ICCJ. Decizia nr. 3368/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3368/2010
Dosar nr. 267/85/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta SC C.F. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B.S.N. SRL, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de vânzare - cumpărare încheiat în formă simplificată între părţi cu privire la cantitatea de 22 tone de plumb şi obligarea pârâtei la plata sumei de 44.968 euro, reprezentând plata în avans a contravalorii celor 22 de tone de plumb nelivrate de vânzătoare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâta în calitate de vânzătoare, a virat în contul pârâtei suma de 89.936 euro, ce reprezintă contravaloarea întregii cantităţi de plumb ce trebuia livrată de pârâtă în două tranşe egale, dar aceasta a livrat cu întârziere de o lună de zile doar jumătate din cantitatea de plumb contractată, iar diferenţa de 22 de tone de plumb nu a mai livrat-o niciodată, deşi au existat numeroase solicitări în acest sens.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 C. civ., Codul comercial şi Legea nr. 469/2002, modificată.
Prin sentinţa civilă nr. 1035/C din data de 17 iulie 2009, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea comercială formulată de reclamantă şi a dispus rezilierea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părţi în formă simplificată, cu privire la cantitatea de 22 de tone de plumb; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 44.968 euro contravaloarea în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea celor 22 de tone de plumb nelivrate.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta a achitat pârâtei în avans suma de 89.936 euro reprezentând contravaloarea celor 44 de tone de plumb, care urmau a fi livrate în două tranşe, iar potrivit art. 1020 – art. 1021 C. civ., ca urmare neîndeplinirii obligaţiei de livrare a celor 22 de tone de plumb, a fost dispusă rezilierea contractului de vânzare - cumpărare şi obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate pentru marfa nelivrată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC B.S.N. SRL Sibiu, prin care a solicitat în principal, ca instanţa să facă aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul suspendării de drept a acţiunii reclamantei, iar în subsidiar a arătat că pârâta nu are datorii faţă de reclamantă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 26/A din 5 martie 2010 a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a constatat suspendată de drept acţiunea formulată de reclamantă.
Curtea de Apel a apreciat aplicabile în speţă dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declarate de debitor. În continuare, a reţinut că sentinţa atacată, a fost pronunţată la 4 luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de pârâtă, motiv pentru care instanţa trebuia să dea efect suspendării de drept şi să nu procedeze la soluţionarea fondului cauzei.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de către reclamanta SC C.F. SA, criticile de nelegalitate fiind încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concret, recurenta prin criticile dezvoltate a susţinut următoarele:
În faţa instanţei de fond nu s-a pus problema suspendării, întrucât debitoarea nu a învederat niciodată faptul că împotriva sa a fost deschisă procedura insolvenţei. Din acest punct de vedere apreciază că hotărârea instanţei de apel este greşită, în sensul că trebuia suspendată cauza în stadiul în care se afla, fără a fi soluţionată cererea de apel.
În continuare, recurenta susţine că practic debitoarea, îşi invocă propria culpă, iar instanţa de apel a dat eficienţă acestei stări de fapt.
De asemenea, recurenta susţine că suspendarea trebuia pronunţată prin încheiere, care putea fi atacată cu recurs separat.
Recurenta critică totodată faptul că instanţa de apel nu a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâtă, deşi în speţa de faţă cererea de apel a fost promovată de administratorul statutar şi nu de administratorul/lichidatorul judiciar.
Înalta Curte, examinând Decizia atacată, prin prisma motivelor invocate precum şi raportat la cererea formulată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează.
Prin Decizia comercială irevocabilă nr. 250 din 13 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, în dosar nr. 1261/85/2008 au fost admise recursurile declarate de creditoarele SC R.L.I. SA Bucureşti şi SC E.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1901/C din 1 aprilie 2000 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu, în dosar nr. 1261/85/2008, a fost modificată în tot sentinţa atacată, a fost respinsă contestaţia debitoarei SC B.S.N. SRL, s-a constatat că debitoarea se află în încetare de plăţi şi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC B.S.N. SRL.
Deşi această decizie, pronunţată anterior soluţionării sentinţei civile nr. 1035/C din data de 17 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, nu a fost depusă la dosarul instanţei de fond, iar părţile nu au comunicat instanţei de fond deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 faţă de pârâtă, în speţă, dispoziţiile art. 36 din lege şi-au produs deja efectele de la data deschiderii procedurii.
Concluzia rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor".
Acest text conţine o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului sindic. El vizează toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincţie de data înregistrării acţiunii.
Suspendarea judecăţii, de drept, cum este cazul art. 36 din Legea nr. 85/2006, are drept efect oprirea cursului judecăţii, acest efect împiedicând instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.
În considerarea celor ce preced, instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, însă aplicarea textului de lege invocat, trebuia să fie efectuată de către instanţa de fond, respectiv Tribunalul Sibiu, prin pronunţarea unei încheieri prin care să se dispună suspendarea judecăţii cauzei.
În mod evident, în speţă, instanţa de apel, deşi prin considerentele deciziei a reţinut faptul că instanţa de fond trebuia să dea efect suspendării de drept şi să nu procedeze la soluţionarea fondului cauzei, prin dispozitivul hotărârii a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a constatat suspendată de drept acţiunea formulată de reclamantă, ceea ce reprezintă o contradicţie între dispozitiv şi considerente.
În ceea ce priveşte criticile recurentei privind timbrarea cererii de apel sau scutirea acesteia de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, în raport de soluţia pronunţată de către instanţa de recurs, nu vor fi analizate în această fază procesuală.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va casa Decizia recurată şi sentinţa pronunţată în fond şi va trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.F. SA Baia Mare împotriva deciziei comerciale nr. 26A din 5 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 1035/C din 17 iulie 2009 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3365/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3372/2010. Comercial → |
|---|
