ICCJ. Decizia nr. 3364/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3364/2010
Dosar nr. 14940/1/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra perimării recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2253 din data de 30 septembrie 2003 a admis acţiunea astfel cum a fost modificată de reclamanta SC L.F. SRL Târgovişte şi în consecinţă a obligat pârâta Primăria Municipiului Târgovişte la plata sumei de 324.325.000 lei contravaloarea îmbunătăţirilor aduse spaţiului comercial situat în Târgovişte, a instituit un drept de retenţie în favoarea reclamantei asupra spaţiului comercial sus menţionat, proprietatea pârâtei, până la achitarea integrală a sumei datorată de pârâtă şi a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 17.835.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâta, iar Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 83 din data de 30 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă şi a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa sus menţionată şi a obligat pârâta la plata sumei de 154.526.203 lei cu titlu de contravaloare îmbunătăţiri aduse spaţiului comercial închiriat (construcţie clădire) situat în Municipiul Târgovişte, precum şi suma de 10.335 000 lei cheltuieli de judecată la prima instanţă.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către reclamanta SC L.F. SRL Târgovişte, cât şi de către pârâta Primăria Municipiului Târgovişte prin primar.
Criticile reclamantei nu au fost încadrate în motive de nelegalitate, iar prin cerere s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunţate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată sau în subsidiar casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel pentru administrarea de noi probe.
Cererea de recurs formulată de pârâtă, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată iar pe fond respingerea acţiunii.
În faţa instanţei de recurs, prin înscrisul existent la dosar, recurenta pârâtă a precizat că societatea reclamantă a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, iar urmare cererii formulată de lichidatorul judiciar CII P.M., a fost închisă procedura insolvenţei, şi s-a dispus radierea debitorului din Registrul Comerţului.
Asupra perimării recursurilor, Înalta Curte a reţinut:
Potrivit art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de şase luni, în materie comercială.
Aşa fiind, pentru a opera această sancţiuni procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu soluţionarea recursurilor, iar după suspendarea judecăţii pricinii, acestea au rămas în nelucrare timp de şase luni. Totodată, se constată că înainte de îndeplinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părţile în proces, reluarea judecăţii şi nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În speţă, la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2009, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părţi nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecăţii recursurilor, care a rămas în nelucrare, până la data de 2 iunie 2010, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte a constatat perimarea recursurilor, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimate recursurile declarate de reclamanta SC L.F. SRL Târgovişte, prin lichidator P.M., şi de pârâta Primăria Municipiului Târgovişte, prin Primar, împotriva deciziei nr. 83 din 30 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3365/2010. Comercial → |
|---|
