ICCJ. Decizia nr. 88/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 88/2010
Dosar nr. 36017/3/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta T.O. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la includerea sa pe lista de plată în vederea obţinerii despăgubirilor prevăzute de OUG nr. 156/2007 pentru persoanele fizice care au constituit depozite la C.E.C., anterior anului 1992, în vederea cumpărării de autoturisme.
Prin sentinţa nr. 510 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia netimbrării şi lipsei concilierii prealabile şi a respins acţiunea reclamantei.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care prin Decizia nr. 292 din 9 iunie 2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs la data de 13 iulie 2009, reclamanta T.O., precizând că va depune motivele de recurs, până la prima zi de înfăţişare.
Pentru considerentele ce urmează, Înalta Curte a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta T.O.:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) acelaşi cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nul recursul dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta T.O. prin PROCURATOR T.E., împotriva deciziei nr. 292 din 9 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 84/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 89/2010. Comercial → |
|---|
