ICCJ. Decizia nr. 3453/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3453/2010
Dosar nr. 8428/30/2008
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 64/ CC din 3 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de reclamanta SC G.I. SA în contradictoriu cu pârâta SC I.P.I. SA, având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin demersul său procedural, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale adoptată de către societatea comercială pârâtă la data de 23 februarie 1999.
Examinând procesul-verbal de şedinţă din 23 februarie 2009 al Adunării Generale a rezultat că a participat reprezentantul reclamantei, care nu a manifestat opoziţie la votul exprimat pentru nici unul din punctele de pe ordinea de zi.
Potrivit textului în vigoare la data desfăşurării Adunării Generale ce a adoptat Hotărârea a cărei nulitate se cere a se constata, textul art. 131 din Legea nr. 31/1990 prevede că: „(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei”.
Prin prisma prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor şi art. 1 C. civ. potrivit căruia legea nu are putere retroactivă, condiţiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească hotărârile Adunării Generale şi cadrul în care pot fi supuse controlului de legalitate trebuiesc raportate la textul în vigoare la data desfăşurării lor.
Având în vedere că legitimarea procesuală activă presupune existenţa identităţii între cel care acţionează în judecată şi cel care este parte în raportul obligaţional dedus judecăţii, iar art. 131 din Legea nr. 31/1990, varianta în vigoare la data desfăşurării Adunării Generale consacră dreptul de a acţiona pentru constatarea nulităţii doar acţionarilor care nu au luat parte la Adunarea Gener ală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, a fost găsită întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cu consecinţa respingerii cererii ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC G.I. SA împotriva sentinţei civile nr. 64/ CC din 3 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC G.I. SA Ştefăneşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa admiterii în fond a acţiunii reclamantei, respectiv a anulării Hotărârii AGA din 23 februarie 1999 şi a actului adiţional nr. 709 din 16 februarie 2000.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanţa de apel a greşit calitatea părţilor din prezentul litigiu, atribuind calitatea de reclamantă în sarcina intimatei SC I.P.I. SA Timişoara, între dispozitivul hotărârii şi considerente există contradicţii, a fost încălcat rolul activ al judecătorului potrivit art. 129 C. proc. civ. şi din modul în care a fost redactată decizia nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.
Reclamanta SC G.I. SA Ştefăneşti a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I.P.I. SA Timişoara anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din data de 23 februarie 1999 conform procesului-verbal de şedinţă din 23 februarie 1999 şi a Actului Adiţional autentificat sub din 16 februarie 2000, avându-se în vedere că nu au fost respectate condiţiile de formă prevăzute de lege în ce priveşte convocarea AGA, acţionarii nu şi-au manifestat acordul în scris în vederea ţinerii în mod valabil a AGA, trebuia menţionat în mod expres în convocator şi publicat în M. Of. că operează o majorare a capitalului social cu o modificare importantă a actului constitutiv, votul a fost nelegal şi hotărârea AGA a fost adoptată cu lipsa totală a consimţământului reclamantei.
Este adevărat că în considerentele deciziei criticate se regăsesc greşeli care privesc calitatea de reclamant şi respectiv pârât a părţilor, însă ele nu sunt de esenţă pentru a conduce la o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, sau a schimbării naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora.
Atunci când intervin asemenea împrejurări, devin aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâre, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Aşa cum a evidenţiat doctrina şi jurisprudenţa, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constituie elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la soluţia litigiului cuprinsă în dispozitiv.
În faza procesuală a apelului, amplu documentat şi bine argumentat, au fost conferite motivări pertinente compatibile cu soluţia de respingere a apelului declarat de reclamanta SC G.I. SA Ştefăneşti, fiind reţinută o corectă situaţie de fapt şi de drept.
Este de necontestat că la data adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din 23 februarie 1999, în art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, existau prevederi exprese în sensul că „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei”.
De asemenea a fost valabilă reprezentarea societăţii reclamante în Adunarea Generală de la 23 februarie 1999, respectiv de D.F. în baza mandatului de reprezentare din 9 martie 2008, care aşa cum rezultă din procesul-verbal din 23 februarie 1999 întocmit cu ocazia AGA, a fost semnat fără rezerve.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC I.P.I. SA Timişoara.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.I. SA Ştefăneşti împotriva deciziei nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.I. SA Ştefăneşti împotriva deciziei nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Obligă recurenta la 1.600 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC I.P.I. SA Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3465/2010. Comercial → |
|---|
