ICCJ. Decizia nr. 80/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 80/2010
Dosar nr. 1244/44/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC E.S. SRL Panciu a chemat în judecată pe pârâta SC D.S. SRL Tg. Ocna, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 30 ianuarie 2005, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.419,90 euro încasată cu titlu de preţ şi instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile ale pârâtei până la concurenţa sumei sus menţionate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că acest contract este lovit de nulitate absolută, fiind un act simulat, în realitate, părţile încheind o convenţie prin care s-a vândut fondul de comerţ, vadul comercial şi este încheiat cu fraudarea dispoziţiilor art. 71, 75, 197 alin. (3) şi art. 76 şi 78 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa nr. 117 din 3 septembrie 2008, Tribunalul Vrancea, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantei SC E.S. SRL Panciu, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 30 ianuarie 2005, prin care pârâta SC D.S. SRL Tg. Ocna a vândut reclamantei SC E.S. SRL Panciu, echipament foto, preţul convenit fiind de 4.837 euro plus TVA, din care a fost achitată suma de 4.414,90 euro.
S-a reţinut că motivele invocate sunt neîntemeiate, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei vreunui act secret care să modifice actul public, astfel încât, instanţa fondului a constatat că actul prezentat exprimă voinţa reală a părţilor.
În ceea ce priveşte frauda la lege, instanţa a reţinut că semnarea actului numai de unul dintre administratori nu constituie fraudă la lege pentru a se putea invoca nulitatea absolută, ci cel mult o cauză de nulitate relativă a actului.
A mai reţinut instanţa că în fapt, reclamanta doreşte desfiinţarea actului, iar motivul real al cererii îl constituie starea de nefuncţionare a utilajelor, împrejurare care nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, care prin Decizia nr. 1/ A din 12 ianuarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Prin aceeaşi decizie, a fost respins ca nefondat şi apelul pârâtei SC D.S. SRL Tg. Ocna.
În argumentarea soluţiei pronunţate, curtea de apel a reţinut că instanţa fondului a analizat cauze prin raportare la situaţia de fapt expusă de reclamantă şi motivarea în drept pe care aceasta a invocat-o în susţinerea cererii. S-a constatat că în ceea ce priveşte caracterul simulat al actului, reclamanta nu a făcut nicio dovadă, iar în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale din Legea nr. 31/1990 de asemenea, s-a reţinut că nu s-a dovedit o atare încălcare, contrar dispoziţiilor art. 1169 C. civ.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitoare la faptul că validitatea contractului trebuia verificată sub aspectul cauzei ilicite, potrivit dispoziţiilor art. 966 – art. 968 C. civ., instanţa de control judiciar a reţinut că invocarea acestui aspect, pentru prima dată în apel, încalcă dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.
Împotriva deciziei nr. 1/ A din 12 ianuarie 2009, a declarat recurs reclamanta SC E.S. SRL Panciu, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi a sentinţei fondului şi în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a contractului nr. 1 din 30 ianuarie 2005.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a reluat istoricul cauzei, cu referire la modalitatea de încheiere a contractului şi aspectele de nefuncţionalitate a aparatelor foto. A mai susţinut recurenta că instanţa fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., putea face încadrarea juridică corectă a cererii, iar instanţa de apel a considerat în mod greşit că nu poate fi primită susţinerea privind cauza ilicită a contractului, nefiind încălcate dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are de regulă, în vedere încălcarea legii de drept substanţial, mai precis, aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Din această perspectivă şi în raport de dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, se vor analiza doar criticile formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate, respectiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.
În raport de criticile formulate şi analizând Decizia recurată sub acest aspect, se constată că dezlegarea dată de instanţa de apel s-a fundamentat pe interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale sus menţionate, potrivit cărora în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula alte cereri noi. Aşa fiind, în mod corect instanţa a reţinut că nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală, susţinerea referitoare la caracterul ilicit al contractului, invocată fiind pentru prima dată în apel.
În ceea ce priveşte criticile legate de modul de apreciere a probatoriului administrat în cauză, nu pot face obiectul controlului de legalitate, fiind probleme de fapt ce aparţin competenţei exclusive a instanţei fondului sau apelului.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 2.400 lei cheltuieli de judecată către intimata SC D.S. SRL Tg. Ocna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.S. SRL Panciu, împotriva deciziei nr. 1/ A din 12 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2.400 lei cheltuieli de judecată către intimata SC D.S. SRL Tg. Ocna.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 83/2010. Comercial → |
|---|
