ICCJ. Decizia nr. 3449/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3449/2010
Dosar nr. 206/44/2010
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea dată în Şedinţa Camerei de Consiliu din 11 ianuarie 2010 a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petenta Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Brăila”, având ca obiect îndreptarea erorii materiale cu privire la susţinerile reclamantei şi eroarea de calcul, erori ce apar în cuprinsul sentinţei comerciale nr. 391/ FC din 24 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1210/113/2008.
S-a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2010 reclamanta Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Brăila” a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei nr. 391/ FC din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Brăila în sensul că iniţial s-a solicitat suma de 39.256,14 euro chirie, penalităţi, redevenţă şi garanţie de bună execuţie, ca mai apoi să se majoreze cererea cu 21.158,48 euro (redevenţă + penalităţi). Instanţa însă în mod greşit a interpretat cererea de majorare considerând că s-a majorat „la” şi nu „cu” cum corect era.
În acest context, prima instanţă analizând cererea în baza art. 281 C. proc. civ. a găsit-o inadmisibilă şi a respins-o deoarece în speţă nu s-a cerut îndreptarea unei erori de calcul sau altă eroare materială ci a unei greşeli de judecată, respectiv nepronunţarea conform cererii de chemare în judecată şi a cererii de majorare, practic solicitându-se o nouă judecată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 25/ A din 26 martie 2010 a admis apelul reclamantei Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Brăila” împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Brăila şi a schimbat această încheiere în sensul că a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi în consecinţă a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 391/ FC din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Brăila precizând că în alineatul 2 se trece suma de „32.010,50 euro cum este corect în loc de 19.206,30 cum din eroare s-a trecut”.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de apel a stabilit că prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de:10.703,12 euro cu titlu de chirie restantă în baza contractului din 28 septembrie 2007, 383,78 euro penalităţi de întârziere, 12.804,2 euro cu titlu redevenţă restantă conform contractului de concesiune din 1 februarie 2008 şi 15.365,04 euro cu titlu de diferenţă garanţie de bună execuţie contractuală.
Ulterior, prin cererea de majorare a câtimi obiectului cererii de chemare în judecată, reclamanta şi-a majorat pretenţiile cu valoarea de 21.158,48 euro (19.206,30 euro redevenţă + 1952,18 euro penalităţi), nu la valoarea de 21.158,48 euro, cum eronat a reţinut prima instanţă la momentul efectuării operaţiunii de adunare a sumelor pretinse de reclamantă.
Împotriva deciziei nr. 25/ A din 26 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercial, maritimă şi fluvială, a promovat recurs pârâta SC H.H.S. SRL Agigea care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea sentinţei dată de instanţa de fond.
În mod corect instanţa de fond a stabilit că cererea reclamantei este inadmisibilă, respingând-o, deoarece în realitate s-a procedat la o nouă judecată, mai ales că se puteau utiliza căile de atac parcurse în cauză.
Înalta Curte, analizând materialul probator, administrat, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC H.H.S. SRL Agigea pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Din verificarea întregii documentaţii apare cât se poate de evident că în faza procesuală a fondului, reclamanta Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Brăila” la data de 18 septembrie 2008 a depus o cerere, în temeiul art. 132 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat majorarea câtimii obiectului cererii cu valoarea de 21.158,48 de euro, reprezentând:
- 19.206,3 euro cu titlu de redevenţă restantă, în perioada 30 aprilie 2008 - 30 iunie 2008 conform contractului de concesiune din 1 februarie 2008 şi
- 1952,18 euro cu titlu de penalităţi de întârziere, conform contractului de concesiune din 1 februarie 2008.
Jurisprudenţa a evidenţiat că temeinicia unei cereri de îndreptare a erorilor, omisiunilor sau a oricăror greşeli materiale stă în probatoriul administrat în cauza în care s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi îndreptată.
Deşi în considerentele sentinţei nr. 391/ FC din 24 septembrie 2008 Tribunalul Brăila reţine că reclamanta şi-a majorat pretenţiile rezultate din contractul de concesiune cu titlu de redevenţă şi penalităţi de întârziere, a apreciat greşit că majorarea pretenţiilor s-a făcut „la valoarea de 19.206,3 euro” în loc de „cu valoarea de 19.206,3 euro”.
Toate aceste împrejurări sunt circumscrise dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care conduc la respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta SC H.S. SRL Agigea împotriva deciziei nr. 25/ A din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H.H.S. SRL Agigea împotriva deciziei nr. 25/ A din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3444/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 345/2010. Comercial → |
|---|
