a găsit acţiunea neîntemeiată în raport de faptul că pârâta nu s-a obligat de a transmite dreptul de proprietate asupra terenurilor şi deşi a renunţat să obţină acest drept, această decizie este inaptă de consecinţe juridice, fiind încălcate dispoziţiile art. 1 şi art. 5 din HG nr. 834/1991, deoarece doar pârâta SC V. SA Miercurea Ciuc era îndreptăţită să i se ateste dreptul de proprietate. Pe de altă parte în speţă nu s-a făcut dovada iniţierii procedurii de vânzare a terenurilor, conform HG nr. 331/1992. În consecinţă, tribunalul a constatat că obligarea pârâtei de a transmite dreptul de proprietate nu are temei legal.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de reclamanta SC B. SRL Topliţa, iar Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 68A din 2 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamantă, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii apelului şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
După promovarea recursului prin înscrisul depus la dosarul de recurs, intimata pârâtă SC V. SA Miercurea Ciuc a învederat instanţei că societatea a fost radiată, conform certificatului de radiere emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita din data de 18 mai 2010.
Înalta Curte, conform art. 137 a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi a reţinut:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990 "Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române". Deci societatea comercială este investită cu personalitate juridică.
Unul dintre efectele personalităţii juridice este dreptul societăţii de a sta în justiţie ca reclamantă sau pârâtă, drept care subzistă până la radierea societăţii din Registrul Comerţului, acesta fiind în realitate şi momentul încetării existenţei sale ca persoană juridică.
În speţa de faţă, societatea recurentă a fost radiată în urma lichidării judiciare voluntare, iar din acest moment societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, deci nu mai are îndreptăţirea a fi parte în proces şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile.
Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. proc. civ. se va admite excepţia luată în examinare, iar recursul va fi respins conform dispozitivului.
Constatând culpa procesuală a recurentei în declanşarea căii de atac de faţă, Înalta Curte în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a o obliga la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în favoarea intimatei SC V. SA Miercurea Ciuc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Topliţa împotriva deciziei nr. 68A din 2 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.
Obligă recurenta SC B. SRL Topliţa la plata sumei de 3.570 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC V. SA Miercurea Ciuc.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3351/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 80/2010. Comercial → |
|---|
